DECIZIE   Nr. 293 din  8 iulie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 562 din  5 august 2003

    Nicolae Popa            - presedinte
    Costica Bulai           - judecator
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Lucian Stangu           - judecator
    Ioan Vida               - judecator
    Nicoleta Grigorescu     - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 12.829/2002 al Judecatoriei Galati.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Partea Laurentiu Frunza a depus la dosar o cerere scrisa prin care solicita un nou termen de judecata in vederea angajarii unui aparator.
    Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.
    Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, si al art. 156 din Codul de procedura civila, dispune respingerea cererii de amanare a judecarii cauzei.
    Cauza se afla in stare de judecata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 12.829/2002, Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, exceptie ridicata de Marin Frunza, parte vatamata in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul prevazut de art. 193 alin. 2 din Codul penal, conform caruia actiunea penala nu poate fi pusa in miscare si din oficiu de catre organele abilitate ale statului, aduce atingere principiilor statului de drept, universalitatii, egalitatii, liberului acces la justitie si dreptului la aparare.
    Referitor la critica adusa dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, autorul exceptiei a sustinut ca acestea incalca competenta Curtii Constitutionale si principiul egalitatii in drepturi, intrucat, pentru aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, instantele de judecata se pronunta diferit cu privire la sesizarea Curtii Constitutionale.
    Judecatoria Galati a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat prin modul de sesizare a instantei de judecata la plangerea prealabila legiuitorul a lasat la aprecierea persoanei vatamate daca sesizeaza sau nu organele competente, cu savarsirea unei infractiuni, in anumite cazuri, reduse la numar, datorita gradului de pericol social redus ori datorita anumitor relatii preexistente intre faptuitor si partea vatamata.
    Astfel, orice persoana asupra careia a fost savarsita infractiunea prevazuta de art. 193 din Codul penal se poate adresa instantei de judecata pentru tragerea la raspundere a faptuitorului, nefiind ingradita ori discriminata in vreun fel de dispozitiile art. 193 alin. 2 din Codul penal.
    Referitor la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, instanta de judecata considera, de asemenea, ca sustinerea autoarei exceptiei este neintemeiata, deoarece aceste prevederi nu lasa la aprecierea instantei posibilitatea de a sesiza sau nu Curtea Constitutionala cu o exceptie ridicata in fata sa, ci doar ii confera posibilitatea de a constata daca cererea uneia dintre parti sau a procurorului de ridicare a unei asemenea exceptii este admisibila sau inadmisibila.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat prin dispozitiile art. 193 alin. 2 din Codul penal nu se creeaza nici un fel de privilegii sau discriminari in raport cu criteriile enumerate in art. 4 alin. (2) din Constitutie.
    Pe de alta parte, legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile art. 125 alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie, care statueaza ca procedura de judecata si competenta sunt stabilite de lege si ca impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.
    Referitor la dispozitiile art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, acestea, de asemenea, nu contravin Legii fundamentale, legiuitorul avand competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, conform art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, deoarece reglementarea speciala prevazuta pentru plangerea prealabila, in cazul infractiunii de "amenintare", nu creeaza nici o discriminare in raport cu cazurile in care punerea in miscare a actiunii penale are loc din oficiu, situatiile in care opereaza cele doua sisteme de procedura fiind diferite si justificand, in consecinta, reglementari diferite.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, acestea sunt norme de procedura care nu fac posibila respingerea sau admiterea exceptiei de neconstitutionalitate de catre instanta de judecata, deoarece aceasta nu se pronunta asupra problemei de constitutionalitate, ci se pronunta doar, in situatiile date, asupra oportunitatii sesizarii Curtii Constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 193 alin. 2 din Codul penal si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, al caror continut este urmatorul:
    - Art. 193 alin. 2 din Codul penal: "Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.";
    - Art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata: "(1) Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei.
    (2) Exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata.
    (3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a caror neconstitutionalitate a fost stabilita potrivit art. 145 alin. (1) din Constitutie sau prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
    (4) Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata din oficiu, incheierea trebuie motivata, cuprinzand si sustinerile partilor, precum si dovezile necesare.
    (5) Pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda.
    (6) Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile legale mentionate incalca dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51 si ale art. 144 lit. c) din Constitutia Romaniei, al caror continut este urmatorul:
    - Art. 1. alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.";
    - Art. 4: "(1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman.
    (2) Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.";
    - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
    - Art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
    (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.";
    - Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie."
    - Art. 144 lit. c): "Curtea Constitutionala are urmatoarele atributii: [...]
    c) hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor;"
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca infractiunea de amenintare prevazuta de art. 193 din Codul penal face parte din cadrul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta se adreseaza direct instantei de judecata, potrivit art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, in conditiile stabilite de text.
    Procesul penal distribuit in doua faze procedurale - faza de urmarire penala si faza de judecata - nu implica garantii suplimentare in situatia cand sunt parcurse ambele faze, fata de situatia in care este parcursa numai una dintre acestea. In fiecare dintre cele doua faze invinuitului sau inculpatului ii sunt recunoscute aceleasi drepturi si garantii, intre care dreptul la aparare si toate garantiile de independenta si impartialitate a organelor judiciare, precum si obligatia acestora de a solutiona cauza pe baza legii si a probelor administrate.
    Legiuitorul, in virtutea dispozitiilor constitutionale prevazute de art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", are deplina libertate de a reglementa distinct, datorita gradului de pericol social scazut, anumite categorii de infractiuni, fata de celelalte infractiuni pentru care opereaza principiul oficialitatii prevazut de art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala.
    Asadar, faptul ca in cazul infractiunilor prevazute in art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala - intre care si infractiunea de amenintare prevazuta de art. 193 din Codul penal - punerea in miscare a actiunii penale are loc numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, direct in fata instantei de judecata, nu este de natura sa duca la concluzia ca inculpatii din aceste cauze au mai putine drepturi sau mai putine garantii procesuale decat cei impotriva carora actiunea penala s-a pus in miscare din oficiu de catre procuror.
    In aceste conditii diferenta de reglementare a modului de punere in miscare a actiunii penale nu contravine principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si nici dreptului la aparare ori altui drept prevazut de Constitutie.
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila.
    Potrivit dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 144 lit. c), Curtea Constitutionala "hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor". In aplicarea acestor dispozitii art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, prevede: "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei." Rezulta ca in cadrul controlului constitutionalitatii legilor, prevazut de dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie, sesizarea instantei de contencios constitutional in vederea declansarii controlului poate fi facuta numai pe calea ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate in fata instantei judecatoresti, cu conditia ca solutionarea cauzei sa depinda de legea sau ordonanta ori dispozitia dintr-o lege sau dintr-o ordonanta criticata ca neconstitutionala.
    Curtea constata ca textul invocat nu este determinant in judecarea si solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei de judecata. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, este asadar inadmisibila, cu atat mai mult cu cat in cauza instanta de judecata nu a respins cererea autorului exceptiei, de sesizare a Curtii Constitutionale, ci a sesizat instanta de contencios constitutional in vederea solutionarii cererii.
    Curtea Constitutionala constata, in sensul celor aratate, ca prin Decizia nr. 316 din 19 noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 901 din 12 decembrie 2002, Curtea Constitutionala, in considerarea acelorasi ratiuni, a respins ca fiind inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate care a avut drept obiect prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2), art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24 si al art. 51 din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 12.829/2002 al Judecatoriei Galati.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iulie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru