DECIZIE   Nr. 298 din 23 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 si 147 din Codul penal si ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 280 din 29 aprilie 2010

Ioan Vida                             - preşedinte

Nicolae Cochinescu            -judecător

Aspazia Cojocaru                -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Petre Lăzăroiu                     -judecător

Ion Predescu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan        -judecător

Tudorel Toader                    -judecător

Augustin Zegrean                -judecător

Iuliana Nedelcu                   - procuror

Oana Cristina Puică            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 147 din Codul penal şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Vasile Fulger în Dosarul nr. 601/251/2008 al Judecătoriei Luduş.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 27 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 601/251/2008, Judecătoria Luduş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 147 din Codul penal şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicată de Vasile Fulger cu ocazia soluţionării dosarului menţionat mai sus.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 145 şi 147 din Codul penal şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici încalcă egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, întrucât între prevederile Codului penal criticate şi dispoziţiile Legii nr. 188/1999 există neconcordanţă cu privire la definiţia funcţionarului public, ceea ce creează posibilitatea ca o persoană să fie considerată sau nu funcţionar public, în mod arbitrar, în funcţie de nevoile urmăririi penale.

Judecătoria Luduş consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Arată că, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de interpretarea şi aplicarea legii, problemă care excedează competenţei Curţii Constituţionale. Invocă, în acest sens, deciziile nr. 276/2002 şi nr. 832/2007 ale Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 145 şi 147 din Codul penal şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile din Codul penal criticate de autorul excepţiei au următorul cuprins:

-Art. 145: „Prin termenul «public» se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.";

- Art. 147: „Prin «funcţionar public» se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.

Prin «funcţionar» se înţelege persoana menţionată în alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitoare la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia invocă existenţa unor necorelări de reglementare între dispoziţiile art. 145 şi 147 din Codul penal şi prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, respectiv critică modul de aplicare a textelor de lege atacate. Or, aspecte ca cele arătate nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, corelarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare, iar aplicarea legii de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 147 din Codul penal şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Vasile Fulger în Dosarul nr. 601/251/2008 al Judecătoriei Luduş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică