DECIZIE   Nr. 30 din  1 februarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d), art. 67, art. 87, art. 88, art. 195, art. 196, art. 284^1 , art. 315 alin. 1, art. 329 alin. 3, art. 330 si ale art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 236 din 10 mai 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d), art. 67, art. 87, art. 88, art. 195, art. 196, art. 284^1 , art. 315 alin. 1, art. 329 alin. 3, art. 330 si ale art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugenia Rodica Apostolescu in Dosarul nr. 225/1999 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 18 ianuarie 2001 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 1 februarie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 iulie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 225/1999, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d), art. 67, art. 87, art. 88, art. 195, art. 196, art. 284^1 , art. 315 alin. 1, art. 329 alin. 3, art. 330 si ale art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugenia Rodica Apostolescu, parte vatamata intr-un proces de insulta, calomnie si lovire sau alte violente.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata urmatoarele:
    1. Dispozitiile art. 10 lit. d) din Codul de procedura penala, care prevad unul dintre cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata daca "faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii" sunt contrare art. 31 din Constitutie, privitor la dreptul la informatie, motivandu-se ca nici un text de lege nu prevede definitia elementelor constitutive ale infractiunii.
    2. Dispozitiile art. 67 din Codul de procedura penala, privitoare la concludenta si utilitatea probei, sunt considerate contrare prevederilor art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi, deoarece nu prevad si "dreptul partii vatamate de a cere probe, de a administra probe, caci are rolul de acuzator", ci numai "posibilitatea partilor de a propune probe si a cere administrarea lor", in timp ce organele de urmarire penala si instanta de judecata "au sarcina administrarii probelor", conform art. 65 alin. 1 din Codul de procedura penala.
    3. si 4. Dispozitiile art. 87 si 88 din Codul de procedura penala sunt considerate ca fiind contrare principiului constitutional al egalitatii in drepturi, deoarece judecatorul poate "sa nu admita confruntarea martorilor [...] si are libertatea sa respinga confruntarea, ceea ce este nelegal si neconstitutional, caci judecatorul are mai multe drepturi decat partile care invoca confruntarea si li se respinge".
    5. si 6. Dispozitiile art. 195 si 196, referitoare la indreptarea erorilor materiale sau a unor omisiuni in actele procedurale, sunt criticate, deoarece "sunt interpretate si nu aplicate, incalcandu-se legea penala si Constitutia".
    7. Dispozitiile art. 284^1 , referitoare la lipsa nejustificata a partii vatamate (considerata drept retragere a plangerii prealabile), sunt criticate pentru ca incalca dreptul persoanei vatamate de a nu mai participa la proces, precum si prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, creand inegalitate in raport cu inculpatul, care poate lipsi fara sa fie sanctionat.
    8. Dispozitiile art. 315 alin. 1, privind participarea procurorului la sedintele de judecata, sunt considerate contrare art. 16 din Constitutie, deoarece "procurorul participa cand considera necesar" la sedintele de judecata, lipsind astfel de garantie persoanele participante la judecata.
    9. Dispozitiile art. 329 alin. 3, referitoare la renuntarea la martori, sunt considerate neconstitutionale, deoarece "prin stipulatiile discretionare, numai in favoarea judecatorului, <<de a dispune renuntarea la proba cu martori, pe care a admis-o anterior>>, lipseste partea de a-si face probe in sustinerea cauzei".
    10. Dispozitiile art. 330, privind prezentarea mijloacelor materiale de proba, sunt criticate pentru ca restrang dreptul la aparare al partii vatamate, deoarece lasa aprecierea judecatorului aducerea mijloacelor de proba materiale, atunci cand acestea exista.
    11. Dispozitiile art. 346 alin. 2 sunt criticate, considerandu-se ca nu asigura un proces echitabil.
    Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca textele de lege criticate nu incalca principiile constitutionale inscrise in art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, si in art. 21, privind accesul liber la justitie. Se arata ca exceptia nu este intemeiata, analizandu-se, in legatura cu fiecare dintre dispozitiile criticate, motivele de neconstitutionalitate. In final instanta apreciaza ca autorul exceptiei se refera "la modul de interpretare si aplicare a prevederilor legale, fara sa explice prin ce anume ar fi incalcata egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii sau se impiedica accesul liber la justitie".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia este neintemeiata. Astfel, cu privire la critica dispozitiilor art. 10 lit. d) din Codul de procedura penala, considerate a fi contrare prevederilor art. 20 si 31 din Constitutie, se arata ca textele constitutionale invocate nu au incidenta in cauza. In privinta elementelor constitutive ale infractiunilor se precizeaza ca acestea sunt prevazute in continutul infractiunilor reglementate in partea speciala a Codului penal, deoarece "Diversitatea acestor fapte a determinat ca, in Codul de procedura penala, sa nu fie mentionate in concreto ce anume elemente constitutive trebuie sa lipseasca pentru a determina cazul din lit. d) a art. 10". Se apreciaza ca fiind nefondate si criticile privind neconstitutionalitatea art. 67 alin. 2, art. 87 si 88 din Codul de procedura penala in raport cu art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitor la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, deoarece textele criticate nu creeaza privilegii sau discriminari si nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii prevazute la art. 4 din Constitutie. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 195 si 196 din acelasi cod este considerata nemotivata, deoarece nu se indica nici un text constitutional care ar fi fost incalcat. Referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 284^1 se considera ca si aceasta este nefondata, deoarece textul nu contravine prevederilor constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea in drepturi, celor cuprinse in art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, si nici celor cuprinse in art. 24, referitoare la dreptul la aparare, deoarece numai absenta nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive este considerata drept retragere a plangerii prealabile. Exceptia este considerata, de asemenea, neintemeiata si cu privire la art. 315 alin. 1 si art. 330, textele criticate nefiind contrare art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece posibilitatea partilor si a procurorului de a renunta la martorii sau la probele care au devenit inutile nu este de natura sa incalce dreptul la aparare al partilor, care au suficiente modalitati de a ataca solutia data de instanta.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 10 lit. d), art. 67, art. 87, art. 88, art. 195, art. 196, art. 284^1 , art. 315 alin. 1, art. 329 alin. 3, art. 330 si ale art. 346 din Codul de procedura penala, dispozitii care prevad:
    Art. 10 lit. d)
    "Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca: [...]
    d) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;";
    Art. 67
    "In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea lor.
    Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila.
    Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.";
    Art. 87
    "Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.";
    Art. 88
    "Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.
    Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari.
    Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza in proces-verbal.";
    Art. 195
    "Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta de insusi organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care a intocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.
    In vederea indreptarii erorii, partile pot fi chemate spre a da lamuriri.
    Despre indreptarea efectuata, organul de urmarire penala sau instanta de judecata, dupa caz, intocmeste un proces-verbal sau o incheiere, facandu-se mentiune si la sfarsitul actului corectat.";
    Art. 196
    "Dispozitiile art. 195 se aplica si in cazul cand organul de urmarire penala sau instanta, ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor pretinse de martori, experti, interpreti, aparatori, potrivit art. 189 sau 190, precum si cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii.";
    Art. 284^1
    "In cazul infractiunilor aratate in art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive in fata primei instante este considerata drept retragere a plangerii prealabile.";
    Art. 315 alin. 1
    "Procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatoriilor, in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu, in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii de 2 ani sau mai mare, in cauzele in care vreunul din inculpati se afla in stare de detentie sau este minor, precum si in cazul in care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii. La sedintele de judecata privind alte infractiuni, procurorul participa cand considera necesar.";
    Art. 329 alin. 3
    "Daca in cursul cercetarii judecatoresti administrarea unei probe anterior admisa apare inutila, instanta, dupa ce asculta procurorul si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.";
    Art. 330
    "Cand in cauza supusa judecatii exista mijloace materiale de proba, instanta, din oficiu sau la cerere, dispune, daca este necesar, aducerea si prezentarea acestora.";
    Art. 346 alin. 2
    "Cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b^1) ori pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, sau pentru ca lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate a solicitat sa se constate neconstitutionalitatea si a altor dispozitii legale din Codul de procedura penala si din Codul penal, insa prin incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a respins ca fiind inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate privitoare la acestea, sesizand Curtea Constitutionala numai cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a unui numar de 11 dispozitii mentionate anterior. Referitor la criticile formulate in legatura cu dispozitiile art. 181, art. 339 alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 207 din Codul penal instanta a considerat ca acestea privesc numai modul de interpretare si aplicare a textelor, iar nu si continutul lor contrar Constitutiei si, prin urmare, nu sunt de competenta Curtii Constitutionale, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata. Dispozitiile art. 49 alin. 3 din Codul de procedura penala au fost considerate ca neavand legatura cu solutionarea cauzei, iar cele ale art. 63 alin. 2 din acelasi cod nu au mai fost trimise Curtii, invocandu-se Decizia Curtii Constitutionale nr. 43 din 23 martie 1999, prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate avand ca obiect aceleasi dispozitii.
    Potrivit art. 23 alin. (4) teza intai din Legea nr. 47/1992, republicata, "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti". Totodata, in cazurile in care exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale articolului mentionat, in temeiul art. 23 alin. (6) din aceeasi lege, "instanta o respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala".
    Curtea constata, prin urmare, ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie numai dispozitiile art. 10 lit. d), art. 67, art. 87, art. 88, art. 195, art. 196, art. 284^1 , art. 315 alin. 1, art. 329 alin. 3, art. 330 si ale art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penala, cuprinse in dispozitivul incheierii de sesizare, iar nu si celelalte prevederi legale cu privire la care instanta de fond a considerat ca exceptia este inadmisibila. Autorul exceptiei are posibilitatea atacarii incheierii de sesizare o data cu declararea caii de atac prevazute de Codul de procedura penala impotriva sentintei pronuntate in cauza.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la aceste dispozitii legale autorul exceptiei invoca incalcarea art. 16 alin. (1) si (2), art. 21, art. 24 alin. (1) si a art. 31 alin. (1) din Constitutie, texte care au urmatoarea redactare:
    Art. 16 alin. (1) si (2)
    "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 24 alin. (1)
    "Dreptul la aparare este garantat.";
    Art. 31 alin. (1)
    "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sub toate aspectele criticile formulate de autorul exceptiei sunt neintemeiate pentru considerentele ce urmeaza:
    1. Dispozitiile art. 10 lit. d) din Codul de procedura penala, care prevad unul dintre cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata, nu sunt de natura sa contravina art. 31 alin. (1) din Constitutie, referitor la dreptul la informatie, deoarece nu ingradesc "dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public". Totodata nedefinirea elementelor constitutive ale infractiunii prin dispozitiile Codului de procedura penala nu constituie un motiv de neconstitutionalitate, intelesul lor fiind explicat in tratatele de drept penal si de procedura penala. Nici un text constitutional nu obliga legiuitorul sa defineasca toate notiunile folosite in cuprinsul unui act normativ.
    2. Dispozitiile art. 67 din acelasi cod, referitoare la concludenta si utilitatea probei, sunt, de asemenea, conforme cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei, si anume cu cele ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la aparare, si cu cele ale art. 16 alin. (1) si (2), referitoare la egalitatea in drepturi. Astfel prin sintagma "partile pot propune probe si cere administrarea lor" legiuitorul a inteles "dreptul" acestora de a propune probe, dar nu si obligatia instantei de a admite toate probele, deoarece in alin. 2 al aceluiasi articol se prevede: "Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila." Prin urmare, partile, printre care se afla si partea vatamata conform art. 24 din Codul de procedura penala, au dreptul in mod egal de a propune probe, textul criticat nefacand nici un fel de discriminare si neacordand nici un privilegiu uneia dintre partile din proces. Nici una dintre aceste parti nu este mai presus de lege. Astfel prevederile art. 16 alin. (1) si (2) nu sunt incalcate.
    Curtea mai constata ca nici art. 24 alin. (1) din Constitutie, referitor la garantarea dreptului la aparare, nu este incalcat prin dispozitiile legale mentionate, deoarece administrarea de catre instanta numai a acelor probe care sunt concludente si utile rezolvarii procesului penal nu reprezinta si nici nu poate fi considerata o incalcare a dreptului la aparare. Este obligatia constitutionala a instantelor judecatoresti de a realiza justitia, obligatie prevazuta la art. 125 alin. (1) din Legea fundamentala, in cadrul careia se situeaza administrarea numai a acelor probe care sunt de natura sa duca la descoperirea adevarului. In acelasi timp Curtea observa ca autorul exceptiei confunda "cererea pentru administrarea unei probe", pe care o poate face oricare dintre parti, cu "administrarea probei", care se face numai de catre instanta de judecata. Datorita acestei confuzii autorul exceptiei sustine ca exista o incalcare a principiului egalitatii, instanta avand mai multe drepturi decat partile. Totodata autorul exceptiei ignora prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". Or, in speta autorul exceptiei transfera egalitatea dintre cetateni la "egalitatea cetatenilor cu autoritatile publice", creand un principiu propriu, contrar Constitutiei si normalitatii desfasurarii de catre autoritatea judecatoreasca a atributiilor sale fundamentale, precum si celor prevazute de normele legale de organizare si functionare a instantelor judecatoresti.
    3. Curtea constata ca sunt conforme prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie si dispozitiile art. 87 din Codul de procedura penala, referitoare la obiectul confruntarii, deoarece, asa cum s-a subliniat, nu se poate pune semnul egalitatii in drepturi intre cetateni si autoritatile publice, egalitatea in drepturi in fata legii si a autoritatilor publice fiind reglementata numai cu referire la cetateni. Prin urmare, in speta instanta judecatoreasca sau organul de urmarire penala, iar nu partea vatamata, apreciaza daca este necesara confruntarea persoanelor care au dat declaratii contradictorii. Partea vatamata are numai dreptul de a solicita confruntarea, insa decizia apartine organului de urmarire penala sau instantei de judecata in fata careia se afla spre solutionare cauza.
    4. Referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 88 din Codul de procedura penala, privind procedura confruntarii, Curtea retine ca si acest text de lege este conform prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece nu incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, neinstituind privilegii sau discriminari pentru partile din proces. Textul reglementeaza doar procedura confruntarii.
    5. si 6. Curtea constata ca autorul exceptiei nu motiveaza ce prevederi constitutionale considera ca au fost incalcate prin dispozitiile art. 195 si 196 din Codul de procedura penala, indicandu-se numai ca acestea "sunt interpretate si nu aplicate, incalcandu-se legea penala si Constitutia". Textele criticate se refera la indreptarea erorilor materiale si la indreptarea unor omisiuni vadite. Aceste dispozitii nu sunt contrare prevederilor Constitutiei, prevederi care nu au fost precizate de insusi autorul exceptiei, desi avea obligatia motivarii sesizarii conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata. Pe de alta parte, Curtea retine ca, potrivit art. 2 alin. (3) din aceeasi lege, "In exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului. De asemenea, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei". Prin urmare, Curtea nu poate cenzura neaplicarea acestor texte, invocata de autorul exceptiei ca fiind o incalcare a Constitutiei.
    7. Cu privire la art. 284^1 din Codul de procedura penala, care prevede consecinta lipsei nejustificate a partii vatamate la doua termene consecutive in fata primei instante, lipsa considerata drept retragere a plangerii prealabile, Curtea retine, de asemenea, netemeinicia criticilor de neconstitutionalitate. Astfel se sustine ca textul incalca dreptul partii vatamate de a-si exprima vointa de a nu mai participa la proces, precum si prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, creand inegalitate in raport cu inculpatul care poate lipsi fara a fi sanctionat. Curtea constata ca textul de lege criticat nu contravine principiului constitutional al egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat in mod logic sanctionarea partii vatamate care lipseste nejustificat la doua termene consecutive in fata primei instante nu poate fi aplicata si inculpatului care nu a formulat nici o plangere penala. Pe de alta parte, absenta inculpatului este favorabila partii vatamate, deoarece poate reprezenta o recunoastere a vinovatiei sale sau refuzul de a se apara, pozitii care nu mai necesita o alta sanctiune in afara celei de condamnare pentru savarsirea faptelor reclamate de partea vatamata. Totodata Curtea observa ca nu se incalca nici libertatea individuala a partii vatamate, care nu este nici retinuta sau arestata pentru a fi adusa impotriva vointei sale la proces, ci este libera sa nu se prezinte in fata instantei, suportand insa consecintele prevazute la art. 284^1 din Codul de procedura penala, deoarece, ca parte la plangerea careia se pune in miscare actiunea penala, are obligatia de a se prezenta la proces, absenta sa nejustificata, in conditiile prevazute in text, fiind considerata de legiuitor drept retragere a plangerii prealabile. Aceasta "sanctionare" a partii vatamate este determinata in primul rand de scopul legii penale, prevazut la art. 1 din Codul penal, de a apara persoana, drepturile si libertatile acesteia, precum si de necesitatea celeritatii solutionarii unor asemenea cauze prin stabilirea operativa si corecta a adevarului in prezenta partii vatamate sau a reprezentantului sau.
    8. Curtea constata si netemeinicia criticilor formulate de autorul exceptiei cu privire la neconstitutionalitatea art. 315 alin. 1 din Codul de procedura penala in raport cu prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie. Textul de lege criticat se refera la participarea procurorului la sedintele de judecata, facandu-se distinctie intre participarea obligatorie a procurorului in anumite cauze determinate si participarea facultativa a acestuia la sedintele de judecata "privind alte infractiuni", la care "procurorul participa cand considera necesar". Autorul exceptiei considera ca prin lasarea la latitudinea procurorului a participarii sale in aceste cauze textul incalca principiul egalitatii in drepturi, precum si statutul procurorilor care trebuie sa vegheze la respectarea legii de catre instantele judecatoresti.
    Potrivit art. 131 alin. (1) din Constitutie, referitor la statutul procurorilor, "Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei". Principiul legalitatii, a carui nerespectare o invoca autorul exceptiei, este respectat, deoarece procurorii participa la sedintele de judecata potrivit vointei legiuitorului exprimate in dispozitiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedura penala, norme procedurale care, conform prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, "sunt stabilite de lege". Prevederile constitutionale sunt astfel respectate. Totodata Curtea constata ca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie nu au incidenta in cauza, intrucat in speta nu este vorba de egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, ci este pusa in discutie o reglementare legala care priveste participarea procurorului la sedintele de judecata. Neparticiparea procurorului in unele cauze nu inseamna o inegalitate in drepturi a partilor din asemenea cauze in raport cu partile din cauzele in care participa procurorul, deoarece nici Constitutia si nici conventiile internationale privitoare la drepturile omului nu prevad "dreptul la un procuror", asa cum este prevazut dreptul la aparare.
    9. Curtea retine ca fiind constitutionale si dispozitiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedura penala, referitoare la renuntarea la martori, intrucat nu incalca dreptul la aparare prevazut la art. 24 din Constitutie. Dispozitia instantei privind neadministrarea unei probe admise anterior, dar devenita inutila, nu reprezinta si nici nu poate fi considerata o incalcare a dreptului la aparare. Chiar daca proba a fost admisa, instanta, dupa ce asculta partile si procurorul, poate dispune sa nu mai fie administrata, fiind inutila cauzei. Partea nemultumita are posibilitatea de a contesta aceasta masura prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege. Astfel dreptul fundamental la aparare nu este incalcat.
    10. Curtea constata ca dreptul la aparare nu este lezat nici de dispozitiile art. 330 din acelasi cod, deoarece aprecierea judecatorului asupra cererii de aducere si prezentare a mijloacelor materiale de proba, "daca este necesar", face parte din atributiile acestuia. Nu exista nici o prevedere constitutionala care sa oblige judecatorul sa admita automat toate cererile partilor, ci, dimpotriva, la art. 125 alin. (1) din Constitutie se prevede ca "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege". Pe de alta parte, masura luata de instanta poate fi contestata prin caile de atac prevazute de lege.
    11. Referitor la dispozitiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penala, privind rezolvarea actiunii civile, dispozitii criticate pentru incalcarea dreptului la aparare si la un proces echitabil, Curtea constata, de asemenea, ca acestea sunt constitutionale, deoarece dreptul instantei penale de a rezolva pretentiile partii vatamate constituite parte civila si in cazurile in care achitarea s-a pronuntat in temeiul art. 10 lit. b^1) ori pentru existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele constitutive ale infractiunii nu numai ca nu incalca dreptul la aparare al partii vatamate, ci, dimpotriva, permite acesteia sa continue procesul penal sub aspectul rezolvarii actiunii civile (desi instanta pronuntase achitarea pentru motivele indicate). Totodata este evident ca textul criticat nu incalca nici dreptul oricarei persoane la un proces echitabil, prevazut la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece judecarea procesului se continua tocmai pentru a se "hotari asupra incalcarii drepturilor" de catre "o instanta independenta si impartiala, instituita de lege".
    Pentru considerentele expuse exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d), art. 67, art. 87, art. 88, art. 195, art. 196, art. 284^1, art. 315 alin. 1, art. 329 alin. 3, art. 330 si ale art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugenia Rodica Apostolescu in Dosarul nr. 225/1999 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 februarie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan