DECIZIE Nr. 298 din 8 iulie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin.
1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, ale
art. 205 alin. 1 si 2 si ale art. 206 alin. 1 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 581 din 14 august 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecatoreasca, republicata, ale art. 205 alin. 1 si 2 si ale art. 206 alin. 1
din Codul penal, exceptie ridicata de Dorin Andronic in Dosarul nr. 2.308/2002
al Tribunalului Suceava - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textele de lege
criticate nu contravin nici unei prevederi constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.308/2002,
Tribunalul Suceava - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecatoreasca, republicata, ale art. 205 alin. 1 si 2 si
ale art. 206 alin. 1 din Codul penal. Exceptia a fost ridicata de Dorin
Andronic, inculpat recurent in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia arata, pe
de o parte, ca prevederile art. 205 alin. 1 si 2 si ale art. 206 alin. 1 din
Codul penal incalca dispozitiile art. 150, in corelatie cu art. 29 alin. (1) si
(2), art. 30 alin. (1) si (8) si art. 49 din Constitutie, contravenind in
acelasi timp si dispozitiilor art. 9 si art. 10 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, in cazul aparitiei
unui conflict temporal de legi intre prevederile Codului penal si ale Legii nr.
61/1991 privind sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire
sociala, a ordinii si linistii publice, prin neaplicarea legii penale mai
favorabile, s-ar afecta libertatea de exprimare si a constiintei si s-ar crea
astfel o restrangere a exercitiului unor drepturi si libertati. Totodata, in
opinia autorului exceptiei, prevederile art. 205 alin. 1 si 2 si ale art. 206
alin. 1 din Codul penal incalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin.
(1). Pe de alta parte, autorul exceptiei considera ca prevederile art. 17 din
Legea nr. 92/1992, republicata, sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1)
si (2), art. 21 si art. 23 alin. (8) din Constitutie, precum si dispozitiilor
art. 6 paragraful 1 si 2 si ale art. 7 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin aceea ca judecarea
cauzelor in complet de un singur judecator nu asigura garantii procesuale
suficiente pentru o judecata echitabila si impartiala.
Tribunalul Suceava - Sectia penala considera ca exceptia este neintemeiata.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992,
republicata, se arata ca acestea nu sunt in contradictie cu prevederile din
Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei. Astfel, desi cauzele
penale sunt judecate, in prima instanta, de un complet format dintr-un singur
judecator, aceasta nu impieteaza asupra impartialitatii si echitatii actului de
justitie, in conditiile in care partile au acces la doua grade de jurisdictie.
Sentintele pronuntate in prima instanta pot fi atacate cu recurs, cale de atac
solutionata de un complet format din trei judecatori, asigurandu-se astfel
deliberarii un caracter contradictoriu. Se garanteaza astfel dreptul la doua grade
de jurisdictie in materie penala, astfel cum este prevazut in art. 2 al
Protocolului nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale. Cat priveste dispozitiile art. 205 alin. 1 si 2 si
ale art. 206 alin. 1 din Codul penal, instanta arata ca acestea nu contravin
normelor constitutionale si nici celor ale Conventiei pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Desi autorul exceptiei
afirma ca legiuitorul a inteles sa sanctioneze contraventional insulta si
calomnia, prin art. 2 din Legea nr. 61/1991, totusi, prin aceeasi dispozitie se
reglementeaza ca faptele prevazute de aceasta lege constituie contraventii
numai daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale,
sa fie considerate infractiuni. Ca urmare, nu poate fi vorba de un conflict
temporal de legi, ce ar impune aplicarea legii mai favorabile, ci este vorba de
legi distincte, fiind lasata instantei posibilitatea de a stabili daca fapta
dedusa judecatii are caracter penal sau contraventional. Prin sanctionarea
insultei si calomniei legiuitorul nu a inteles sa restranga libertatea de
opinie si libertatea de exprimare a unei persoane, ci sa asigure exercitarea
acestor libertati cu buna-credinta si fara a aduce atingere onoarei si
demnitatii altor persoane.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si
functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost
solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Cu privire la dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata,
se arata ca acestea nu incalca prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din
Constitutie, intrucat nu creeaza nici o discriminare intre cetateni. Se mai
apreciaza ca dispozitiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 21 si
art. 23 alin. (8) din Constitutie, intrucat nu se restrange accesul liber la
justitie si nici nu se incalca prezumtia de nevinovatie. Cat priveste afirmatia
ca dispozitia legala criticata ar contraveni prevederilor art. 6 si 7 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
Guvernul considera ca aceasta nu este intemeiata, intrucat textele conventiei
invocate nu prevad nici o cerinta cu privire la numarul judecatorilor care
formeaza completul de judecata in prima instanta, lasand legiuitorului national
libertatea de a institui o instanta independenta si impartiala, care sa asigure
o judecata echitabila, publica si intr-un termen rezonabil. In acest sens, atat
Constitutia, in art. 123, cat si Legea nr. 92/1992, in art. 3, prevad ca
judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Guvernul mai precizeaza
ca dispozitiile criticate au mai facut obiectul controlului de
constitutionalitate, Curtea Constitutionala pronuntandu-se in sensul
respingerii exceptiei.
Cu privire la dispozitiile art. 205 alin. 1 si 2 si ale art. 206 alin. 1
din Codul penal, Guvernul considera, de asemenea, ca exceptia este
neintemeiata. Se arata, in acest sens, ca demnitatea constituie un atribut
esential al fiintei umane, iar desfasurarea fireasca a vietii sociale intr-o
societate democratica impune, printre altele, si protejarea acestui atribut al
persoanei. Constitutia consacra in art. 3 alin. (1) demnitatea umana ca una
dintre valorile fundamentale pe care statul se obliga sa le garanteze si sa le
apere, incriminarea si sanctionarea faptelor care aduc atingere demnitatii, cum
sunt insulta si calomnia, fiind permise de Legea fundamentala in masura in care
sunt necesare pentru existenta unei societati democratice. Textele legale
criticate nu aduc atingere, in opinia Guvernului, egalitatii in drepturi a
cetatenilor, deoarece prin ele se ocroteste demnitatea fiecarei persoane, fara
discriminari, si nici libertatii de constiinta si de exprimare, deoarece
exercitarea acestor libertati nu trebuie sa prejudicieze drepturile si
libertatile altora, inclusiv demnitatea acestora. Dispozitiile criticate nu
contravin, in opinia Guvernului, nici prevederilor art. 150 din Constitutie,
referitoare la conflictul temporal de legi. Se mentioneaza jurisprudenta Curtii
Constitutionale in materie.
Avocatul Poporului considera exceptia neintemeiata. Referitor la
dispozitiile art. 205 alin. 1 si 2 si ale art. 206 alin. 1 din Codul penal, se
arata ca acestea nu sunt neconstitutionale in raport cu prevederile art. 150
din Constitutie. Cat priveste raportarea de catre autorul exceptiei a
dispozitiilor legale criticate la dispozitiile Legii nr. 61/1991, se arata ca
examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere
compatibilitatea acestui text cu prevederile constitutionale, iar nu compararea
mai multor legi intre ele, fapt ce exclude competenta Curtii Constitutionale.
Avocatul Poporului mai retine ca dispozitiile legale criticate nu au legatura
cu art. 29 alin. (1) si (2), cu art. 30 alin. (1) si cu art. 49 din
Constitutie, intrucat se refera la alte aspecte decat continutul libertatilor
fundamentale invocate, iar in ceea ce priveste criticile de
neconstitutionalitate in raport cu prevederile art. 16 din Constitutie, arata
ca acestea nu au relevanta in cauza. Referitor la dispozitiile art. 17 alin. 1
din Legea nr. 92/1992, republicata, se arata ca acestea nu sunt contrare art.
16 si 21 din Constitutie si nici art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar in ceea ce priveste
criticile de neconstitutionalitate fata de prevederile art. 23 alin. (8) din
Constitutie si ale art. 7, 9 si 10 din Conventie, se apreciaza ca nu au
relevanta in cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr.
92/1992, republicata, care prevad judecarea cauzelor in prima instanta de catre
complete formate dintr-un singur judecator, precum si dispozitiile art. 205
alin. 1 si 2 si ale art. 206 alin. 1 din Codul penal, privitoare la
infractiunile de insulta si calomnie. Textele legale criticate au urmatorul
continut:
- Art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata: "Cauzele date,
potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor
si curtilor de apel se judeca de un singur judecator.";
- Art. 205 alin. 1 si 2 din Codul penal: "Atingerea adusa onoarei ori
reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte
mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseste cu amenda.
Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un
defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de ar fi, nu ar trebui
relevate.";
- Art. 206 alin. 1 din Codul penal: "Afirmarea sau imputarea in
public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana,
care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala,
administrativa sau disciplinara ori dispretului public, se pedepseste cu
inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amenda."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 21, art. 23 alin. (8),
art. 29 alin. (1) si (2), art. 30 alin. (1) si alin. (8) teza finala, ale art.
49 si 150, care au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 23 alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.";
- Art. 29 alin. (1) si (2): "(1) Libertatea gandirii si a opiniilor,
precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o
forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o
credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in
spirit de toleranta si de respect reciproc."
- Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau
a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris,
prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt
inviolabile. [...]
(8) (...) Delictele de presa se stabilesc prin lege."
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
- Art. 150: "(1) Legile si toate celelalte acte normative raman in
vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii.
(2) Consiliul Legislativ, in termen de 12 luni de la data intrarii in
vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislatiei cu
prezenta Constitutie si va face Parlamentului sau, dupa caz, Guvernului,
propuneri corespunzatoare."
Autorul exceptiei a mai invocat si incalcarea art. 6 paragraful 1 si 2,
precum si a art. 7, 9 si 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale, prevederi care au urmatorul continut:
- Art. 6 paragraful 1 si 2: "1. Orice persoana are dreptul la
judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei
sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care
va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter
civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate
impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in
sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a
procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii
publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand
interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun,
sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor
justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana
ce vinovatia sa va fi legal stabilita."
- Art. 7: "1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o
omisiune care, in momentul in care a fost savarsita, nu constituia infractiune,
potrivit dreptului national sau international. De asemenea, nu se poate aplica
o pedeapsa mai severa decat aceea care era aplicabila in momentul savarsirii
infractiunii.
2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecarii si pedepsirii unei
persoane vinovate de o actiune sau de o omisiune care, in momentul savarsirii
sale, era considerata infractiune potrivit principiilor generale de drept
recunoscute de natiunile civilizate."
- Art. 9: "1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de
constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba
religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau
convingerea in mod individual sau in colectiv, in public sau in particular,
prin cult, invatamant, practici si indeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face
obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie
masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru siguranta publica,
protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea
drepturilor si libertatilor altora."
- Art. 10: "1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare.
Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a
comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a
tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna
societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim
de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati
poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute
de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea
nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si
prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia
reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de
informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea
puterii judecatoresti."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata, deoarece nici una dintre dispozitiile legale criticate nu
aduce atingere prevederilor constitutionale sau actelor internationale invocate
de autorul exceptiei.
I. O prima critica de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile art. 17
alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata, privitoare la judecarea cauzelor in
prima instanta in complet format dintr-un singur judecator. Sub acest aspect,
se considera ca textul legal criticat este contrar prevederilor art. 6 alin.
(1), art. 21 si art. 23 alin. (8) din Constitutie, respectiv ale art. 6
paragraful 1 si 2 si ale art. 7 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces
echitabil, prezumtia de nevinovatie, legalitatea infractiunii si a pedepsei, cu
motivarea ca dispozitia criticata aduce atingere dreptului la o judecata echitabila,
intrucat judecarea cauzelor in complet de un singur judecator nu asigura
garantii procesuale suficiente pentru o judecata echitabila si impartiala.
Examinand exceptia, Curtea constata ca s-a mai pronuntat cu privire la
aceste critici, avand ca obiect dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr.
92/1992, republicata, prin Decizia nr. 58 din 6 februarie 2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Cu acest
prilej instanta de contencios constitutional a retinut ca, potrivit
dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, stabilirea competentei si
procedura de judecata sunt atributul exclusiv al legiuitorului si ca, in
conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 123 alin. (2), judecatorii
sunt independenti si se supun numai legii. In aplicarea dispozitiilor
constitutionale, Legea nr. 92/1992 stabileste componenta completului de
judecata si conduita pe care trebuie sa o aiba acesta la solutionarea cauzelor
ce ii sunt repartizate. Atat Legea fundamentala, cat si Legea nr. 92/1992
stabilesc, sub aspectul impartialitatii, dreptul si obligatia judecatorilor de
a se supune numai legii, activitatea de judecata desfasurandu-se, potrivit
legii, strict in limitele cadrului legal. In ipoteza in care exista dubii cu
privire la impartialitatea judecatorului in prima instanta, exista mijloace de
aparare prevazute de lege care asigura suficiente garantii pentru o judecata
echitabila si impartiala.
Cat priveste dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care reglementeaza dreptul
la un proces echitabil, acestea nu cuprind cerinta ca instanta ce judeca
litigiile in prima instanta sa aiba in compunere un anumit numar de judecatori,
fiind lasata autoritatii legiuitoare nationale libertatea de a institui acea
instanta independenta si impartiala care sa asigure judecarea in mod echitabil,
in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzelor.
Solutia adoptata in decizia sus-mentionata, precum si considerentele pe
care aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata,
intrucat nu au aparut elemente noi, care sa determine schimbarea jurisprudentei
Curtii Constitutionale in aceasta materie.
II. Cea de-a doua critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile
art. 205 alin. 1 si 2 si ale art. 206 alin. 1 din Codul penal, in legatura cu
care autorul exceptiei sustine ca sunt in contradictie cu prevederile art. 16
alin. (1), art. 29 alin. (1) si (2), art. 30 alin. (1) si alin. (8) teza
finala, ale art. 49 si 150 din Constitutie, respectiv ale art. 9 si 10 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
referitoare la libertatea de gandire, de constiinta si religie, respectiv
libertatea de exprimare, cu motivarea ca dezincriminarea faptelor de insulta si
calomnie este de esenta unei societati democratice, respectiv ca reglementarea
din Codul penal a insultei si calomniei ar trebui considerate abrogate in
temeiul art. 150 din Constitutie, intrucat acestea sunt prevazute de Legea nr.
61/1991 printre contraventii.
Curtea constata ca motivele invocate sunt neintemeiate, textele criticate
fiind in deplina concordanta cu principiile constitutionale.
Astfel art. 1 alin. (3) din Constitutie consacra demnitatea omului ca
valoare suprema, garantata in statul de drept. Reglementarea in Codul penal a
infractiunilor de insulta si calomnie constituie una dintre aceste garantii,
libertatea de exprimare, astfel cum este consfintita de dispozitiile art. 30
din Constitutie, impunand respectarea cerintei inscrise in alin. (6) al
aceluiasi articol, si anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si dreptul la propria imagine. Incriminarea
infractiunilor de insulta si calomnie da expresie, asadar, restrangerii
dreptului la exprimare, prevazut de art. 30 alin. (6) din Constitutie tocmai
pentru apararea unor valori care sunt de esenta unei societati democratice,
contrar celor sustinute de autorul exceptiei.
Cat priveste sustinerile referitoare la neconstitutionalitatea textelor
criticate fata de dispozitiile art. 150 din Constitutie, determinata in opinia
autorului exceptiei de "conflictul temporal de legi" intre
dispozitiile art. 205 alin. 1 si 2 si ale art. 206 alin. 1 din Codul penal, pe
de o parte, si cele cuprinse in Legea nr. 61/1991, pe de alta parte, Curtea
constata ca nici acestea nu pot fi retinute. Art. 150 din Constitutie
reglementeaza conflictul temporal intre Legea fundamentala si celelalte acte
normative in vigoare la data adoptarii sale, iar nu conflictele temporale
existente intre diverse acte normative, astfel incat invocarea acestui text
constitutional nu are relevanta in cauza. In ceea ce priveste problema
aplicarii in timp a actelor normative, aceasta excedeaza competentei Curtii
Constitutionale, intrucat, in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (3)
teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala nu
se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai
asupra intelesului sau contrar Constitutiei".
De altfel, cu privire la dispozitiile art. 205 si 206 din Codul penal,
Curtea s-a pronuntat prin mai multe decizii, dintre care mentionam Decizia nr.
298 din 7 noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 912 din 14 decembrie 2002, Decizia nr. 95 din 21 martie 2002, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, Decizia nr.
308 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 337 din 29 noiembrie 2001,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie
2002, statuand in mod constant ca acestea sunt constitutionale.
Considerentele si solutia adoptate prin deciziile mentionate isi pastreaza
valabilitatea si in prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1
din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, si ale
art. 205 alin. 1 si 2 si ale art. 206 alin. 1 din Codul penal, exceptie
ridicata de Dorin Andronic in Dosarul nr. 2.308/2002 al Tribunalului Suceava -
Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iulie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu