DECIZIE Nr. 285 din 7 iunie 2005
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1
alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala si ale art. 22 alin. (1) din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, precum si ale art. 68 alin. 4
din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 696 din 2 august 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala si ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, precum
si ale art. 68 alin. 4 din Codul de procedura civila, exceptii ridicate de
Victor Atanasie Stanculescu in Dosarul nr. 2.955/1998 al Curtii Supreme de
Justitie - Sectia penala, respectiv de Mihaela Suzane Ferkel Suteu in Dosarul
nr. 5.001/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal raspund Victor Atanasie Stanculescu, personal, Mihai
Chitac, personal si asistat de avocat Dan Ioan, cu delegatie la dosar, precum si
Ministerul Apararii Nationale, prin consilier juridic Dan Cimpoeru, cu
delegatie depusa in sedinta, lipsa fiind autoarea exceptiei Mihaela Suzane
Ferkel Suteu, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei Victor Atanasie
Stanculescu solicita admiterea acesteia astfel cum a fost precizata in Dosarul
nr. 5.001/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala si
astfel cum reiese din concluziile scrise depuse la dosar la termenul anterior.
Mihai Chitac sustine admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 385^1 din Codul de procedura penala si ale art. 22 alin. (1)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, apreciind ca un general
ar trebui sa aiba dreptul la toate gradele de jurisdictie, asa cum orice
cetatean are acest drept.
Avocatul Dan Ioan, pentru Mihai Chitac, solicita Curtii Constitutionale
admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 385^1 din
Codul de procedura penala si ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciara, apreciind ca aceste dispozitii contravin
dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie.
Astfel, considera ca generalii ar trebui judecati de aceleasi instante ca si
orice cetatean, nefiind normal ca in cazul lor atat fondul, cat si recursul sa
se judece de aceeasi instanta de judecata - Inalta Curte de Casatie si
Justitie.
Consilierul juridic Dan Cimpoeru, pentru Ministerul Apararii Nationale,
pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala si ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara,
intrucat existenta unui singur grad de jurisdictie, adica recursul, in anumite
cazuri prevazute de lege (cum este si cel din prezenta cauza) nu contravine
unicitatii si impartialitatii justitiei, fiind in concordanta si cu prevederile
art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale. Potrivit acestor prevederi internationale, in
materie penala, exista derogare de la regula celor trei grade de jurisdictie,
atunci cand fondul este judecat de instanta suprema nationala. In ceea ce priveste
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de
procedura civila, apreciaza ca si aceasta este neintemeiata, invocand in acest
sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. d)
din Codul de procedura penala si art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciara, precum si a dispozitiilor art. 68 alin. 4 din
Codul de procedura civila, invocand prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
precum si deciziile nr. 175/1999, nr. 99/2000, nr. 31/2004 si nr. 103/2005 ale
Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 5.001/2004,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
385^1 din Codul de procedura penala si ale art. 22 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciara, precum si ale art. 68 alin. 4 din Codul de
procedura civila, exceptii ridicate de Victor Atanasie Stanculescu in Dosarul
nr. 2.955/1998 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala, respectiv de
Mihaela Suzane Ferkel Suteu, prin mandatar Marius Remus Mioc, in Dosarul nr.
5.001/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1
din Codul de procedura penala si ale art. 22 din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciara, Victor Atanasie Stanculescu sustine ca dispozitiile art.
385^1 din Codul de procedura penala si ale art. 22 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciara, potrivit carora completul de 9 judecatori judeca
recursurile in cauzele solutionate in prima instanta de sectiile Inaltei Curti
de Casatie si Justitie, sunt neconstitutionale, intrucat creeaza o discriminare
inadmisibila, inculpatii judecati in cauza de fata fiind privati de calea
ordinara a apelului, cale de care, insa, poate beneficia fiecare cetatean.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68
alin. 4 din Codul de procedura civila, Mihaela Suzane Ferkel Suteu, prin
mandatar Marius Remus Mioc, sustine ca aceste dispozitii contravin dreptului la
aparare, prevazut de art. 24 alin. (1) din Constitutie, precum si principiului
egalitatii in drepturi a cetatenilor. Astfel, arata ca aceasta limitare a
dreptului la aparare afecteaza in special cetatenii cu venituri reduse, care nu
dispun de posibilitati materiale de a-si angaja avocati, si ca aceasta masura,
a interzicerii unor mandatari fara studii juridice sa puna concluzii, a fost
luata in interesul avocatilor si al "claselor sociale instarite".
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca
dispozitiile legale criticate nu contravin Constitutiei, intrucat stabilirea
cailor de atac este un drept ce apartine exclusiv legiuitorului si se aplica
deopotriva tuturor celor ce se adreseaza justitiei, fara a se produce vreo
incalcare sau limitare a dreptului la o judecata dreapta si echitabila.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedura
civila, opineaza in sensul ca acestea nu contravin dreptului la aparare,
intrucat dreptul de a reprezenta si asista persoane fizice si juridice in fata
tuturor instantelor se exercita numai de avocatii inscrisi in tabloul baroului
din care fac parte, potrivit dispozitiilor din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
cu urmatoarea motivare:
Referitor la dispozitiile art. 385^1 din Codul de procedura penala si ale
art. 22 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, arata ca, in
reglementarea procedurii penale, legiuitorul a optat, in principiu, pentru
instituirea a doua cai de atac ordinare - apelul si recursul, iar, in mod
exceptional si in considerarea unor situatii deosebite, a fost reglementata
exercitarea unei singure cai de atac, si anume recursul. Optiunea legislativa
in stabilirea cailor de atac nu creeaza nici un privilegiu ori vreo
discriminare intre cetateni, intrucat "se intemeiaza pe natura
infractiunilor care constituie obiectul procesului penal, iar drepturile
procesuale ale partilor sunt respectate, in mod egal, pentru ambele
situatii", mentionand in acest sens dispozitiile art. 2 din Protocolul
aditional nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, care prevad dreptul la dublu grad de jurisdictie in
materie penala. Apreciaza astfel ca derogarea de la regula celor trei grade de
jurisdictie nu contravine principiului egalitatii in fata legii, intrucat, asa
cum a statuat constant si Curtea Constitutionala, principiul egalitatii nu
inseamna uniformitate, nefiind contrara acestui principiu instituirea unor
reguli speciale, inclusiv in ceea ce priveste caile de atac, atata timp cat se
asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedura
civila, arata ca acestea reprezinta norme de procedura care stabilesc
conditiile de exercitare a mandatului de reprezentare in instanta si limitele
in care acesta poate fi exercitat si, ca atare, aceste norme dau expresie
optiunii legiuitorului in cadrul competentei ce-i este rezervata prin art. 126
alin. (2) din Constitutie. De asemenea, apreciaza ca nu se creeaza un tratament
inegal intre partile procesului civil, textul aplicandu-se tuturor celor aflati
in situatia prevazuta de ipoteza normei legale. Totodata, arata ca dispozitiile
criticate nu restrang nici exercitiul dreptului la aparare, invocand in acest
sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 31/2004.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. Astfel, referitor la dispozitiile art. 381^1 din Codul de
procedura penala, constata ca dispozitiile mentionate nu se regasesc in Codul
de procedura penala si, ca atare, se exclude exercitarea controlului de
constitutionalitate, intrucat Curtea Constitutionala, potrivit art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, nu se poate pronunta decat asupra unor dispozitii
legale in vigoare.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedura
civila, apreciaza ca limitele si conditiile mandatului de reprezentare,
inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii in instanta in
numele partii, reprezinta optiuni ale legiuitorului, in conformitate cu
prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, mentionand in acest sens
deciziile Curtii Constitutionale nr. 54/2003 si nr. 31/2004.
Referitor la art. 22 din Legea nr. 304/2004, apreciaza ca instituirea unor
reguli speciale referitoare la competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
nu este contrara dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, atata timp
cat ele asigura egalitatea cetatenilor in utilizarea lor. Totodata, arata ca
notiunea de proces echitabil nu implica imperios existenta mai multor grade de
jurisdictie, invocand in acest sens si jurisprudenta constanta a Curtii
Constitutionale, mentionand deciziile nr. 16/1999 si nr. 33/1999.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii
Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Cu privire la obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de
Victor Atanasie Stanculescu, Curtea observa ca, desi Inalta Curte de Casatie si
Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 381^1 din Codul de procedura penala,
in realitate este vorba despre o eroare materiala, autorul exceptiei
referindu-se la prevederile art. 385^1 din Codul de procedura penala, care
enumera hotararile supuse recursului.
Totodata, din sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate
rezulta ca acesta se refera numai la prevederile potrivit carora Completul de 9
judecatori judeca recursurile in cauzele judecate in prima instanta de sectiile
Inaltei Curti de Casatie si Justitie, recursul fiind singura cale de atac.
Ca atare, Curtea constata ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate de Victor Atanasie Stanculescu il constituie dispozitiile art. 385^1
alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala (dispozitii modificate prin art.
I pct. 193 din Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003) si cele art. 22 alin. (1) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iulie 2004, dispozitii care au urmatorul
cuprins:
- Art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala: "Pot fi
atacate cu recurs: [...] d) sentintele pronuntate de sectia penala a Curtii
Supreme de Justitie [...].";
- Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara:
"Completul de 9 judecatori solutioneaza recursurile si cererile in cauzele
judecate in prima instanta de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si
Justitie."
De asemenea, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de
Mihaela Suzane Ferkel Suteu il constituie dispozitiile art. 68 alin. 4 din
Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin articolul unic
pct. I.4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, potrivit carora:
"Daca mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul
nu poate pune concluzii decat prin avocat, cu exceptia consilierului juridic
care, potrivit legii, reprezinta partea."
Autorul exceptiei Victor Atanasie Stanculescu sustine ca prevederile legale
criticate contravin urmatoarelor dispozitii constitutionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru
toti."
Autoarea exceptiei Mihaela Suzane Ferkel Suteu sustine ca prevederile
legale criticate contravin urmatoarelor dispozitii constitutionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu."
I. Analizand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1
alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala si ale art. 22 alin. (1) din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, Curtea observa ca aceste
dispozitii sunt norme de procedura, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constitutie, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt
prevazute de lege. In consecinta, este dreptul exclusiv al organului legislativ
de a stabili regula potrivit careia recursurile impotriva sentintelor
pronuntate de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se judeca de
Completul de 9 judecatori al aceleiasi instante, fara a se incalca si celelalte
dispozitii constitutionale.
Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca
liberul acces la justitie presupune si accesul la mijloacele procedurale prin
care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfasurare a
procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a
legiuitorului. S-a mai retinut ca legiuitorul nu poate exclude nici o categorie
sau grup social de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit,
insa legiuitorul poate stabili, in considerarea unor situatii deosebite, reguli
speciale de procedura.
Referitor la incalcarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii
si a autoritatilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie,
Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca nu este contrara
principiului egalitatii instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ceea ce
priveste caile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor
in utilizarea lor.
De asemenea, Curtea constata ca nici reglementarile internationale in
materie nu impun un anumit numar al gradelor de jurisdictie sau un anumit numar
al cailor de atac. Astfel, art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
prevede ca "orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un
tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a
condamnarii de catre o jurisdictie superioara", iar "exercitarea
acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt
reglementate de lege". In paragraful 2 al aceluiasi articol se prevede
posibilitatea stabilirii, prin exceptie, si a unui singur grad de jurisdictie
in cazul infractiunilor minore sau in cazul in care cel interesat a fost
judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie.
Pentru aceleasi considerente, Curtea constata ca nici sustinerea potrivit
careia dispozitiile legale criticate ar contraveni prevederilor art. 124 alin.
(2) din Constitutie privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei
nu este intemeiata.
II. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68
alin. 4 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca referitor la aceste
dispozitii procedurale s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, cum ar fi, de
exemplu, Decizia nr. 31 din 29 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2004. Astfel, Curtea a statuat ca restrictia
mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale in
instanta nu constituie o impiedicare a accesului liber la justitie, intrucat
partea insasi poate participa la dezbateri si poate pune concluzii inaintea
instantei de judecata, iar mandatarul are posibilitatea sa formuleze cereri si
sa propuna probe in tot cursul procesului, precum si dreptul de a depune
concluzii scrise.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei
sus-mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 16 alin. (1) din Constitutie,
Curtea constata ca aceasta este nefondata, intrucat dispozitia legala criticata
se aplica tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica prevazuta de
ipoteza normei legale, fara a se institui anumite privilegii sau discriminari.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin.
1 lit. d) din Codul de procedura penala si ale art. 22 alin. (1) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara, precum si ale art. 68 alin. 4 din Codul
de procedura civila, exceptii ridicate de Victor Atanasie Stanculescu in
Dosarul nr. 2.955/1998 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala, respectiv
de Mihaela Suzane Ferkel Suteu in Dosarul nr. 5.001/2004 al Inaltei Curti de
Casatie si Justitie - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Ioan Marilena Chiorean