DECIZIE   Nr. 30 din 9 octombrie 2006

cu privire la instanta competenta sa judece cererea de revizuire in cazul in care, la momentul introducerii cererii, datorita modificarilor normelor de competenta, primei instante nu i-ar mai reveni competenta de a judeca fondul cauzei in prima instanta.

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 725 din 26 octombrie 2007

Dosar nr. 19/2006

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la instanta competenta sa judece cererea de revizuire in cazul in care, la momentul introducerii cererii, datorita modificarilor normelor de competenta, primei instante nu i-ar mai reveni competenta de a judeca fondul cauzei in prima instanta.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 85 de judecători din totalul de 116 în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă la momentul introducerii cererii, datorită modificării normelor de procedură, acesteia nu i-ar mai reveni competenţa de a soluţiona fondul cauzei în primă instanţă.

SECŢIILE   UNITE,

deliberand asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la instanţa competentă să judece cererea de revizuire în ipoteza în care, în urma modificării normelor de procedură, instanţa care a judecat cauza în primă instanţă nu mai are această competenţă.

Astfel, unele instanţe au apreciat că este competentă să soluţioneze cererea de revizuire instanţa căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze fondul cauzei în momentul introducerii cererii.

In sprijinul acestei opinii a fost invocat principiul activităţii legii procesual penale.

Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că instanţa care a soluţionat fondul cauzei rămane competentă să judece şi cererea de revizuire, chiar dacă, la momentul introducerii acesteia, competenţa de a judeca acea cauză în primă instanţă ar reveni unei alte instanţe.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

In adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală, „Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe langă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă", care procedează la efectuarea actelor de cercetare potrivit prevederilor art. 399 din acelaşi cod.

Consecvent acestei reglementări, legiuitorul a stabilit, prin art. 401 din Codul de procedură penală, că este competentă să judece cererea de revizuire instanţa care a soluţionat cauza în primă instanţă.

In raport cu aceste dispoziţii ale legii care, avand caracter procedural, sunt de strictă interpretare şi de imediată aplicaţiune, se impune, deci, să se considere că numai instanţa care a judecat cauza în primă instanţă este competentă să soluţioneze cererea de revizuire, chiar dacă la data introducerii cererii, datorită modificărilor de ordin legislativ intervenite, acea instanţă nu mai are competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă.

Această interpretare se impune şi în raport de natura juridică a căii de atac a revizuirii, care este o cale de atac de retractare, aparţinand, din punct de vedere al competenţei, aceleiaşi instanţe care a judecat fondul cauzei.

O altă interpretare a dispoziţiilor legale referitoare la competenţa de soluţionare a cererii de revizuire ar contraveni principiului activităţii legii procedurale în vigoare la momentul efectuării actului, respectiv a celei aplicabile la data pronunţării hotărarii împotriva căreia este îndreptată calea extraordinară de atac a revizuirii, precum şi caracterului acţiunii de revizuire de a fi o cale de atac de retractare.

De altfel, în această privinţă este de observat că, potrivit art. 3 din Legea nr. 31/1968, pentru punerea în aplicare a actualului Cod de procedură penală, „regulile de competenţă... se aplică şi cauzelor în care procesul penal a fost pornit înainte de intrarea în vigoare a acestui cod, afară de cazul cand a intervenit o hotărare în primă instanţă".

Instituindu-se astfel regula ultraactivităţii legii procedurale anterioare pentru cazul cand s-a dat o hotărare în primă instanţă, raţiunea ca procesul să continue potrivit regulilor de competenţă în temeiul cărora a fost pronunţată hotărarea dată în primă instanţă trebuie admisă şi atunci cand împotriva unei atari hotărari se exercită calea extraordinară de atac a revizuirii ulterior modificării competenţei de judecată.

Această interpretare a dispoziţiilor referitoare la competenţa de soluţionare a cererii de revizuire se impune şi pentru că tot prin Legea nr. 31/1968 se mai prevede, la art. 4, că „hotărarile sunt supuse căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la data pronunţării lor", deci, şi căii de atac a revizuirii, pentru eventuala retractare, în condiţiile legii.

Ca urmare, în lipsa unei dispoziţii contrare, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este determinată de reglementarea în vigoare la data pronunţării hotărarii atacate pe această cale, iar nu de aceea existentă în momentul introducerii cererii de revizuire.

Aşa fiind, în cazul cererii de revizuire, întregul ansamblu de norme procedurale evidenţiază aplicabilitatea regulii stabilite cu valoare de principiu, prin art. 401 din Codul de procedură penală, în conformitate cu care „Competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă", reglementare care, în succesiunea sa, este în deplină concordanţă şi cu reglementarea dată competenţei de efectuare a actelor de cercetare, în care privinţă, potrivit art. 397 alin. 1 din acelaşi cod, „Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe langă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă".

A considera altfel ar însemna să fie schimbată natura juridică de cale de atac de retractare a cererii de revizuire, menită să asigure exercitarea autocontrolului de către însăşi instanţa care s-a  pronunţat asupra fondului   procesului,  ceea  ce  ar fi inadmisibil.

Evident, în cazul în care instanţa care a soluţionat fondul cauzei a fost între timp desfiinţată, un asemenea mod de a proceda nu ar mai fi posibil. De aceea, numai într-o astfel de situaţie, chiar dacă actualul Cod de procedură penală şi legea de punere a sa în aplicare nu conţin nicio dispoziţie în această privinţă, se impune să fie determinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire potrivit normelor de competenţă în vigoare în momentul introducerii cererii, în sensul precedentelor reglementări cuprinse în art. 576 alin. 2 din Codul de procedură penală anterior.

In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că soluţionarea cererii de revizuire revine în competenţa instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor procedurale, aceasta nu mai are competenţa de a soluţiona fondul cauzei în primă instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

In aplicarea dispoziţiilor art. 401 din Codul de procedură penală, stabilesc:

Instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei