DECIZIE Nr
DECIZIE Nr. 28 din 30 ianuarie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin.
(1) si ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13
alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri
pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de
catre Fondul National de Investitii, precum si ale art. 1, 5^3, art. 19^20
alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, cu modificarile si
completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 152 din 1 martie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 alin. (1) si ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, ale
art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr.
333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii
rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, precum
si ale art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art.
19^23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea
unor active bancare, aprobata, cu modificari si completari prin Legea nr.
409/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de
Constantin Lache, Iuliu Regnard Popescu, Neculai Balan, Ecaterina Balan,
Felicia Crisan, Olga Silistraru, Rada Mazilescu, Marius Mazilescu, Ovidiu Ionel
Mazilescu, Cornel Mazilescu, Dragan Nita, Dumitru Vucea, Titu Georgescu,
Vergiliu Duroi, Ioan Sdirea, Gabriela Lucia Sdirea, Adrian Puscasu, Gheorghe
Stroe, Mihai Enache, Stefan Serbanescu, Corina Vladasel, Mircea Popescu si
Asociatia Nationala a Investitorilor F.N.I. in Dosarul nr. 5.079/2001 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 17 ianuarie 2002 si au fost
consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea a amanat pronuntarea,
in vederea depunerii de concluzii scrise, pentru data de 23 ianuarie 2002. La
acea data Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat din nou pronuntarea
pentru data de 30 ianuarie 2002.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 septembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
5.079/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2
alin. (1) si ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, ale
art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele
masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de
fond de catre Fondul National de Investitii, precum si ale art. 1, 5^3, art.
19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Legea nr. 409/2001
pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele
masuri premergatoare privatizarii bancilor, exceptie ridicata de Constantin
Lache, Iuliu Regnard Popescu, Neculai Balan, Ecaterina Balan, Felicia Crisan,
Olga Silistraru, Rada Mazilescu, Marius Mazilescu, Ovidiu Ionel Mazilescu,
Cornel Mazilescu, Dragan Nita, Dumitru Vucea, Titu Georgescu, Vergiliu Duroi,
Ioan Sdirea, Gabriela Lucia Sdirea, Adrian Puscasu, Gheorghe Stroe, Mihai
Enache, Stefan Serbanescu, Corina Vladasel, Mircea Popescu si Asociatia
Nationala a Investitorilor F.N.I. in cadrul unui litigiu privind executarea
Contractului de fidejusiune/cautiune nr. 2.205 din 6 decembrie 1999, incheiat
intre Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., Fondul National de
Investitii si Societatea Comerciala "Sov Invest" - S.A.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin
urmatoarele:
I.1. In ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr.
146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, se sustine ca acestea
contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 41
alin. (1). Autorii exceptiei considera ca este normal ca persoanele care se
adreseaza instantelor judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor
prilejuite de actul de justitie, insa acest lucru trebuie realizat cu
respectarea principiilor prevazute la art. 16 alin. (1) si ale art. 41 alin.
(1). Prin contractul de fidejusiune Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. -
S.A. s-a angajat sa rascumpere unitatile de fond detinute la Fondul National de
Investitii in cazul incapacitatii de plata a societatii de administrare
Societatea Comerciala "Sov Invest" - S.A. In aceeasi motivare se
sustine ca statul este unicul actionar al Casei de Economii si Consemnatiuni
C.E.C. - S.A. si, ca atare, creanta asupra acestei societati reprezinta o
creanta asupra statului, intrand sub incidenta art. 41 alin. (1) din
Constitutie. Tinand seama de prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr.
146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, conform carora sunt
scutite de taxa de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii
lor pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane
juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, autorii exceptiei
sustin ca aceasta scutire trebuie sa se aplice si in privinta cererilor privind
bunuri mobile (drepturile de creanta ale investitorilor), indreptate impotriva
statului. Astfel, se considera ca dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr.
146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza
obligatia platii taxei de timbru la valoare in cazul cererilor cu obiect
evaluabil in bani, sunt neconstitutionale, intrucat nu respecta prevederile art.
41 alin. (1) din Constitutie, contravenind in acelasi timp principiului
egalitatii consacrat la art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate considera ca dispozitiile art. 2
alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare,
contravin si principiului accesului liber la justitie, consacrat la art. 21 din
Constitutie. Obligatia de plata a taxei de timbru in acest caz reprezinta o
restrangere nejustificata a accesului la justitie, intrucat dupa castigarea
procesului de catre reclamanti paratul, statul roman, prin Ministerul
Finantelor Publice, oricum va fi obligat sa restituie taxa platita, in cadrul
cheltuielilor de judecata, din bugetul de stat. Prin urmare, obligatia platii
taxei de timbru duce, fara un temei legal, la restrangerea numarului de
persoane care se pot adresa instantelor judecatoresti.
De asemenea, este invocata si contrarietatea dintre dispozitiile art. 2
alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare,
si cele ale art. 1091 din Codul civil.
I.2. Dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si
completarile ulterioare, sunt considerate a fi neconstitutionale in raport cu
prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Astfel, prin textul de lege
atacat sunt prevazute scutiri de la plata taxei de timbru in cazul actiunilor
si cererilor introduse de anumite organe de stat. Autorii exceptiei,
recunoscand atributul exclusiv al puterii legiuitoare de a stabili scutiri
pentru anumite categorii de actiuni si cereri, considera neconstitutionala
stabilirea acestor scutiri numai in considerarea calitatii subiectelor de drept
care sunt in situatia de a introduce actiuni sau cereri in justitie. Principiul
egalitatii presupune egalitatea de tratament juridic pentru persoanele aflate
in aceeasi situatie juridica. Or, art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu
modificarile si completarile ulterioare, stabileste in mod discriminatoriu
scutiri de la plata taxei de timbru doar pentru anumite subiecte de drept dintre
cele aflate in aceeasi situatie juridica. Sub acest aspect se sustine ca in
cadrul unei anumite actiuni, daca una dintre parti este scutita de plata taxei
de timbru, toate cererile, introduse de oricare dintre celelalte parti, trebuie
sa fie scutite de plata taxei de timbru.
II.1. In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile
art. 9 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 sunt considerate a contraveni
prevederilor art. 78 din Constitutie. Din aceasta perspectiva textul de lege
acorda Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii inca cel
putin 10 zile de functionare de la data intrarii lui in vigoare (data
publicarii). Pe de alta parte, art. 13 alin. (2) din lege interzice membrilor
Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii, de la data
intrarii in vigoare a legii, dreptul de a mai desfasura activitati specifice
pietelor reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare. Aceasta contradictie intre dispozitiile cuprinse in aceeasi lege,
precum si faptul ca incheierea unui contract pentru efectuarea unui audit
complet al Fondului National de Investitii presupune cheltuieli ce nu pot fi
efectuate decat dupa finalizarea procedurilor de transformare a fondului,
conform art. 12 din Legea nr. 333/2001, sunt considerate a reprezenta o
incalcare a prevederilor art. 78 din Constitutie.
Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile art. 9 alin. (2) din Legea nr.
333/2001 incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie. Prin
dispozitiile legale criticate se reglementeaza prerogativa Adunarii generale a
Fondului National de Investitii de a decide transformarea acestuia in fond
inchis de investitii. Pe aceasta cale se considera ca se aduce atingere unor
raporturi juridice preexistente, ceea ce face ca dispozitiile art. 9 alin. (2)
din Legea nr. 333/2001 sa retroactiveze.
Dispozitiile legale criticate sunt considerate a contraveni si prevederilor
art. 48 alin. (1) din Constitutie, intrucat incalca drepturile investitorilor
de a obtine repararea pagubelor suferite.
II.2. In ceea ce priveste dispozitiile art. 10 din Legea nr. 333/2001
autorii exceptiei sustin ca acestea contravin prevederilor constitutionale ale
art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) si ale art. 37 alin. (1). Prin transferul
catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (fostul Oficiu pentru
Recuperarea Creantelor Bancare), un tert fata de organele legal constituite ale
Fondului National de Investitii, al unor drepturi de a decide in locul acestora
sunt incalcate drepturile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, precum
si dreptul la libera asociere prevazut la art. 37 alin. (1) din Constitutie.
Dreptul la libera asociere presupune, in opinia autorilor exceptiei,
interzicerea interventiei oricaror alte persoane (chiar institutii ale
statului) in ordinea juridica stabilita de persoanele care se asociaza.
II.3. Dispozitiile art. 11 din Legea nr. 333/2001 sunt considerate a
contraveni prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (2), art. 37
alin. (1), ale art. 51 si 78 din Constitutie. Conform dispozitiilor criticate
AVAB are atributia de a avansa cheltuielile necesare pentru efectuarea
contractului de audit, pentru consultarea investitorilor si pentru
transformarea Fondului National de Investitii in fond inchis de investitii,
acestea urmand sa fie recuperate din activele fondului sau din sumele obtinute
prin lichidarea activelor acestuia. Autorii exceptiei sustin ca sunt incalcate
prevederile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) si ale art. 37 alin. (1) din
Constitutie, intrucat dreptul de a decide cu privire la soarta F.N.I. nu
apartine decat investitorilor, respectiv persoanelor care l-au infiintat,
amestecul altor persoane sau institutii fiind neconstitutional. Sub acest
aspect, intrucat dispozitiile art. 11 incalca drepturile prevazute in
Constitutie si in alte legi, se afirma ca este incalcat si art. 51 din
Constitutie, referitor la suprematia acesteia.
De asemenea, autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca
dispozitiile criticate incalca prevederile art. 15 alin. (2) si ale art. 78 din
Constitutie, deoarece incheierea contractului de audit presupune cheltuieli ce
nu pot fi efectuate decat dupa finalizarea procedurilor de transformare a
fondului, nefiind admisa solutia privind avansarea cheltuielilor de catre AVAB.
II.4. Autorii exceptiei considera totodata ca dispozitiile art. 12 din
Legea nr. 333/2001 contravin prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare
la accesul liber la justitie. Astfel, prin conditionarea introducerii cererii
de ridicare a sechestrului de finalizarea procedurii de transformare a F.N.I.
se aduce o restrangere neconstitutionala accesului liber la justitie. In
aceeasi ordine de idei se sustine si incalcarea prevederilor constitutionale
ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 49
alin. (1), art. 51 si ale art. 150 alin. (1), fara a se motiva aceasta pretinsa
incalcare a Legii fundamentale.
II.5. Autorii exceptiei mai sustin ca dispozitiile art. 13 alin. (1) din
Legea nr. 333/2001 incalca prevederile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2),
art. 16 alin. (2), art. 51 si ale art. 150 alin. (1) din Constitutie. Datorita
faptului ca prin reglementarile legale criticate se prevede posibilitatea
transformarii F.N.I. in fond inchis de investitii, posibilitate pe care actele
normative sub imperiul carora a fost constituit Fondul National de Investitii
nu o reglementeaza, aceste dispozitii normative sunt considerate a avea
caracter retroactiv.
Pe de alta parte, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 confera Comisiei
Nationale a Valorilor Mobiliare atributia de a emite un regulament pentru
transformarea F.N.I. in fond inchis de investitii, in conditiile legii. Or,
tinand seama de faptul ca nu exista o lege care sa reglementeze aceasta materie,
se apreciaza ca sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie,
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare situandu-se, in acest fel, deasupra
legii. Pe cale de consecinta, sunt incalcate si prevederile constitutionale
privind garantarea drepturilor si libertatilor cetatenilor, consacrate la art.
1 alin. (3), cele privind suprematia Constitutiei (art. 51) si cele ale art.
150 alin. (1), privind abrogarea actelor normative contrare Constitutiei.
II.6. Dispozitiile art. 14 alin. (1) sunt considerate a fi
neconstitutionale intrucat, prin reglementarea subrogarii AVAB in toate
drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A.,
rezultate din actele juridice incheiate cu Societatea Comerciala "Sov
Invest" - S.A. si/sau cu F.N.I., se ajunge la consecinte contrare
Constitutiei. Astfel, AVAB are o capacitate de folosinta precis delimitata prin
lege, iar art. 5^3 din Legea nr. 409/2001 stabileste ca sumele obtinute de AVAB
din exercitarea atributiilor sale servesc la acoperirea cheltuielilor proprii
de functionare si operare si a cheltuielilor de administrare si de valorificare
a activelor bancare preluate, diferenta urmand sa fie virata la trezoreria
statului. Intrucat nici o prevedere legala nu stabileste obligatia AVAB de a
executa obligatia de rascumparare a titlurilor de participare la F.N.I.,
autorii exceptiei considera ca aceasta presupune un efect retroactiv al
dispozitiilor art. 14 alin. (1), ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din
Constitutie. De asemenea, dispozitiile criticate aduc atingere si drepturilor
de creanta ale investitorilor, fapt ce contravine prevederilor constitutionale
referitoare la proprietate si la restrangerea exercitiului unor drepturi,
consacrate la art. 41 alin. (1), (2) si (7), la art. 135 alin. (1) si (6) si,
respectiv, la art. 49. Autorii exceptiei mai sustin ca statul, fiind unicul
actionar al Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., isi anuleaza
propria datorie, situandu-se in acest fel "mai presus de lege", ceea
ce face ca aceste dispozitii legale sa incalce prevederile art. 16 alin. (2) si
ale art. 51 din Constitutie. In sustinerea exceptiei sunt invocate si
dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 11, art. 15 alin. (1),
art. 16 alin. (1), art. 20, 48 si ale art. 150 alin. (1), precum si cele ale
art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol aditional la
aceasta conventie. Totodata autorii exceptiei apreciaza ca prin dispozitiile
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 se aduce atingere gajului general al
creditorilor chirografari asupra patrimoniului Casei de Economii si
Consemnatiuni C.E.C. - S.A., investitorii fiind astfel lipsiti de garantia
statului asupra activitatii Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. Se
invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizata prin
Decizia nr. 77/1995, precum si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin
care s-a stabilit ca protectia dreptului de proprietate poarta asupra tuturor
drepturilor cu valoare economica, inclusiv asupra drepturilor de creanta. Se
considera ca este incalcat si principiul separatiei puterilor in stat, prin
interventia legiuitorului in ordinea juridica stabilita printr-o hotarare judecatoreasca
definitiva si irevocabila.
Pe cale de consecinta, se considera ca sunt neconstitutionale si
prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, privind subrogarea AVAB
in locul Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. in toate procesele in
curs in legatura cu actele juridice prevazute in anexa la lege.
De asemenea, este invocata neconcordanta dintre dispozitiile art. 14 si
cele ale art. 43 alin. (2) si ale art. 161 din Codul de procedura civila.
II.7. In opinia autorilor exceptiei prevederile art. 15 din Legea nr.
333/2001 sunt considerate a contraveni dispozitiilor constitutionale privitoare
la dreptul de proprietate, consacrate la art. 41 alin. (1), (2) si (7) si la
art. 135 alin. (1) si (6). Autorii exceptiei sustin ca AVAB ar trebui sa aiba
atributia de a plati cererile de rascumparare a titlurilor de participare, iar
nu de a le conserva. Prin aceasta dispozitie legala s-ar consimti la
transferarea proprietatii particulare a bunului in folosinta statului, ceea ce
Constitutia nu admite.
II.8. In opinia autorilor exceptiei dispozitiile art. 17 din Legea nr.
333/2001 sunt considerate a avea efect retroactiv, fiind astfel contrare
prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
In legatura cu dispozitiile criticate din Legea nr. 333/2001 se considera
ca ele contravin si prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale
art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. f).
III.1 si 2. Sesizarea de neconstitutionalitate are in vedere si faptul ca
prevederile art. 1 si 5^3 din Legea nr. 409/2001 sunt considerate a fi
neconstitutionale, deoarece incalca dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 15
alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 20, art. 41 alin. (1) si (2), art. 51, art.
135 alin. (1) si (6) si ale art. 150 alin. (1) din Constitutie. Totodata este
incalcat si principiul separatiei puterilor in stat, intrucat prin aceste texte
de lege sunt afectate dispozitiile cuprinse in hotararea judecatoreasca
definitiva si irevocabila prin care Curtea Suprema de Justitie a constatat
valabilitatea contractului de fidejusiune/cautiune incheiat intre Casa de
Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., Fondul National de Investitii si
Societatea Comerciala "Sov Invest" - S.A.
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate considera ca prin stabilirea
capacitatii de folosinta a AVAB aceasta institutie nu are atributia de a achita
drepturile de creanta ale investitorilor, ceea ce aduce atingere prevederilor
constitutionale privind dreptul de proprietate, consacrate la art. 41 alin. (1)
si (2) si la art. 135 alin. (1) si (6). In acest mod sunt incalcate si
prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si ale art. 15 alin. (1)
privind garantarea tuturor drepturilor si libertatilor cetatenilor, ale art. 16
alin. (2) si ale art. 51, privind suprematia Constitutiei si a legii, precum si
ale art. 150 alin. (1), care au in vedere abrogarea actelor normative contrare
Constitutiei. In sustinerea exceptiei se invoca si prevederile art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol aditional la aceasta conventie.
De asemenea, este invocata si contrarietatea dispozitiilor art. 1 si 5^3
din Legea nr. 409/2001 fata de cele ale art. 43 alin. (2) si ale art. 161 din
Codul de procedura civila.
III.3 si 4. Prevederile art. 19^20 alin. (1) si ale art. 19^22 alin. (3)
din Legea nr. 409/2001 sunt considerate a contraveni prevederilor
constitutionale ale art. 21 si ale art. 15 alin. (2). Prin impunerea cerintei
ca judecatorul sa nu primeasca o cerere de chemare in judecata decat o data cu
dovada ca aceasta a fost deja comunicata catre AVAB, autorii exceptiei
considera ca se ingradeste accesul la justitie sau ca legea are un efect
retroactiv. De asemenea, faptul ca in recurs nu se pot invoca alte aparari, cu
exceptia celor de ordine publica, reprezinta, in opinia autorilor exceptiei de
neconstitutionalitate, fie recunoasterea unui efect retroactiv al legii, fie
ingradirea mijloacelor de aparare si de exercitare a drepturilor, contrare art.
21 din Constitutie.
III.5. Prin dispozitiile art. 19^23 din Legea nr. 409/2001 autorii
exceptiei considera ca sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 15
alin. (2), art. 21 si ale art. 49 alin. (1). Se sustine ca nu se poate
reglementa un nou termen de prescriptie aplicabil cererilor privind executarea
unor hotarari ramase irevocabile sub imperiul unei legi anterioare, fara a se
incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii sau prevederile
privind accesul liber la justitie. Pentru aceleasi motive se considera a fi
incalcate si dispozitiile art. 49 alin. (1) din Constitutie.
In timpul sedintei de judecata unii dintre autorii exceptiei au solicitat
extinderea controlului de constitutionalitate a textelor criticate prin raportare
si la alte dispozitii constitutionale. In esenta, a fost invocata incalcarea
prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie, cu referire la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si la jurisprudenta
Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si nerespectarea procedurii
constitutionale de adoptare a Legii nr. 409/2001.
Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia, apreciaza
ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In ceea ce priveste
dispozitiile Legii nr. 146/1997 se invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale,
concretizata prin deciziile nr. 7 si nr. 70/1993, Decizia Plenului Curtii
Constitutionale nr. 1/1994, deciziile nr. 18 si nr. 164/1997 si Decizia nr.
49/1999. Conform acestei jurisprudente accesul liber la justitie nu presupune
gratuitatea acestuia, fiind legal si normal ca beneficiarii unui serviciu
public sa contribuie la acoperirea cheltuielilor ocazionate de buna sa
functionare. Principiul egalitatii nu este incalcat de dispozitiile art. 17 din
Legea nr. 146/1997, intrucat acesta vizeaza egalitatea intre cetateni in fata
legii si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea intre cetateni si
autoritatile publice. De altfel, art. 4 alin. (2) din Constitutie interzice
discriminarea pe anumite criterii, aplicabile numai persoanelor fizice.
Obligatia de plata a taxelor de timbru este justificata de prevederile art. 53
alin. (1) din Constitutie, conform carora cetatenii au obligatia de a
contribui, prin taxe si impozite, la cheltuielile publice. Scutirile de la
plata taxei de timbru, acordate prin art. 17 din Legea nr. 146/1997, nu sunt
nejustificate, intrucat privesc actiunile introduse pentru intregirea
veniturilor statului. In ceea ce priveste prevederile Conventiei pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, acestea nu contin
nici o interdictie cu privire la scutirea de la plata taxei de timbru.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile atacate din
Legea nr. 333/2001 nu contravin prevederilor art. 37 si 48 din Constitutie.
Astfel, libertatea de asociere, ca drept fundamental, nu este aplicabila
asociatiilor si societatilor de drept privat cu scop patrimonial, iar art. 48,
prin ipoteza, vizeaza doar actele administrative, iar nu legile, ca acte
juridice ale Parlamentului.
In concluzie se considera ca exceptia este neintemeiata.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este nefondata. In legatura cu dispozitiile Legii nr.
146/1997 se apreciaza ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale
invocate de autorii exceptiei. Scutirea de la plata taxelor judiciare de
timbru, acordata institutiilor publice, se bazeaza pe faptul ca institutiile
respective sunt finantate integral din banii publici, iar obligarea acestora la
plata taxelor de timbru ar implica restituirea catre stat a sumelor acordate de
acesta, ceea ce ar crea "un circuit banesc inutil".
In ceea ce priveste dispozitiile Legii nr. 333/2001, criticate prin
exceptia de neconstitutionalitate, Guvernul apreciaza ca acestea nu incalca
drepturile si libertatile cetatenesti, ci constituie prevederi de natura
constructiva, cu scopul de a demara solutionarea problemei investitorilor
F.N.I. in legatura cu masura subrogarii AVAB in drepturile si obligatiile Casei
de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. rezultate din anumite contracte,
aceasta se bazeaza pe dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie,
fiind necesara pentru a se proteja economiile unei mari parti a populatiei.
Prin cap. IV din Legea nr. 333/2001 nu se aduce atingere drepturilor de decizie
ale investitorilor, adunarea generala a investitorilor fiind competenta sa
decida asupra activitatii ulterioare a Fondului National de Investitii.
Dispozitiile art. 41 din Constitutie nu sunt incalcate intrucat, pe de o parte,
subrogarea AVAB in drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni
C.E.C. - S.A. nu inseamna incalcarea drepturilor de proprietate ale
investitorilor, iar pe de alta parte, conform art. 41 alin. (1) teza a doua din
Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin
lege.
Sub aspectul criticilor formulate la adresa Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
409/2001, Guvernul apreciaza ca procedurile speciale instituite prin acest act
normativ contribuie la constituirea resurselor financiare ale statului si la
accelerarea rascumpararii titlurilor de stat in vederea diminuarii datoriei
publice interne, fiind astfel evident interesul public care sta la baza acestor
reglementari.
Fata de aceste argumente Guvernul considera ca exceptia ridicata este
neintemeiata.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele
Camerei Deputatilor si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
sustinerile autorilor exceptiei si ale celorlalte parti, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, desi atat
autorii exceptiei de neconstitutionalitate, cat si instanta de judecata, in
incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, au retinut ca sunt criticate
dispozitiile art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale
art. 19^23 din Legea nr. 409/2001, in realitate aceste articole sunt cuprinse
in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 409/2001. In consecinta, Curtea retine ca obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2 alin. (1)
si ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu
modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13
alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri
pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de
catre Fondul National de Investitii, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 360 din 4 iulie 2001, precum si ale art. 1, 5^3, ale
art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie
1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, cu
modificarile si completarile ulterioare, dispozitii legale care au urmatorul
cuprins:
I. Dispozitii din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu
modificarile si completarile ulterioare:
- art. 2 alin. (1): "Actiunile si cererile evaluabile in bani,
introduse la instantele judecatoresti, se taxeaza astfel: [...].";
- art. 17: "Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si
actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera
Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala,
Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul
Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si
cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a
acestora, cand au ca obiect venituri publice."
II. Dispozitii din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru
diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre
Fondul National de Investitii:
- art. 9: "(1) In termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a
prezentei legi Consiliul de incredere al Fondului National de Investitii, cu
acordul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, asigura incheierea unui
contract pentru efectuarea unui audit complet al activitatii fondului. Raportul
de audit include, fara a se limita la acestea, calcularea activelor totale si a
obligatiilor, precum si o evaluare generala a situatiei financiare a fondului.
(2) Adunarea generala a investitorilor la Fondul National de Investitii
decide, conform legii, cu privire la continuarea activitatii fondului,
transformarea in fond inchis de investitii, in conditiile legii, sau lichidarea
fondului.";
- art. 10: "In cazul in care Consiliul de incredere al Fondului
National de Investitii nu isi indeplineste obligatiile prevazute la art. 9,
acestea se aduc la indeplinire de catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor
Bancare.";
- art. 11: "Cheltuielile pentru efectuarea auditului prevazut la art.
9 alin. (1), pentru consultarea investitorilor si, dupa caz, pentru finalizarea
procedurilor de transformare in fond inchis de investitii, in conditiile legii,
se avanseaza de catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare din fondul
prevazut la art. 6, urmand sa fie recuperate din activele fondului sau din
sumele obtinute prin lichidarea activelor acestuia, daca investitorii hotarasc
lichidarea.";
- art. 12: "Dupa finalizarea procedurilor de transformare a Fondului
National de Investitii reprezentantii acestuia pot solicita instantelor
judecatoresti competente ridicarea sechestrului asupra activelor
acestuia.";
- art. 13 alin. (1): "Procedura de transformare a Fondului National de
Investitii in fond inchis de investitii, in conditiile legii, precum si
organizarea si functionarea acestuia se stabilesc prin regulament al Comisiei
Nationale a Valorilor Mobiliare.";
- art. 14: "(1) Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare preia fara
plata toate drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C.
- S.A., rezultate din actele juridice incheiate de aceasta cu Fondul National
de Investitii si/sau cu Societatea Comerciala SOV INVEST - S.A., prevazute in
anexa care face parte integranta din prezenta lege.
(2) Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare se subroga in toate
drepturile si obligatiile procesuale ale Casei de Economii si Consemnatiuni
C.E.C. - S.A. si dobandeste calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data
intrarii in vigoare a prezentei legi, in toate procesele si cererile aflate pe
rolul instantelor judecatoresti, indiferent daca este vorba de faza de judecata
sau de executarea silita.";
- art. 15: "Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare efectueaza
toate demersurile legale in vederea conservarii si realizarii drepturilor de
creanta rezultate din actele juridice prevazute la art. 14.";
- art. 17: "Sumele obtinute din realizarea creantelor prevazute la
art. 14, dupa deducerea cheltuielilor efectuate in conformitate cu prevederile
legale in vigoare, sunt utilizate pentru rascumpararea titlurilor de stat in
vederea diminuarii datoriei publice interne."
III. Dispozitii din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 409/2001, cu modificarile si completarile ulterioare:
- art. 1: "Prezenta ordonanta de urgenta stabileste cadrul juridic
pentru valorificarea unor active ale bancilor la care statul este actionar
majoritar, in vederea pregatirii acestora pentru inceperea procedurii de
privatizare, in scopul cresterii gradului de solvabilitate si a credibilitatii
interne si externe sau reglementarii problemelor de natura financiara ale
acestora pentru mentinerea viabilitatii sistemului bancar, precum si pentru
accelerarea procedurilor de recuperare a creantelor cesionate.";
- art. 5^3: "(1) Sumele obtinute de AVAB din valorificarea activelor
bancare preluate au ca destinatie acoperirea cheltuielilor proprii de
functionare si operare si a cheltuielilor de administrare si de valorificare a
activelor bancare preluate, iar diferenta se vireaza la trezoreria statului.
(2) Din sumele obtinute potrivit alin. (1) AVAB poate prevedea in bugetul
de venituri si cheltuieli un fond suplimentar ce va fi utilizat in vederea
cresterii valorii activelor bancare si a eficientizarii operatiunilor de
valorificare.";
- art. 19^20 alin. (1): "Reclamantul este obligat sa comunice cererea,
actele pe care se intemeiaza si, dupa caz, interogatoriul scris, prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire, inainte de depunerea acestora in
instanta. Judecatorul nu va primi cererea fara dovada privind indeplinirea
obligatiei de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplica oricarei
cereri, indiferent de natura ei, cu exceptia cererilor formulate in timpul
judecatii sau a celor prin care se exercita o cale de atac.";
- art. 19^22 alin. (3): "In recurs nu se pot invoca aparari ce nu au
fost formulate in fata instantei a carei hotarare este recurata, cu exceptia
celor de ordine publica.";
- art. 19^23: "(1) Termenul de prescriptie a actiunilor indreptate
impotriva AVAB este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia sa se
cunoasca faptul sau actul pe care se intemeiaza actiunea, dar nu mai mult de 12
luni de la data producerii faptului sau incheierii actului, daca legea nu
prevede un termen mai scurt.
(2) Termenul prevazut la alin. (1), pentru acte sau fapte anterioare legii
de aprobare a prezentei ordonante de urgenta, curge de la data intrarii in
vigoare a acesteia."
In sustinerea exceptiei autorii acesteia au invocat incalcarea urmatoarelor
prevederi constitutionale:
- art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social,
in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta
valori supreme si sunt garantate.";
- art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
- art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile
consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de
acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile.";
- art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- art. 37 alin. (1): "Cetatenii se pot asocia liber in partide
politice, in sindicate si in alte forme de asociere.";
- art. 41 alin. (1), (2) si (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum
si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi
sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor. [...]
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.";
- art. 48: "(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate
publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionare in termenul legal a
unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins,
anularea actului si repararea pagubei.
(2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege
organica.
(3) Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile
cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale.";
- art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
- art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor
este obligatorie.";
- art. 78: "Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra
in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei.";
- art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. f): "(1) Economia Romaniei este
economie de piata.
(2) Statul trebuie sa asigure: [...]
f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii.";
- art. 135 alin. (1) si (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila.";
- art. 150 alin. (1): "Legile si toate celelalte acte normative raman
in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii."
De asemenea, se invoca si incalcarea urmatoarelor dispozitii din acte
internationale:
- art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.";
- art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana fizica
sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi
lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in
conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului
international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor
conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contributii, sau a amenzilor."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata in prealabil ca nu pot fi primite sustinerile autorilor exceptiei
privind contrarietatea dintre dispozitii legale cuprinse in diferite acte
normative, intrucat in atributiile sale intra doar examinarea dispozitiilor
legale in raport cu prevederile si principiile constitutionale. In acest sens
este evidenta jurisprudenta constanta a Curtii, concretizata, de exemplu, prin
Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie
2000. Asa fiind, aceste sustineri urmeaza sa fie respinse.
De asemenea, Curtea nu poate examina nici argumentul adus in timpul
sedintei de judecata in legatura cu neconstitutionalitatea Legii nr. 409/2001,
cauzata de nerespectarea regulilor constitutionale privind procedura de
mediere, intrucat acest argument nu este continut in motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate, asa cum aceasta a fost ridicata in fata instantei de
judecata. Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 181 din 17 decembrie 1998,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 65 din 16 februarie
1999, a statuat ca invocarea unui motiv de neconstitutionalitate direct in fata
sa, motiv "ce nu are nici o legatura cu cel invocat in sesizare si nici nu
este o dezvoltare a acestuia, are semnificatia ridicarii unei exceptii direct
in fata Curtii, eludandu-se astfel prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie
si ale art. 12 din Legea nr. 47/1992, ceea ce este inadmisibil".
I.1. In ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr.
146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza plata
taxei de timbru intr-un cuantum stabilit in functie de valoarea obiectului
litigiului, Curtea constata ca asupra acestor dispozitii s-a mai pronuntat prin
Decizia nr. 211 din 7 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 99 din 6 martie 2000, respingand exceptia de
neconstitutionalitate. Solutia s-a bazat, in esenta, pe faptul ca "accesul
liber la justitie nu inseamna si gratuitatea acestuia. Art. 21 din Constitutie
nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele in justitie, nefiind
asadar interzis ca legea sa prevada ca justitiabilii care trag un folos
nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti sa
contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, in procesul civil
contributia justitiabilului, prin avansarea unei parti din aceste cheltuieli,
poate fi recuperata, in temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila,
de la partea care cade in pretentii. Prin urmare, regula este cea a timbrarii
actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt
stabilite de legiuitor". Considerentele si solutia adoptata raman valabile
si in prezenta cauza.
Cu toate acestea, pentru a se asigura accesul la justitie al cat mai multor
persoane, Legea nr. 146/1997, prin dispozitiile art. 21 alin. (1), atribuie
Ministerului Finantelor Publice competenta de a acorda scutiri, reduceri,
esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru, in anumite
situatii deosebite, cum ar putea fi si cea de fata.
Sustinerile autorilor exceptiei privind incalcarea principiului egalitatii
in drepturi si al garantarii dreptului de proprietate privata sunt
neintemeiate, intrucat, pe de o parte, stabilirea unor exceptii de la plata
taxelor de timbru, plata ce constituie o obligatie, iar nu un drept, reprezinta
un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta il exercita in
considerarea anumitor situatii determinate, cum este si cazul scutirii
reglementate la art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, iar, pe de alta parte,
dreptul de creanta asupra Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. nu
reprezinta o creanta asupra statului. Statul roman si Casa de Economii si
Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sunt persoane juridice distincte, chiar daca
intregul capital social al Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A.
este detinut de catre stat. Aceasta rezulta din dispozitiile art. 25 din
Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice,
publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 30 ianuarie 1954, si, respectiv,
din cele ale art. 1 din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de
Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 28 din 26 ianuarie
1999.
I.2. Privitor la dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu
modificarile si completarile ulterioare, Curtea s-a mai pronuntat asupra
constitutionalitatii lor. Astfel, prin Decizia nr. 34 din 24 februarie 2000,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 290 din 27 iunie
2000, Decizia nr. 121 din 27 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, precum si prin Decizia nr. 87
din 20 martie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
298 din 7 iunie 2001, au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate pe
baza argumentului principal ca principiul egalitatii, consacrat la art. 16
alin. (1) din Constitutie, are in vedere egalitatea in drepturi a cetatenilor
in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea dintre cetateni si
autoritatile publice. Pe de alta parte, plata unor taxe sau impozite nu
reprezinta un drept, ci o obligatie constitutionala a cetatenilor, prevazuta la
art. 53 alin. (1) din Constitutie, conform caruia "Cetatenii au obligatia
sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice". Dupa
cum s-a aratat mai sus legiuitorul este suveran in a acorda scutiri de la plata
taxelor de timbru in considerarea anumitor situatii determinate. Considerentele
si solutiile pronuntate in aceste decizii sunt valabile si in cauza de fata,
criticile de neconstitutionalitate urmand sa fie respinse.
In ceea ce priveste sustinerea ca, in cadrul unui anumit litigiu, daca o
parte este scutita de plata taxei de timbru, atunci si celelalte parti ar
trebui sa fie scutite, Curtea retine ca este neintemeiata. Diferenta de
tratament se justifica prin inexistenta unor situatii identice in care s-ar
afla partile, simpla calitate de parti in acelasi proces nefiind de natura sa
duca la alta concluzie. De altfel partile intr-un proces indeplinesc roluri si
au pozitii diferite. De aceea partea care introduce o actiune sau o cerere in
instanta trebuie sa achite anticipat taxa de timbru, aceasta urmand sa fie
suportata, la sfarsit, de cel care pierde procesul. O asemenea solutie este
justificata, deoarece intotdeauna una dintre parti este interesata in
solutionarea litigiului, iar cealalta se face vinovata de declansarea
activitatii judiciare. Ratiunea pentru care anumite autoritati publice sunt
scutite de plata taxei de timbru este aceea ca actiunile si cererile introduse
de ele prezinta o stransa legatura cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba
de realizarea unui interes public. De aceea nu se poate afirma ca persoanele
fizice sau juridice care urmaresc realizarea unor interese proprii, parti in
litigiile cu autoritatile publice prevazute la art. 17 din Legea nr. 146/1997,
cu modificarile si completarile ulterioare, se afla in aceeasi situatie
juridica.
II.1. Cu privire la dispozitiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 333/2001
Curtea constata ca acestea nu incalca prevederile art. 78 din Constitutie.
Avand in vedere ca in textul legii nu se prevede o alta data pentru intrarea sa
in vigoare, rezulta ca Legea nr. 333/2001 a inceput sa produca efecte juridice
de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei (4 iulie 2001). Avand in
vedere faptul ca autorii exceptiei critica o necorelare legislativa intre
dispozitiile art. 9 alin. (1) si ale art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, Curtea
retine ca aceasta nu poate constitui un motiv de neconstitutionalitate,
deoarece eventualele neconcordante intre dispozitii cuprinse intr-o lege nu
sunt supuse controlului de constitutionalitate.
In ceea ce priveste critica privind dispozitiile art. 9 alin. (2) din Legea
nr. 333/2001, aceasta este, de asemenea neintemeiata. Faptul ca Legea
fundamentala recunoaste drepturile si libertatile cetatenilor ca valori supreme
si prevede ca acestia beneficiaza de drepturile si libertatile prevazute in Constitutie
si in alte legi nu poate duce la concluzia ca regimul juridic al unor drepturi
constituite sub imperiul unor reglementari nu poate fi modificat prin
reglementari ulterioare. Aceasta modificare reprezinta optiunea legiuitorului,
exercitata in baza art. 58 alin. (1) din Constitutie. Prevederea legala atacata
stabileste o atributie fireasca a Adunarii generale a investitorilor Fondului
National de Investitii, de a decide cu privire la continuarea activitatii
fondului, la transformarea sa in fond inchis de investitii sau la incetarea
activitatii. Prin aceasta se reglementeaza modul de exercitare a drepturilor
investitorilor, fiind in concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 41
alin. (1) teza a doua. Nu este vorba de un efect retroactiv al legii, intrucat
nu se aduce atingere modului de constituire a drepturilor, asa cum acesta este
reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, aprobata prin Legea nr.
83/1994, ci se stabileste un mod diferit de exercitare a drepturilor in
conditii de criza, pentru viitor. In ceea ce priveste art. 48 alin. (1) din
Constitutie, acesta nu are legatura cu dispozitia art. 9 alin. (2) din Legea
nr. 333/2001.
II.2. In ceea ce priveste dispozitiile art. 10 din Legea nr. 333/2001
Curtea constata ca acestea nu incalca prevederile constitutionale invocate de
autorii exceptiei. Prevederea art. 37 alin. (1) din Constitutie se refera la
asociere ca rezultat al exercitarii unui drept fundamental fara caracter
patrimonial. Asa fiind, apartenenta la un fond de investitii nu reprezinta o
asociere, in sensul art. 37 alin. (1) din Constitutie, si ca atare textele
criticate nu pot fi contrare acestei dispozitii a Legii fundamentale. Pe cale
de consecinta, nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 1 alin. (3),
referitoare la garantarea drepturilor si libertatilor cetatenilor ca valori
supreme, si ale art. 15 alin. (1), privind universalitatea drepturilor si
libertatilor acestora.
II.3. Pentru aceleasi motive, expuse la pct. II.2, Curtea constata ca
sustinerile autorilor exceptiei privind contrarietatea dispozitiilor art. 11
din Legea nr. 333/2001 cu prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 15 alin. (1)
si ale art. 37 alin. (1) din Constitutie nu pot fi primite. Se retine in acest
sens ca dispozitia atacata nu are caracter retroactiv, fiind vorba despre
masuri ce vor fi luate in viitor si care nu privesc raporturi contractuale
preexistente, ci doar raporturi juridice nascute in urma adoptarii acestei
legi. Pe de alta parte aceste dispozitii au fost justificate de imprejurarea ca
la data de 4 iulie 2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 333/2001,
mandatul Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii incetase,
fiind necesara instituirea in sarcina unei autoritati publice [Oficiul pentru
Recuperarea Creantelor Bancare devenit Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Bancare - AVAB in temeiul art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 51/1998, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din
Legea nr. 409/2001] a unor atributii privind convocarea Adunarii generale a
investitorilor Fondului National de Investitii, alegerea unui nou consiliu de
incredere, precum si atributii privind reluarea activitatii fondului. In acest
sens a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 335 din 28 noiembrie 2001,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 67 din 30 ianuarie
2002. In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11
din Legea nr. 333/2001 este neintemeiata.
II.4. Referitor la dispozitiile art. 12 din Legea nr. 333/2001 Curtea
retine ca argumentul privind incalcarea prevederilor art. 21 din Constitutie,
referitoare la liberul acces la justitie, nu poate fi primit, intrucat in
momentul de fata nu exista nici o autoritate competenta care sa solicite
ridicarea sechestrului. O asemenea ipoteza este posibila doar dupa constituirea
organelor de conducere ale Fondului National de Investitii. In ceea ce priveste
prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16
alin. (1) si (2), art. 49 alin. (1), art. 51 si ale art. 150 alin. (1) Curtea
retine ca acestea nu au legatura cu dispozitiile criticate.
II.5. Cu privire la dispozitiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001
Curtea retine ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale invocate de
autorii exceptiei. Faptul ca in Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, aprobata prin
Legea nr. 83/1994, nu era prevazuta posibilitatea transformarii unui fond de
investitii in fond inchis nu poate duce la concluzia ca dispozitiile art. 13
alin. (1) sunt retroactive, incalcand drepturile si libertatile investitorilor,
intrucat o asemenea ipoteza opereaza numai in cazul in care adunarea generala a
investitorilor adopta aceasta solutie. Curtea constata totodata ca Legea nr.
333/2001 este o lege speciala, care deroga de la regimul juridic general al
fondurilor de investitii, prevazut de Ordonanta Guvernului nr. 24/1993,
aprobata prin Legea nr. 83/1994, ceea ce permite legiuitorului sa stabileasca
atributii distincte pentru Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, privitoare
la elaborarea regulamentului pentru transformarea Fondului National de
Investitii in fond inchis de investitii.
In legatura cu invocarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie
Curtea constata ca acestea nu au incidenta in cazul Legii nr. 333/2001,
intrucat ipoteza textului constitutional vizeaza actele normative
preconstitutionale ce sunt abrogate in masura in care contravin Constitutiei.
Or, este evident faptul ca aceasta lege a fost emisa ulterior intrarii in
vigoare a Constitutiei Romaniei.
II.6. In ceea ce priveste dispozitiile art. 14 din Legea nr. 333/2001
Curtea constata ca acestea reglementeaza la alin. (1) preluarea, cu titlu
gratuit, de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB, a
drepturilor si obligatiilor Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A.,
rezultate din actele juridice prevazute in anexa la lege, iar la alin. (2),
subrogarea AVAB in toate drepturile si obligatiile procesuale ale Casei de
Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din aceleasi acte.
Examinand criticile formulate de autorii exceptiei, Curtea retine ca prin
aceste dispozitii nu este incalcat principiul separatiei puterilor in stat,
intrucat nu este impiedicata in nici un mod desfasurarea cursului unui proces
aflat pe rolul unei instante judecatoresti sau executarea unei hotarari
judecatoresti definitive. De altfel, prin Decizia nr. 1.323/2001 a Curtii
Supreme de Justitie, s-a respins o cerere de constatare a nulitatii
contractului de fidejusiune, dar nu s-a stabilit in mod irevocabil o obligatie
de plata in sarcina fidejusorului. Asadar nu exista o hotarare definitiva a
unei instante judecatoresti, a carei executare silita sa fi fost impiedicata
prin subrogarea prevazuta la art. 14 din Legea nr. 333/2001.
De asemenea, prin dispozitiile art. 14 nu se aduce atingere prevederilor
constitutionale privind dreptul de proprietate, prevederilor art. 6 paragraful
1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, si nici celor ale art. 1
din primul Protocol aditional la aceasta conventie. Schimbarea fidejusorului
din actele juridice prevazute in anexa reprezinta o masura menita sa concure la
solutionarea unei stari de criza, la conservarea patrimoniului Fondului
National de Investitii si a drepturilor de creanta ale investitorilor. Astfel
art. 14 din Legea nr. 333/2001 prevede ca Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Bancare - AVAB preia atat drepturile, cat si obligatiile Casei de
Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., fara nici o alta precizare. Rezulta ca
singura modificare a raporturilor rezultate din actele juridice prevazute in
anexa este cea a persoanei fidejusorului, Casa de Economii si Consemnatiuni
C.E.C. - S.A. fiind inlocuita cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Bancare - AVAB. Desi art. 17 din Legea nr. 333/2001 si art. 5^3 din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 409/2001, prevad o destinatie precisa pentru sumele obtinute din
activitatea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB, si anume
trezoreria statului, iar art. 8 alin. (1) din ordonanta, care reglementeaza
principalele atributii ale Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare -
AVAB, nu face vorbire despre obligatia acestei institutii rezultata din
contractul de fidejusiune incheiat de Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C.
- S.A. cu Fondul National de Investitii si Societatea Comerciala "Sov
Invest" - S.A., si anume aceea de a rascumpara titlurile de participare la
Fondul National de Investitii, totusi alin. (2) al aceluiasi articol stabileste
ca "AVAB indeplineste orice alte atributii care ii revin prin acte
normative". Legea nr. 333/2001 reprezinta un act normativ care largeste
sfera atributiilor Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB,
completand capacitatea sa de folosinta prin subrogarea in drepturile si
obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. Prin urmare
preluarea obligatiilor unei persoane implica si eventuala lor executare silita.
In acest sens Curtea constata ca prin notele scrise depuse la dosarul
cauzei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB intareste
concluzia ca subrogarea prevazuta la art. 14 din Legea nr. 333/2001 are ca
efect preluarea de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare -
AVAB a tuturor drepturilor si obligatiilor Casei de Economii si Consemnatiuni
C.E.C. - S.A. rezultate din actele juridice prevazute in anexa la lege, deci inclusiv
din Contractul de fidejusiune/cautiune nr. 2.205 din 16 decembrie 1999, si ca
preluarea acestor obligatii implica, in mod necesar, executarea lor silita, in
eventualitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive impotriva
Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB.
Pe de alta parte, nu se poate sustine ca prin schimbarea debitorului Casei
de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. a fost creata o situatie
nefavorabila pentru investitori, fiind afectat gajul general al acestora asupra
patrimoniului fidejusorului, deoarece in locul unei societati comerciale, cu un
patrimoniu limitat, s-a subrogat o institutie de specialitate a administratiei
publice centrale, care poate recurge la venituri bugetare pentru executarea
eventualelor obligatii. Sustinerea autorilor exceptiei conform careia Casa de
Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. ar fi garantata de stat este doar
partial adevarata. Astfel, conform art. 4 alin. (1) teza intai din Legea nr.
66/1996, republicata, "Sumele depuse de persoanele fizice la Casa de
Economii si Consemnatiuni pe instrumente de economisire, precum si dobanzile si
castigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat". Rezulta de
aici ca statul garanteaza cu bugetul sau doar obligatia de restituire a
depunerilor persoanelor fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. -
S.A. Pentru orice alte obligatii ale acesteia statul raspunde doar in cazul si
in limita neexecutarii obligatiei de aport la capitalul social, ca orice
actionar.
Pentru aceleasi motive nu se poate admite nici sustinerea potrivit careia
statul isi anuleaza propria datorie, nefiind incalcate prevederile
constitutionale ale art. 16 alin. (2) si ale art. 51. Nu sunt incalcate nici
dispozitiile art. 1 alin. (3) si ale art. 15 alin. (1) din Constitutie, in
cauza nefiind atinse drepturile si libertatile cetatenilor, asa cum s-a aratat
mai sus. In ceea ce priveste prevederile constitutionale ale art. 48, acestea
nu au legatura cu dispozitiile art. 14 din Legea nr. 333/2001.
II.7. Cu referire la dispozitiile art. 15 din Legea nr. 333/2001 Curtea
retine ca acestea reglementeaza atributia AVAB de a efectua toate demersurile
legale pentru conservarea si realizarea drepturilor de creanta rezultate din
actele juridice in care s-a subrogat. In aceasta ordine de idei se constata ca
aceste dispozitii vizeaza in mod evident numai situatia in care AVAB are
calitatea de creditor. In ceea ce priveste drepturile de creanta ale
investitorilor, acestia sunt cei care trebuie sa efectueze toate demersurile in
vederea conservarii si realizarii acestor drepturi. De aceea criticile privind
incalcarea prevederilor constitutionale referitoare la proprietate sunt
neintemeiate.
II.8. In ceea ce priveste dispozitiile art. 17 din Legea nr. 333/2001,
Curtea constata ca acestea nu au caracter retroactiv, intrucat stabilesc
destinatia unor sume ce urmeaza sa fie obtinute in viitor de catre AVAB, si,
prin urmare, aceasta critica de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Referitor la criticile potrivit carora dispozitiile atacate din Legea nr.
333/2001 ar incalca prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 134 alin. (1) si
alin. (2) lit. f) din Constitutie, Curtea constata ca sunt neintemeiate. Nu se
poate sustine ca principiul egalitatii in drepturi ar fi incalcat, intrucat
dispozitiile atacate din Legea nr. 333/2001 nu contin reglementari diferentiate
pentru persoane aflate in aceeasi situatie juridica. Pe de alta parte,
reglementarea este justificata de necesitatea protejarii interesului public,
national, in activitatea economica, financiara si valutara, obligatie a
statului prevazuta la art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie.
III.1. In ceea ce priveste dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
409/2001, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale
invocate de autorii exceptiei. Textul art. 1 stabileste obiectul de
reglementare al ordonantei si precizeaza cadrul juridic general pentru
valorificarea unor active ale bancilor la care statul este actionar majoritar,
in scopul declansarii procedurii de privatizare, precum si modul de rezolvare a
problemelor de natura financiara si masurile privind accelerarea procedurilor
de recuperare a creantelor cesionate. Masurile instituite in acest scop au in
vedere inceperea procedurii de privatizare si sunt dispuse numai pentru viitor.
O reglementare este retroactiva doar daca modifica efecte din trecut ale unor
fapte petrecute anterior, iar nu pentru ca ia in considerare asemenea fapte.
De asemenea, Curtea constata ca fiind neintemeiate criticile cu privire la
incalcarea prevederilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate.
Prin art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 nu se incalca
dreptul de proprietate sau creantele asupra statului, ci se stabileste cadrul
pentru valorificarea activelor bancare la care statul este actionar majoritar,
legiuitorul avand posibilitatea de a stabili continutul si limitele acestor
drepturi.
III.2. In ceea ce priveste dispozitiile art. 5^3 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
409/2001, Curtea constata ca acestea au in vedere activele bancare valorificate
dupa intrarea in vigoare a ordonantei, deci nu se poate retine incalcarea
prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2). Destinatia pe care
ordonanta o da sumelor obtinute din valorificarea activelor ramane la
latitudinea exclusiva a legiuitorului, in functie de oportunitatile pe care
acesta le considera necesare. De asemenea, nu pot fi retinute sustinerile
autorilor exceptiei privind imposibilitatea AVAB de a achita drepturile de
creanta ale investitorilor, pentru motivele prezentate la pct. III.6 din
prezenta decizie. In ceea ce priveste prevederile art. 150 alin. (1) din
Constitutie, dupa cum s-a aratat anterior, acestea nu sunt aplicabile in cauza.
In consecinta, si aceasta critica de neconstitutionalitate urmeaza sa fie
respinsa ca neintemeiata.
III.3, 4 si 5. In ceea ce priveste dispozitiile art. 19^20 alin. (1), art.
19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, acestea
sunt incluse in cap. IV^4, intitulat "Reguli speciale privind solutionarea
litigiilor", care reglementeaza procedura de solutionare a litigiilor in
care figureaza ca parte AVAB. Aceste prevederi reiau dispozitiile art. 9 alin.
(1), art. 11 alin. (3) si ale art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind
executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria
publica interna, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 411
din 27 august 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, in prezent
abrogata in temeiul art. 35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001. In legatura cu
aceste dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 Curtea s-a pronuntat, de
exemplu, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, si prin Decizia nr. 242
din 23 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 687 din 21 decembrie 2000, respingand exceptiile de neconstitutionalitate.
In motivarea solutiilor Curtea a retinut ca reglementarea procedurii de
judecata este de competenta exclusiva a legiuitorului, potrivit art. 125 alin.
(3) din Constitutie, acesta fiind indreptatit sa reglementeze proceduri
derogatorii de la dreptul comun, in considerarea anumitor situatii determinate.
Obligatia reclamantului de a comunica Autoritatii pentru Valorificarea
Activelor Bancare, inainte de introducerea in instanta, cererea sa impreuna cu
anumite acte, caracterul nedevolutiv al recursului si termenul special de
prescriptie a actiunilor indreptate impotriva AVAB reprezinta conditii pentru
exercitarea unor drepturi, de natura sa impiedice abuzul de drept si sa asigure
celeritatea procedurii de realizare a creantelor prevazute de ordonanta. Astfel
de proceduri legale nu ingradesc accesul liber la justitie. Neexistand elemente
noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii
Constitutionale, considerentele si solutiile pronuntate isi mentin
valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de
voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13 alin.
(1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001, precum si in ceea ce
priveste dispozitiile art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3)
si ale art. 19^23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata
cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, cu modificarile si
completarile ulterioare,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1)
si ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu
modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, art. 13 alin.
(1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru
diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre
Fondul National de Investitii, precum si ale art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1),
art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari
si completari prin Legea nr. 409/2001, cu modificarile si completarile
ulterioare, exceptie ridicata de Constantin Lache, Iuliu Regnard Popescu,
Neculai Balan, Ecaterina Balan, Felicia Crisan, Olga Silistraru, Rada
Mazilescu, Marius Mazilescu, Ovidiu Ionel Mazilescu, Cornel Mazilescu, Dragan
Nita, Dumitru Vucea, Titu Georgescu, Vergiliu Duroi, Ioan Sdirea, Gabriela
Lucia Sdirea, Adrian Puscasu, Gheorghe Stroe, Mihai Enache, Stefan Serbanescu,
Corina Vladasel, Mircea Popescu si Asociatia Nationala a Investitorilor F.N.I.
in Dosarul nr. 5.079/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 30 ianuarie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Vlad Mihai Cercel
|