DECIZIE Nr.
299 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 si art. 248 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 279 din 26 aprilie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 şi art. 248 din Codul penal,
excepţie ridicată de Paul Cizmas în Dosarul nr. 1.299/2006 al Judecătoriei
Gherla.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.299/2006, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 şi 248 din Codul
penal, excepţie ridicată de Paul Cizmas în dosarul de mai sus având ca
obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 246 din Codul penal
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la
apărare, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul
la un proces echitabil, ale art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, precum şi cele ale art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice, ambele referitoare la prezumţia de nevinovăţie.
De asemenea, prevederile art. 248 din Codul penal sunt considerate de autor neconstituţionale,
deoarece contravin art. 16 din Legea fundamentală referitoare la Egalitatea în drepturi.
Astfel, art. 246 din Codul penal contravine
prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece inculpatul nu
îşi poate face o apărare eficientă în cadrul unui proces echitabil, de vreme ce
textul este redactat într-o manieră generală care nu permite individului să îşi
corecteze conduita. In opinia sa, deoarece textul nu defineşte clar ce se
înţelege prin vătămare a intereselor legale ale unei persoane şi interes legal, nu există niciun fel de
diferenţă între această infracţiune şi cea de gestiune frauduloasă.
Prevederile art. 248 din Codul penal încalcă principiul
egalităţii în drepturi, deoarece aplică un tratament juridic diferit funcţionarului
public în funcţie de locul de muncă.
Judecătoria Gherla opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor invocate de autor.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De altfel, interpretarea
textelor legale, definirea noţiunilor de funcţionar public şi funcţionar,
inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ,
nu reprezintă o problemă de domeniul justiţiei constituţionale, astfel că
susţinerile cu privire la neclaritatea unor texte nu pot face obiectul
controlului de constituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor interesate
de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a beneficia de toate drepturile şi
garanţiile menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Art. 248 din Codul penal nu instituie niciun fel de
discriminări sau privilegii, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane
care are calitatea de funcţionar public sau de funcţionar. De asemenea,
circumstanţierea subiectului activ în cazul anumitor infracţiuni intră în
atribuţiile exclusive ale legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 246 cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi ale art. 248 cu denumirea marginală Abuzul
în serviciu contra intereselor publice, ambele din
Codul penal, care au următorul conţinut:
Art. 246: „Fapta
funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu
ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin
aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Art. 248: „Fapta
funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu
ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin
aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei
instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145
sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
5 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate incriminează infracţiuni de serviciu
sau în legătură cu serviciul, stabilind împrejurările care pot intra în
conţinutul constitutiv al acestora.
Intrucât Constituţia României nu defineşte noţiunile vătămare
a intereselor legale ale unei persoane şi interes
legal, rămâne în sarcina exclusivă a legiuitorului
să le definească. Este ceea ce face Codul penal, ca lege organică [art. 73
alin. (3) lit. h) din Constituţie]. Tot de competenţa exclusivă a legiuitorului
ţine şi stabilirea infracţiunilor săvârşite de funcţionari publici şi
funcţionari, aşa cum este cazul infracţiunilor de serviciu.
De altfel, este greu de crezut că textul legal criticat
nu a oferit inculpatului posibilitatea de a-şi corecta conduita, deoarece cele
două infracţiuni nu se referă la fapta de „însuşire a unui bun".
Imprejurările în care se comite o faptă antisocială şi încadrarea juridică a
acesteia într-o infracţiune ori alta nu este atributul instanţei de contencios
constituţional, fiind de competenţa exclusivă a judecătorului de drept comun să
interpreteze şi să aplice legea.
Referitor la previzibilitatea
legii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susţinut în cauza Hertel contra Elveţiei că legea nu trebuie neapărat să fie
însoţită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este
dublată uneori de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să ştie să se
adapteze schimbărilor de situaţie. Există multe legi care se servesc, prin
forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare
depinde de practică, aşa cum se întâmplă şi în cazul judecătorului român.
Şi în cauza Wingrove contra
Marii Britanii Curtea a decis că legea internă
pertinentă care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris trebuie să
fie formulat cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei,
consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Aşa fiind, o lege care
atribuie o putere de apreciere (cum este, în speţă, cazul judecătorului român)
nu contravine, în principiu, acestei exigenţe.
De altfel, dispoziţiile art. 246 nu conţin niciun fel
de norme de natură să afecteze drepturile constituţionale invocate, întrucât
inculpatul are posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale pe
care le implică procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi asistat de un
avocat ales sau numit din oficiu. De asemenea, infracţiunea de abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor nu stabileşte aprioric vinovăţia vreunei
persoane, inculpatul nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia, sarcina
probei revenind organului de urmărire penală sau instanţei de judecată. In
plus, în situaţia în care există probe de vinovăţie, inculpatul are dreptul de
a proba lipsa de temeinicie a acestora.
Nu poate fi primită nici
susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea, prin art. 248 din
Codul penal, a principiului egalităţii în drepturi, câtă vreme aceste prevederi
nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei
persoane care se încadrează în ipoteza normei, iar stabilirea sferei acestor
noţiuni, precum şi a infracţiunilor care presupun această calitate a subiectului
activ nu este, după cum s-a arătat mai sus, de competenţa jurisdicţiei
constituţionale.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 246 şi ale art. 248 din Codul penal, excepţie ridicată de
Paul Cizmas în Dosarul nr. 1.299/2006 al Judecătoriei Gherla.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru