DECIZIE   Nr. 3*) din  6 ianuarie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 145 din  8 iunie 1994

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Ion Filipescu          - presedinte
    Ioan Muraru            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 cu privire la corelarea salariilor prevazute de Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 si Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societatile comerciale si regiile autonome, invocata de reclamantul Flavius Antoniu Baias in dosarul nr. 3127/1993 al Judecatoriei Sectorului 5, municipiul Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 8 decembrie 1993, concluziile partilor fiind consemnate pe larg in incheierea au aceeasi data, pronuntarea fiind amanata pentru 15 decembrie  si apoi 27 decembrie si, respectiv, 6 ianuarie 1994.
    Flavius Antoniu Baias a sustinut, in esenta, ca prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 sunt neconstitutionale intrucat contravin atat art. 16 alin. (1), cat si art. 53 alin. (2) din Constitutie.
    Totodata, cu ocazia dezbaterilor, a solicitat, tinand seama ca intre timp art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 a fost abrogat expres prin art. 3 alin. 2 din Legea nr. 35/1993 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii si cum art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii a preluat, sub o alta forma, principiul din vechiul art. 3 alin. (2) al Legii nr. 58/1992, sa se constate si neconstitutionalitatea acestuia.
    Procurorul a solicitat respingerea exceptiei, intrucat prin art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 s-a inlaturat discriminarea din art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, plata unui impozit majorat urmand sa se aplice tuturor categoriilor de salariati care cumuleaza functii.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Reclamantul Flavius Antoniu Baias a chemat in judecata Baroul de avocati al municipiului Bucuresti, solicitand Judecatoriei Sectorului 5, municipiul Bucuresti, sa constate ca impozitul pe veniturile realizate, ca avocat, in luna februarie 1993 au fost gresit impozitate, respectiv cu un impozit majorat cu 100% si, pe cale de consecinta, sa fie obligat baroul sa-i restituie suma de 14.065 lei.
    La primul termen de judecata - 7 mai 1993 - reclamantul a invocat exceptia de neconstitutionalitate a art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, sustinind ca acesta este in vadita contradictie cu art. 16 alin. (1) si art. 53 alin. (2) din Constitutie, si a solicitat sesizarea Curtii Constitutionale pentru a hotari cu privire la constitutionalitate articolului in discutie.
    Judecatoria Sectorului 5, municipiul Bucuresti, prin Incheierea din 7 mai 1993, a sesizat Curtea Constitutionala, si-a exprimat opinia in sensul ca exceptia este intemeiata intrucat prin articolul respectiv se introduce un spor de impozit doar pentru o anumita categorie de persoane, respectiv pentru cele incadrate prin cumul de functii, ceea ce reprezinta o incalcare a egalitatii cetatenilor in fata legii, care contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie, si a dispus suspendarea judecatii cauzei.
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate au fost solicitate, in baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Senatului, Camerei Deputatilor si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca, intr-adevar, prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 au fost neconstitutionale, intrucat au creat o discriminare, in sensul ca impozitarea majorata se referea numai la salariatii ce cumulau functii din institutiile publice, textul nefiind aplicabil salariatilor agentilor economici sau altor persoane juridice si nici celor angajati la persoane fizice.
    Senatul si Camera Deputatilor nu si-au exprimat punctul de vedere.
    Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, salariile realizate prin cumul de functii, precum si veniturile realizate in afara functiei de baza, indiferent de unitatea in care acestea se obtin, se impoziteaza separat, aplicandu-se impozitul prevazut de lege, majorat cu 100% . Aceasta impozitare majorata se refera numai la salariatii care cumuleaza functii din institutiile publice, deoarece textul sus-mentionat nu se aplica salariatilor economici sau altor persoane juridice si nici celor angajati la persoane fizice. In acest fel se face o discriminare intre salariatii care realizeaza venituri prin cumul la institutiile publice si salariatii care realizeaza venituri prin cumul la agentii economici, la alte persoane juridice ori la persoane fizice. Aceasta discriminare este contrara egalitatii in drepturi a cetatenilor prevazuta de art. 16 alin. (1) din Constitutie si principiului de asezare a impozitelor stabilit de art. 53 alin. (2) din Constitutie.
    Potrivit art. 16 alin. (1) din Constitutie "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". In sensul art. 4 alin. (2) din Constitutie, criteriile nediscriminarii sunt rasa, nationalitatea, originea etnica, limba, religia, sexul, opinia, apartenenta politica, averea, originea sociala.
    Dispozitiile constitutionale mentionate trebuie corelate si interpretate in raport cu prevederile cuprinse in instrumentele juridice internationale in domeniul drepturilor omului. Intr-adevar, potrivit art. 20 alin. (1) din Constitutie: "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vot fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte". In acest fel sunt aplicabile dispozitiile art. 26 din Pactul international privitor la drepturile civile si politice, intrat in vigoare la 23 martie 1976, potrivit carora: "Toate persoanele sunt egale in fata legii si au dreptul, fara discriminare, la o egala protectie a legii. In aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o protectie egala si eficace impotriva oricaror discriminari, indeosebi de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica si orice alta opinie, originea nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare".
    Dispozitii similare sunt cuprinse in art. 2 alin. 2 din Pactul international privitor la drepturile economice, sociale si culturale, intrat in vigoare la 3 ianuarie 1976.
    In raport cu dispozitiile legale mentionate, se poate observa ca art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 stabileste un spor de impozit de 100% doar pentru o anumita categorie de salariati cu cumul de functii, respectiv cei care realizeaza venituri prin cumul la institutiile  publice, nu si in alte locuri de munca, ceea ce inseamna o incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 introduce, deci, o exceptie de la dispozitiile comune in materie de impozite, si anume cel cuprinse in Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, care in art. 7 alin. 4 stabileste ca "Veniturile sub forma de salarii si alte venituri salariale, provenite din munca prestata in mai multe locuri de munca, se impune separat, pe fiecare loc de munca, cu cotele si in conditiile prevazute la primul alineat al acestui articol". Rezulta ca Legea nr. 32/1991 are in vedere veniturile salariale obtinute si nu vreo diferentiere pe criterii sociale sau categorii de functionari.
    In aprecierea constitutionalitatii art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 trebuie avute in vedere si prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale". Prin urmare, fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni.
    Fata de cele aratate, se constata ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 este intemeiata.
    In ce priveste art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, astfel cum a fost modificata de Legea nr. 35/1993, care prevede o impozitare majorata cu 30% pentru veniturile realizate prin cumul de catre toti salariatii, indiferent de locul de munca, a carui neconstitutionalitate a fost ridicata de reclamant in fata Curtii Constitutionale cu ocazia dezbaterilor din 8 decembrie 1993, cu motivarea ca acest text introduce o alta inegalitate si discriminare, respectiv intre salariatii care realizeaza venituri fara cumul, se retine ca cererea reclamantului nu s-a facut cu respectarea prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit carora Curtea hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti.
    Totodata, se constata ca au fost incalcate si dispozitiile art. 23 alin. (4) si (5) din Legea nr. 47/1992 care prevad ca sesizarea Curtii se dispune de catre instanta judecatoreasca prin incheiere, care trebuie sa cuprinda punctele de vedere ale partilor, precum si opinia instantei.
    In aceste conditii, intrucat cererea nu a fost facuta in fata unei instante judecatoresti, iar Curtea nu a fost legal sesizata, exceptia invocata nu poate fi examinata in fond.
    Fata de considerentele expuse,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    Admite exceptia de neconstitutionalitate cu care Curtea a fost sesizata prin Incheierea din 7 mai 1993, ridicata de Flavius Antoniu Baias in fata Judecatoriei Sectorului 5, municipiul Bucuresti, si constata ca prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 cu privire la corelarea salariilor prevazute de Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 si Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societatile comerciale si regiile autonome sunt neconstitutionale. Cu privire la cererea reclamantului Flavius Antoniu Baias in sensul declararii ca neconstitutionale si a prevederilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, astfel cum a fost modificata de Legea nr. 35/1993, formulata in fata Curtii cu ocazia dezbaterilor din 8 decembrie 1993, se constata ca sesizarea acesteia, sub acest aspect, nu s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 23 alin. (1), (4) si (5) din Legea nr. 47/1992 si, in consecinta, nu poate fi examinata in fond.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 6 ianuarie 1994.

                 PRESEDINTE,
                 ION FILIPESCU

                         Magistrat-asistent,
                         Constantin Burada