DECIZIE Nr.
292 din 3 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 181 din 24 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie
invocată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 35.417/3/2007 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal este prezentă partea Marinei Sandu.
Având cuvântul, acesta arată că instanţa de judecată a
invocat excepţia de neconstituţionalitate şi lasă la aprecierea Curţii
soluţionarea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 30 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 35.417/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din
Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri, excepţie invocată de instanţa
de judecată, din oficiu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece nu îndeplineşte cerinţele de claritate şi
previzibilitate prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Astfel, legea nu cuprinde o definiţie a noţiunii de
consum de droguri, astfel încât, pe de o parte, fiecare persoană să poată fi
informată cu privire la comportamentul care i se solicită de către legiuitor,
iar pe de altă parte, fiind vorba despre o ingerinţă în viaţa privată, aceasta
să fie prevăzută de lege. Imprecizia termenilor şi lipsa unei definiţii legale
sunt de natură să aducă atingere egalităţii în faţa legii, securităţii juridice
şi caracterului nonarbitraral urmăririi penale. In plus, imprecizia termenilor
a determinat soluţii divergente în practică, astfel încât nu se poate cere
cetăţeanului obişnuit un grad de înţelegere a legii mai mare decât cel al
instanţelor de judecată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, invocând
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că dispoziţiile
criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, astfel cum au fost modificate şi
completate prin Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.155 din 7 decembrie 2004, dispoziţii care au următorul
cuprins: „(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum
propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau
amendă.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la
5 ani."
Aceste prevederi legale încalcă, în opinia instanţei de
judecată, dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 20, art. 23 alin. (1)
şi (2) şi art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, referitoare la principiul
neretroactivităţii legii, egalitatea în drepturi, tratatele internaţionale privind
drepturile omului, libertatea individuală şi legalitatea incriminării,
reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului
executării acestora.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa
asupra constituţionalităţii aceluiaşi text de lege, prin raportare la critici
similare. In acest sens sunt Decizia nr. 334 din 28 iunie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, şi Decizia nr. 958 din 25 septembrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 13 octombrie 2008, prin care
Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, pentru
considerentele acolo reţinute. Deoarece până în prezent nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, cele
statuate anterior de Curte îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie invocată de instanţa de
judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 35.417/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta