Decizia Nr.299 din 27.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Arcer Liviu-Daniel.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Ioan Neamţu şi Aurelia Neamţu în Dosarul nr. 7.942/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.261D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.942/117/2010, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Ioan Neamţu şi Aurelia Neamţu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ emis de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate „încalcă în mod flagrant dreptul de folosinţă, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, drept de proprietate garantat de art. 44 din Constituţie şi art. 1 alin. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale“.Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care, în prezent, au următoarea redactare: „(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.“Autorii excepţiei apreciază că aceste dispoziţii de lege contravin art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, norme referitoare la protecţia juridică a proprietăţii private. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, şi Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, Curtea Constituţională a statuat că aceste dispoziţii nu contravin exigenţelor art. 44 din Constituţie, referitoare la garanţiile specifice dreptului de proprietate privată. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul de proprietate, prevăzut de art. 44 din Constituţie, nu este un drept absolut, conţinutul şi limitele acestuia fiind stabilite de lege. De asemenea, Curtea a reţinut constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, „legiuitorul ordinar este aşadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat“. De altfel, chiar art. 44 alin. (7) din Constituţie prevede respectarea, de către titularul unui drept de proprietate privată, a tuturor „sarcinilor privind protecţia mediului“. Totodată, Curtea a reţinut că limitarea exerciţiului dreptului de proprietate impusă de textul de lege criticat are şi o justificare socială şi morală, având în vedere că respectarea riguroasă a acestor norme reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător, deci şi a spaţiului verde existent, având o legătură directă cu nivelul de sănătate publică, ceea ce constituie o valoare de interes naţional. Curtea a observat că dispoziţii legale având soluţii legislative similare celei cuprinse în art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 nu sunt singulare în legislaţia noastră, în acest sens fiind prevederile Legii nr. 46/2008 - Codul silvic. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauză. În fine, Curtea reţine că aspectele de neconstituţionalitate invocate de autorii criticii sunt preponderent legate de specificul speţei deduse judecăţii, şi anume o situaţie deosebită care vizează o corectă interpretare şi aplicare a legii de către organele competente, domeniu în care Curtea Constituţională nu are însă atribuţii legale. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Ioan Neamţu şi Aurelia Neamţu în Dosarul nr. 7.942/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman