DECIZIE Nr. 286 din 7 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 si art.
54 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 584 din 6 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Rusu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 41 si art. 54 din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Textila Sinmatex" - S.A. din Pucioasa in Dosarul nr.
115/F/2004 al Tribunalului Dambovita - Sectia comerciala si de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii
Constitutionale cu privire la dreptul judecatorului-sindic de a numi un
administrator in cazul societatilor debitoare intrate in faliment.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 25 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 115/F/2004,
Tribunalul Dambovita - Sectia comerciala si de contencios administrativ a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 41 si art. 54 din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Textila Sinmatex" - S.A. intr-un proces avand ca obiect
solutionarea cererii privind declansarea procedurii judiciare si a
falimentului.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca prevederile legale criticate, asa cum au fost ele modificate prin Legea nr.
149/2004, sunt neconstitutionale, intrucat, "daca prin vechea redactare a
Legii nr. 64/1995, legiuitorul lasa la latitudinea judecatorului-sindic sa
desemneze, daca considera ca este necesar pentru protejarea intereselor
creditorilor si/sau a actionarilor, un administrator, apreciind oportunitatea
unei astfel de masuri pe existenta unor indicii vizand manopere dolosive,
fraude, incompetenta sau vadita gresita conducere a afacerilor debitorului,
prin noua redactare, judecatorul-sindic este obligat sa numeasca un
administrator prin hotararea de deschidere a procedurii, chiar daca din toate
actele ar reiesi ca debitorul este de buna-credinta, ca este competent sa-si
conduca afacerile si ca reusita planului de reorganizare depinde in mod
esential de conducerea activitatii, in tot de catre acesta". In opinia
autorului exceptiei, prin aceasta reglementare sunt incalcate, astfel,
principiul libertatii comertului si al inviolabilitatii proprietatii,
"operand o indisponibilizare abuziva a bunurilor, care afecteaza in esenta
dreptul de proprietate al debitorului". In ceea ce priveste art. 54 din
lege, considera ca acesta incalca "flagrant" art. 53 si art. 135
alin. (2) lit. a) din Constitutie, intrucat prin "aceasta redactare se
permite numai creditorului de a invoca compensarea creantei sale cu a debitorului,
fiind exclus in mod abuziv dreptul debitorului de a invoca compensarea creantei
sale cu a creditorului, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de
compensare legala sunt indeplinite".
Instanta de judecata, referindu-se la exceptia de neconstitutionalitate
vizand art. 41, arata ca "numirea administratorului judiciar nu incalca
dreptul constitutional al libertatii comertului si nu aduce atingere nici
inviolabilitatii proprietatii, intrucat, in raport de celelalte prevederi ale
Legii nr. 64/1995, in special ale art. 50, judecatorul-sindic nu ridica automat
dreptul de administrare al debitorului la deschiderea insolventei, acesta din
urma avand, la randul sau, dreptul sa-si manifeste intentia de reorganizare,
situatie in care se poate dispune doar limitarea dreptului de administrare,
aratandu-se conditiile de exercitare ale acestuia".
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 54 din
Legea nr. 64/1995, instanta de judecata isi exprima opinia in sensul admiterii
acesteia, cu motivarea ca, prin modul de redactare a acestui text, "este
ingradita libertatea exercitarii comertului, asigurarea unei egalitati de
tratament in privinta celor doua categorii de comercianti, creditor si debitor,
si ar impune si recunoasterea dreptului debitorului, asupra caruia s-a formulat
cerere de deschidere a procedurii insolventei, sa solicite, chiar in cadrul
contestatiei formulate potrivit art. 38 alin. 3 din Legea nr. 64/1995,
compensarea creantei sale cu cea a creditorului, cand sunt indeplinite conditiile
prevazute de lege in materie de compensare legala".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca textele legale criticate sunt
constitutionale. In sustinerea acestui punct de vedere, arata ca Legea nr.
149/2004, care a modificat si completat o serie de prevederi ale Legii nr.
64/1995, inclusiv art. 41, contestat, a avut in vedere accelerarea si
simplificarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, crearea
unui echilibru intre procedura reorganizarii judiciare si procedura
falimentului, in sensul eliminarii barierelor la iesirea de pe piata a
agentilor economici, eliminarea procedurilor de executare silita individuala,
ce se deruleaza in paralel, si intarirea controlului asupra activitatii
administratorilor si a lichidatorilor. Printre modificarile importante pe care
Legea nr. 149/2004 le-a adus Legii nr. 64/1995 s-a aflat si desemnarea
obligatorie a administratorului inca de la data deschiderii procedurii, in
vederea impiedicarii sustragerii frauduloase din averea debitorului. Mai mult,
intrucat judecatorul nu ridica automat dreptul de administrare al debitorului
la deschiderea procedurii insolventei, debitorul avand dreptul de a-si
manifesta intentia de reorganizare, potrivit art. 91 alin. (1) lit. a) din
lege, situatie in care se poate dispune limitarea dreptului de administrare cu
aratarea conditiilor exercitarii acestuia, numirea administratorului nu incalca
prevederile constitutionale referitoare la dreptul de proprietate privata,
restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati, principiile economiei de
piata si inviolabilitatea proprietatii private.
In ceea ce priveste art. 54 din lege, arata ca prevederea criticata isi are
temeiul in largirea ariei de garantii ale creditorului, prin dreptul de a
invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului atunci cand conditiile
prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite.
Guvernul, referindu-se la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 41 din Legea nr. 64/1995, invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale,
care, avand de solutionat exceptii de neconstitutionalitate ce vizau competenta
judecatorului-sindic de a ridica dreptul administratorului societatii debitoare
intrate in faliment de a-si administra singura averea si de a numi un
administrator, a statuat ca aceste reglementari sunt conforme cu litera si
spiritul dispozitiilor constitutionale, ele avand ca finalitate ridicarea
dreptului de a-si conduce activitatea pentru debitorul fata de care s-a
declansat procedura de reorganizare si faliment si care sufera pierderi
continue din averea sa ori se afla in situatia in care nu exista posibilitatea
de realizare a unui plan rational de activitate. Acest text, arata Guvernul,
este de altfel o aplicare a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Constitutie,
potrivit caruia "Cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile
consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de
acestea".
Cu privire la art. 54 din lege, arata ca prin aceasta reglementare se garanteaza
dreptul de proprietate al creditorilor, in sensul art. 44 din Constitutie,
particularizat prin dreptul de creanta asupra patrimoniului debitorului. Mai
exact, este o aplicare a jurisprudentei constitutionale potrivit careia, pentru
situatii deosebite, legiuitorul aplica solutii deosebite. In consecinta,
considera ca exceptia este neintemeiata.
Avocatul Poporului considera ca textele criticate sunt constitutionale,
aratand ca scopul legii este tocmai instituirea unei proceduri pentru plata
pasivului debitorului aflat in incetare de plati, iar prin prevederile
criticate se realizeaza respectarea intocmai a obligatiilor statului de a
asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor, al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Exceptia are ca obiect prevederile art. 41 si art. 54 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
Aceste prevederi legale au urmatorul continut:
- Art. 41: "Prin hotararea de deschidere a procedurii,
judecatorul-sindic va desemna un administrator, stabilindu-i atributiile,
potrivit art. 24, precum si remuneratia, in conformitate cu criteriile aprobate
prin hotarare a Guvernului.";
- Art. 54: "Deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul
unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra
sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala
sunt indeplinite la data deschiderii procedurii."
Autorul exceptiei considera ca textele legale criticate incalca principiul
libertatii comertului si cel al inviolabilitatii proprietatii private,
"operand o indisponibilizare abuziva a bunurilor care afecteaza, in
esenta, dreptul de proprietate al debitorului".
Textele constitutionale considerate de autorul exceptiei a fi incalcate
sunt cele ale art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai, art. 53, art. 135
alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5), texte a caror redactare este
urmatoarea:
- Art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai: "(1) Dreptul de
proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. [...]";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in
conditiile legii organice."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca a mai
solutionat exceptii ce aveau ca obiect dreptul judecatorului-sindic de a numi
un administrator in cazul societatii debitoare intrate in faliment. In acest
sens sunt Decizia nr. 279 din 29 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 858 din 20 septembrie 2004, referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. d) si art. 40^1 din Legea nr.
64/1995, precum si Decizia nr. 504 din 16 noiembrie 2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 106 din 2 februarie 2005,
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin.
(1) si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995.
In aceste decizii Curtea a constatat ca aceste texte de lege nu numai ca nu
incalca dispozitiile constitutionale invocate, ci, dimpotriva, sunt conforme cu
litera si spiritul acestora, ele avand ca finalitate incetarea dreptului de
a-si conduce activitatea pentru debitorul fata de care s-a declansat procedura
de reorganizare si faliment si care sufera pierderi continue din averea sa ori
se afla in situatia in care nu exista probabilitatea de realizare a unui plan
rational de activitate si incredintarea acestei administrari unui administrator
sau lichidator, dupa caz.
De asemenea, prin Decizia nr. 138 din 8 aprilie 2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 300 din 6 mai 2003, Curtea a
retinut ca "posibilitatea de a ridica dreptul debitorului de a-si conduce
activitatea se inscrie in reglementarile menite sa asigure indeplinirea
obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loiala si
conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie,
neaducandu-se astfel atingere textului constitutional al art. 135 alin. (2)
lit. a)".
In aceste decizii Curtea a mai constatat ca reglementarile legale ce aveau
ca obiect dreptul judecatorului-sindic de a numi un administrator in cazul
societatii debitoare intrate in faliment sunt constitutionale si in raport cu
art. 136 alin. (5) din Constitutie, deoarece se opereaza numai o
indisponibilizare a bunurilor, care nu afecteaza in esenta dreptul de
proprietate al debitorului. Curtea, prin Decizia nr. 224 din 3 iulie 2001,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 26 septembrie
2001, a decis ca inviolabilitatea proprietatii trebuie inteleasa "in
conditiile legii", asa cum, de altfel, stabileste si art. 136 alin. (5)
din Constitutie.
Atat considerentele, cat si solutiile pronuntate in aceste decizii sunt
valabile si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura a determina
o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.
Cu privire la criticile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 54 din
lege, text care reglementeaza posibilitatea invocarii de catre un creditor a
dreptului sau de a cere compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra
sa atunci cand sunt indeplinite cerintele prevazute de legea civila (art. 1143
si 1144) in materie de compensare legala, Curtea constata, de asemenea, ca nu
pot fi primite. Prin aceasta prevedere se garanteaza dreptul de creanta al
creditorului asupra patrimoniului debitorului. Astfel, prin indisponibilizarea
averii debitorului se urmareste evitarea diminuarii masei credale a creditorilor
inscrisi in adunarea creditorilor. In acest sens dispozitiile art. 1718 din
Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, ca patrimoniul unei persoane
reprezinta gajul general al creditorilor acesteia pentru asigurarea
indeplinirii obligatiilor sale.
Referitor la invocarea incalcarii art. 53 din Constitutie, Curtea constata
ca acest text nu are incidenta in cauza, intrucat dreptul comerciantului de
a-si conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertatile
fundamentale prevazute in titlul II din Constitutie, la care se refera acest
text constitutional.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 si art.
54 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Textila
Sinmatex" - S.A. din Pucioasa in Dosarul nr. 115/F/2004 al Tribunalului
Dambovita - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Maria Bratu