DECIZIE Nr. 287 din 1 noiembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 2
lit. b) si ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penala si a
dispozitiilor art. 121 alin. 1 si ale art. 124 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 14 din 11 ianuarie 2002
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 11 pct. 2 lit. b) si ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura
penala si a dispozitiilor art. 121 alin. 1 si ale art. 124 din Codul penal,
exceptie ridicata de Rodica Neagu in Dosarul nr. 1.068/2001 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia I penala.
La apelul nominal se prezinta partile Iulia Gheorghe, Teodoru Potcoava si
Aurel Tanasescu, lipsind partea Paul Cristescu si autorul exceptiei, fata de
care procedura de citare este legal indeplinita.
Partile prezente solicita respingerea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca obiectul exceptiei
il constituie institutia prescriptiei actiunii penale in raport cu prevederile
constitutionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, ale art.
16 alin. (1), referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 123 alin. (1)
privind infaptuirea justitiei, precum si cu cele ale art. 125, privind
instantele judecatoresti. Se precizeaza ca institutia prescriptiei actiunii
penale este cunoscuta inca din perioada Imperiului Roman, devenind ulterior
inerenta oricarui sistem de drept. Este firesc ca trecerea timpului sa
influenteze in mod inevitabil asupra raporturilor juridice, consecintele
acesteia fiind reglementate prin institutia prescriptiei, care in domeniul
juridic penal este numai extinctiva si are ca efect stingerea dreptului
statului (cand procesul penal este pornit din oficiu) ori al persoanei vatamate
(in cazul in care procesul penal se pune in miscare la plangerea prealabila a
acesteia) de a trage la raspundere penala pe infractor, precum si a dreptului
de a constrange pe condamnat la executarea pedepsei pronuntate de justitie.
Astfel, o sanctionare tardiva ar deveni nu numai inutila si lipsita de sens,
dar chiar ar perturba relatiile sociale care intre timp s-au restabilit. Se
considera ca dispozitiile legale criticate, care alcatuiesc institutia
prescriptiei, nu contravin accesului liber la justitie si nici competentei instantelor
judecatoresti, competenta a carei stabilire este de nivelul legii, iar nu de
nivelul Constitutiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.068/2001,
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) si ale
art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penala, precum si a
dispozitiilor art. 121 alin. 1 si ale art. 124 din Codul penal, exceptie
ridicata de Rodica Neagu in recursul declarat impotriva Sentintei penale nr.
175 din 13 februarie 2001, prin care Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a
incetat procesul penal pornit pentru infractiunea prevazuta la art. 180 alin. 1
din Codul penal, motivandu-se cu implinirea termenului de prescriptie a
raspunderii penale.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 21,
referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 16 alin. (1), referitoare la
egalitatea in drepturi, ale art. 123 alin. (1), privind infaptuirea justitiei,
si ale art. 125 alin. (1), referitoare la instantele judecatoresti. Se arata ca
datorita dispozitiilor legale privitoare la prescriptie nu se mai infaptuieste
actul de justitie de catre instantele judecatoresti, prin simplul fapt al
trecerii timpului, desi in cele mai multe cazuri faptele si vinovatia pot
exista. In caz de prescriptie instantele judecatoresti, fara a mai face act de
dreptate, inceteaza procesul penal, iar vinovatia inculpatilor nu mai poate fi
stabilita. Se considera astfel ca institutia prescriptiei da posibilitatea
organelor judiciare de a favoriza pe unii infractori, tergiversand solutionarea
cauzelor prin tinerea in nelucrare a dosarelor penale. Se apreciaza ca numai in
situatii speciale legea ar trebui sa prevada prescriptia raspunderii penale. De
asemenea, se arata ca este incalcat si principiul egalitatii in drepturi,
deoarece pentru infractiuni contra pacii si omenirii nu intervine prescriptia
si exista posibilitatea aflarii adevarului prin infaptuirea justitiei, iar in
cazul celorlalte infractiuni partile sunt lipsite de acest drept, creandu-se
astfel inegalitate intre cetateni in fata legii si a autoritatilor publice.
Autorul exceptiei mai arata ca dispozitiile legale criticate contravin si
prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie,
deoarece, prin incetarea procesului penal numai ca urmare a curgerii timpului,
partea vatamata nu mai are posibilitatea sa afle adevarul despre fapta,
faptuitori, avand in vedere ca procesul penal este initiat nu numai din oficiu,
dar si la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca
aceasta este neintemeiata. Se apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu
sunt contrare prevederilor constitutionale invocate. Astfel se arata ca nu au
incidenta in cauza prevederile art. 123 alin. (1), care se refera la suprematia
legii in activitatea organelor judiciare, si nici cele ale art. 125 alin. (1)
din Constitutie, privind instantele prin care se realizeaza justitia. Totodata
se arata ca art. 10 si 11 din Codul de procedura penala, consacrand solutiile
ce pot fi adoptate in situatiile ce impiedica exercitarea actiunii penale, nu
contravin prevederilor constitutionale. Se mai precizeaza ca institutia
raspunderii penale a fost consacrata pentru ca raporturile juridice de conflict
sa nu treneze, tinand seama de faptul ca dupa trecerea unui timp indelungat de
la data savarsirii infractiunii aplicarea unei sanctiuni sau executarea
acesteia nu mai are eficienta in raport cu scopul sanctiunilor penale.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece "prescriptia reprezinta
o reflectare in dreptul penal a necesitatii de a angaja in mod operativ si
eficient raspunderea penala. Eficienta raspunderii penale depinde, in mare
masura, si de durata cat mai redusa existenta de la savarsirea infractiunii
pana la judecarea acesteia" si de aceea "reglementarea acestei
institutii de drept este o necesitate, ea regasindu-se, de altfel, in toate
legislatiile". In ceea ce priveste infractiunile contra pacii si omenirii
s-a prevazut imprescriptibilitatea raspunderii penale datorita caracterului lor
deosebit de grav, manifestat in special in cel de-al II-lea razboi mondial. Se
apreciaza ca nu se incalca prin dispozitiile legale criticate nici prevederile
art. 16 alin. (1) din Constitutie, care trebuie interpretat in legatura cu art.
4 din Constitutie, referitor la criteriile egalitatii in drepturi, deoarece
institutia prescriptiei nu creeaza privilegii sau discriminari.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Din cuprinsul incheierii de sesizare rezulta ca este contestata
legitimitatea constitutionala a dispozitiilor art. 121 alin. 1, referitoare la
efectele prescriptiei, si ale art. 124, privind prescriptia speciala, din Codul
penal, precum si, in mod corespunzator, dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) din Codul de procedura penala, dispozitii care
privesc institutia prescriptiei raspunderii penale si efectele acesteia.
Dispozitiile legale criticate au urmatorul continut:
- art. 121 alin. 1 din Codul penal: "Prescriptia inlatura raspunderea
penala.";
- art. 124 din Codul penal: "Prescriptia inlatura raspunderea penala
oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut in art.
122 este depasit cu inca jumatate.";
- art. 10 lit. g) din Codul de procedura penala: "Actiunea penala nu
poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi
exercitata daca: [...] g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul
faptuitorului;";
- art. 11 pct. 2 lit. b) din Codul de procedura penala: "In cursul
judecatii instanta pronunta: [...]
b) incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 10 lit. f) -
j)."
Autorul exceptiei afirma ca prescriptia raspunderii penale, avand ca efect
incetarea procesului penal, impiedica organele judiciare sa infaptuiasca
justitia, sa stabileasca faptele si sa constate eventualele vinovatii,
zadarnicind si preventia speciala a legii penale. Sub acest aspect se invoca
incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 123 alin. (1), conform carora
"Justitia se infaptuieste in numele legii", si ale art. 125 alin.
(1), potrivit carora "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de
Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege".
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a mai
invocat si incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
- art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
Institutia prescriptiei (reflectata de textele de lege criticate) este
inerenta oricarui sistem de drept, ea raspunzand unei necesitati obiective in
disciplinarea juridica a vietii sociale. Trecerea timpului influenteaza in mod
inevitabil asupra raporturilor juridice, determinand, dupa anumite intervale si
in anumite conditii, pierderea sau castigarea unui drept ori incetarea
efectelor unei hotarari judecatoresti neexecutate. Consecintele trecerii
timpului asupra raporturilor juridice trebuie sa faca obiectul reglementarii
juridice, care se realizeaza prin institutia prescriptiei. In domeniul
reglementarii juridice penale prescriptia este numai extinctiva si are ca efect
stingerea dreptului statului de a trage la raspundere penala pe infractor din
oficiu sau, ca in speta, la plangerea prealabila a persoanei vatamate, precum
si a dreptului de a constrange pe condamnat la executarea pedepsei pronuntate
de justitie. Sub ambele sale forme, prescriptia raspunderii penale si
prescriptia executarii pedepsei, institutia prescriptiei este necesara pentru
inlaturarea consecintelor negative ale tragerii la raspundere penala sau ale
supunerii la executarea pedepsei, dupa ce, din cauza trecerii unui interval
mare de timp de la savarsirea infractiunii sau de la aplicarea pedepsei, aceste
masuri au incetat sa mai fie necesare si ar fi chiar perturbatoare pentru
relatiile sociale care intre timp s-au restabilit.
Curtea observa ca stabilirea termenelor prescriptiei in general si deci si
a termenelor prescriptiei raspunderii penale si a prescriptiei executarii
pedepsei este de esenta institutiei prescriptiei. Termenele sunt stabilite de
legiuitor in raport cu gravitatea pedepsei prevazute de lege pentru
infractiunea savarsita, respectiv in raport cu gravitatea pedepsei aplicate.
Este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili aceste termene, ca, de
altfel, si celelalte conditii, precum si efectele prescriptiei, iar acestea nu
pot fi considerate ca fiind contrare Constitutiei.
In ceea ce priveste critica autorului exceptiei referitoare la
contrarietatea textelor penale si procedural penale care reglementeaza
prescriptia raspunderii penale in raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din
Constitutie, Curtea retine ca aceasta nu este intemeiata. Astfel termenele de
prescriptie sunt stabilite potrivit criteriului gravitatii pedepsei prevazute
de lege ori, in cazul prescriptiei executarii pedepsei, a pedepsei aplicate,
iar nu in raport cu rasa, nationalitatea, originea etnica a inculpatului sau
condamnatului ori cu alte criterii prevazute la art. 4 din Constitutie ca fiind
discriminatorii. Pe de alta parte, dispozitiile legale criticate nu instituie
nici privilegii, prescriptia aplicandu-se deopotriva inculpatilor ori
condamnatilor cu privire la care s-a implinit termenul de prescriptie prevazut
in art. 122 si, respectiv, in art. 126 din Codul penal.
Curtea constata, de asemenea, ca prescriptia raspunderii penale nu
impiedica nici liberul acces la justitie, de vreme ce ea intervine atunci cand
procesul penal la care partile au acces nestanjenit nu a fost solutionat
definitiv in termenul de prescriptie prevazut de lege. Persoana vatamata nu
este impiedicata, asa cum nu a fost impiedicat nici autorul exceptiei, sa se
adreseze justitiei pentru solutionarea conflictului de drept penal. Pretinsa
tergiversare de catre instante a solutionarii unor cauze penale este, pe de o
parte, o problema de fapt, iar nu de neconstitutionalitate a textelor de lege
criticate, iar pe de alta parte, partea vatamata are suficiente mijloace penale
si procedural penale pentru a se apara impotriva unui asemenea abuz [recuzarea
judecatorului, prevazuta la art. 48 lit. d) din Codul de procedura penala, ori
depunerea unui denunt in conditiile art. 221 sau 223 din Codul de procedura
penala].
Curtea constata ca textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor
art. 123 alin. (1) din Constitutie, referitoare la infaptuirea justitiei,
deoarece si in acest caz justitia se infaptuieste in numele legii, si anume
potrivit dispozitiilor din Codul de procedura penala privind prescriptia,
infaptuirea justitiei insemnand nu numai solutionarea in fond a cauzelor, ci si
solutionarea lor pe cale de exceptie, prin aplicarea dispozitiilor penale si
procedural penale care reglementeaza aceste exceptii.
In sfarsit, Curtea observa ca dispozitiile legale criticate nu au nici o
legatura cu prevederile art. 125 alin. (1) din Constitutie, care se refera la
realizarea justitiei prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante
judecatoresti, deoarece nu se pune problema competentei acestora. Or, pentru
argumentele deja expuse Curtea nu poate lua in considerare opinia autorului
exceptiei potrivit careia realizarea justitiei ar insemna numai solutionarea in
fond a cauzelor, iar nu si aplicarea tuturor dispozitiilor legale de natura sa
puna capat unui litigiu (in speta, cele referitoare la prescriptie).
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 2
lit. b) si ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penala, precum si
a dispozitiilor art. 121 alin. 1 si ale art. 124 din Codul penal, exceptie
ridicata de Rodica Neagu in Dosarul nr. 1.068/2001 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia I penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 1 noiembrie 2001.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat asistent,
Marioara Prodan