DECIZIE Nr.
298 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 si ale art. 31 din anexa nr. 2
(Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr.
114/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 296 din 4 mai 2007
Ion Predescu
- preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Măria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 şi ale art. 31 din
anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea
locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Şerban Alexandru Dimitriu în
Dosarul nr. 10.834/301/2004
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei,
lipsind Asociaţia de Proprietari BI.G27 din Bucureşti, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, partea prezentă solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive
pe care Ie-a invocat în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 10.834/301/2004, Tribunalul Bucureşti -Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 30 şi art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al
asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996.
Excepţia a fost ridicată de Şerban Alexandru Dimitriu
într-un proces civil având ca obiect obligarea acestuia la plata cotelor de
întreţinere restante către asociaţia de proprietari.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 30 şi ale
art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la
Legea locuinţei nr. 114/1996 contravin dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din
Constituţie, precum şi prevederilor din actele internaţionale referitoare la
libera asociere, prin aceea că au transformat dreptul la liberă asociere într-o
obligaţie, în sensul că proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de
proprietari au numai obligaţii, în timp ce proprietarii care sunt membri ai
asociaţiei de proprietari au nu numai obligaţii, ci şi drepturi. De asemenea,
se susţine că aceste prevederi sunt contrare şi art. 44 din Constituţie,
întrucât „impun pe criterii subiective restricţionarea accesului nemijlocit la
utilităţi."
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi
că cererea autorului excepţiei reprezintă o exercitare abuzivă a drepturilor
sale procesuale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 30 şi ale art. 31 din anexa nr. 2
(Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr.
114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997,
dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 30: „Cu aprobarea
dată prin votul a două treimi din numărul membrilor asociaţiei de proprietari,
poate fi percepută o sumă specială, în afara cheltuielilor comune prevăzute în
buget, destinată achitării cheltuielilor comune neprevăzute, dar necesare.
Astfel de sume se vor plăti la termenele stabilite de adunarea generală a
asociaţiei de proprietari. ";
- Art. 31: „Asociaţia de proprietari poate impune o penalizare pentru neplata
cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, şi a altor cheltuieli
restante, oricărui proprietar care se va face vinovat de neplata acestora, timp
de mai mult de 30 de zile de la termenul stabilit.
Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona in justiţie pe orice proprietar care
se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute,
timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Acţiunea este scutită de taxă de timbru.
Sentinţa dată în favoarea asociaţiei de proprietari,
pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare prin
orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă, pentru acoperirea
datoriilor."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate, aşa
cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, sunt cele ale
art. 27 referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 40 alin. (1) privind
dreptul de asociere şi cele ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate
privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că principala critică de neconstituţionalitate priveşte încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de
asociere.
Referindu-se la dreptul de asociere, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr.
287 din 5 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 19 noiembrie 2002, a statuat
că, în anumite cazuri, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere,
ce urmăresc apărarea unor interese de ordin general şi care nu reprezintă
modalităţi cuprinse în conceptul de liberă asociere, astfel cum acesta este
conturat prin prevederile art. 40 din Constituţie. Asociaţia de proprietari se
află într-o asemenea situaţie juridică.
Această categorie de asociaţii a fost creată prin lege
în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în
bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seamă totodată
şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv
pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor
pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi , amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le
implică locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în
consecinţă, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor
ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor
neînţelegeri sau litigii.
Optând pentru achiziţionarea
unui apartament într-o clădire cu mai multe apartamente, autorul excepţiei şi-a
asumat în deplină cunoştinţă de cauză drepturile şi obligaţiile pe care legea
le recunoaşte şi le impune proprietarilor, în vederea constituirii asociaţiei
de proprietari, precum şi cele care decurg din existenţa acesteia. Aşadar,
obligarea debitorului de a plăti creditorului contravaloarea unor bunuri şi
servicii de care a beneficiat nu poate fi considerată ca o încălcare a
dreptului de proprietate.
De altfel, asupra
constituţionalităţii art. 30 şi art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al
asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, Curtea s-a
pronunţat prin Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 aprilie 2003, prin care excepţia referitoare la
aceste prevederi a fost respinsă ca neîntemeiată.
Considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus
menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Şi, în fine, cu privire la invocarea încălcării art. 27
din Constituţie, referitor la inviolabilitatea domiciliului, Curtea constată că
acest text constituţional nu este relevant pentru soluţionarea excepţiei.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 30 şi ale art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al
asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată
de Şerban Alexandru Dimitriu în Dosarul nr. 10.834/301/2004 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu