DECIZIE   Nr. 145 din 25 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 377 din 29 aprilie 2004

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Adela Milculescu, Antoneta-Rodica Edu si Gheorghe Rusu-Abrudeanu in Dosarul nr. 2.451/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    La apelul nominal se prezinta avocatul partii Elena Verona, lipsind autorii exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Avocatul prezent sustine netemeinicia exceptiei, aratand ca exista o vasta jurisprudenta a Curtii in acest domeniu, prin care s-a statuat ca ocrotirea dobanditorului de buna-credinta, ca expresie a principiului "error communis facit jus", nu contravine prevederilor constitutionale privind garantarea dreptului de proprietate. In ceea ce priveste invocarea art. 20 alin. (2) din Constitutie, republicata, se apreciaza ca aceasta nu este relevanta pentru solutionarea criticii de neconstitutionalitate, intrucat nu exista vreun conflict intre tratatele internationale privind drepturile omului si legile interne in materie.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, in acest sens existand o constanta jurisprudenta a Curtii. Intrucat nu au aparut elemente noi de natura sa justifice schimbarea acestei jurisprudente, se apreciaza ca exceptia este neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.451/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Adela Milculescu, Antoneta-Rodica Edu si Gheorghe Rusu-Abrudeanu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la dreptul persoanei la respectarea bunurilor sale, nu face referire la buna-credinta a dobanditorului sau a subdobanditorului, la incheierea actului, ca mod de dobandire a proprietatii asupra unor bunuri ce apartin altei persoane.
    Se arata ca dispozitiile art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 aduc o atingere grava dreptului stipulat in art. 1 al Primului Protocol aditional la conventie, deoarece valideaza acte nule absolut, in frauda fostului proprietar, prin legiferarea exceptiei actului incheiat cu buna-credinta. Se considera ca prin textul de lege criticat se procedeaza la o noua nationalizare a imobilului, deoarece fostul proprietar nu mai are posibilitatea de a reintra in posesia proprietatii sale. Potrivit Deciziei nr. 73/1995, Curtea Constitutionala a statuat ca, "in cazul preluarii de catre stat a unui imobil, fara titlu valabil, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost desfiintat legal", iar statul, pe cale de consecinta, nu a fost niciodata proprietar. Prin urmare, prin textul de lege criticat statul dispune de un bun care nu este al sau, legalizand fraudele comise in aplicarea Legii nr. 112/1995 si a celorlalte legi de instrainare a imobilelor nationalizate.
    Autorii exceptiei considera ca se incalca si prevederile art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie, republicata, deoarece, atata timp cat Legea nr. 10/2001 recunoaste, in art. 2 alin. (2), ca dreptul de proprietate asupra unui imobil preluat fara titlu valabil nu s-a pierdut niciodata, dreptul de proprietate al autorilor exceptiei este incalcat de art. 46 alin. (2), care valideaza altei persoane un drept de proprietate asupra aceluiasi imobil. Astfel, proprietatea privata nu mai este ocrotita in mod egal de lege, creandu-se, in acest fel, o situatie discriminatorie.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila constata ca sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, in raport cu dispozitiile art. 20 din Constitutie, este inadmisibila, deoarece principiul desprins din acest text constitutional este la indemana judecatorului national, cu consecinta inlaturarii sau a aplicarii corespunzatoare a normei interne considerate neconcordanta cu prevederile tratatelor internationale privind drepturile omului.
    Se arata ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii, art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001, referitor la buna-credinta, nu are un caracter novator, ci doar asaza in termenii unei prevederi legale imperative continutul unui principiu de drept material deja consacrat si aplicat cu consecventa in jurisprudenta - acela al aparentei in drept, principiu ce valorizeaza eroarea comuna si invincibila la momentul contractarii asupra calitatii de proprietar a statului vanzator. Se apreciaza ca modalitatea de aplicare a acestui principiu si, implicit, analiza bunei-credinte in cazurile particulare intereseaza fondul cauzei, fiind aspecte ce tin de aprecierea suverana a judecatorului, in functie de datele concrete ale spetei.
    In concluzie, instanta de judecata apreciaza exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ca fiind neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 44, referitoare la protectia proprietatii private, intrucat, asa cum a retinut Curtea Constitutionala, ocrotirea interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile. Nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 fata de dispozitiile art. 20 din Constitutie, republicata, deoarece textul de lege criticat este in concordanta cu prevederile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii, si nici fata de prevederile art. 44 alin. (3) din Constitutie, republicata, intrucat acestea nu au relevanta in cauza dedusa controlului. Prin urmare, exceptia este considerata ca fiind neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmatorul continut:
    - Art. 46 alin. (2): "(2) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 20 si ale art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutia Romaniei, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Textele constitutionale invocate au urmatorul continut:
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 44 alin. (1), (2) si (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire."
    Autorii exceptiei considera ca textele de lege criticate incalca si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatorul cuprins:
    - Art. 1: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
    Examinand exceptia, Curtea retine ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001 s-a pronuntat in mai multe randuri, exemplu fiind Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003. Cu acel prilej, Curtea a statuat ca, prin consacrarea bunei-credinte ca o cauza de asanare a nulitatii absolute a actelor de instrainare a imobilelor preluate fara titlu valabil, legiuitorul nu a inteles sa-i confere acesteia semnificatia juridica a unui fine de neprimire a cererii in revendicare a proprietarului initial, ipoteza in care s-ar putea retine ca, intr-adevar, art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 contravine prevederilor art. 44 din Constitutie, republicata.
    Interpretarea textului legal in sensul aratat este sustinuta de mai multe argumente. In conditiile recunoasterii existentei dreptului de proprietate al proprietarului initial al imobilului preluat fara titlu valabil, a considera ca, prin textul dedus controlului, s-a instituit un fine de neprimire a cererii in revendicare a acestuia, ar insemna a lipsi de eficienta art. 2 alin. (2) din lege, incalcandu-se astfel un principiu fundamental de interpretare, "actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat", potrivit caruia un act juridic trebuie interpretat in sensul producerii de efecte juridice si nu in acela al lipsirii lui de orice efect.
    Recunoscand validitatea actelor de vanzare a imobilelor preluate fara titlu valabil, nici art. 46 alin. (2) teza a doua din lege si nici legea in ansamblu nu contin dispozitii in raport de care sa se poata sustine prevalenta dreptului de proprietate, mai nou constituit, al dobanditorului de buna-credinta, in concurs cu dreptul de proprietate al proprietarului initial, in egala masura recunoscut.
    Astfel, art. 18 din Legea nr. 10/2001 - singurul care ar putea legitima o atare sustinere - enumera expres si limitativ cazurile in care "masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent [...]" si mentioneaza, la lit. d), cazul in care "imobilul a fost instrainat fostului chirias cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului".
    Intrucat insa, potrivit art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, aceasta lege are in vedere, exclusiv, imobilele preluate de stat cu titlu, actele de instrainare avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, la care se refera art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu cad sub incidenta prevederilor art. 18 lit. d) sus-mentionat.
    In considerarea argumentelor prezentate, Curtea considera ca art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001, recunoscand validitatea titlului de proprietate al dobanditorului de buna-credinta, nu a inteles insa sa consacre si prevalenta acestuia fata de titlul proprietarului initial, care, potrivit aceleiasi legi, nu a incetat nici un moment sa existe.
    Textul de lege criticat nu transeaza, asadar, conflictul de interese legitime intre proprietarul initial si dobanditorul de buna-credinta al imobilului, in favoarea acestuia din urma, ci determina exclusiv premisele litigiului dintre proprietarul initial si dobanditorul de buna-credinta al bunului sau, prin efectul instrainarii consimtite de o alta persoana, litigiu care consta in coexistenta a doua titluri de proprietate avand acelasi obiect, deci contradictorii si excluzandu-se reciproc.
    Departe de a nesocoti dreptul proprietarului initial si, prin aceasta, de a contraveni prevederilor art. 44 din Constitutie, republicata, asa cum considera autorii exceptiei, art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 ii confera dobanditorului de buna-credinta, in considerarea pozitiei sale subiective oneste, o sansa suplimentara in litigiul cu proprietarul initial, dand expresie principiului egalitatii de arme, unanim consacrat de legislatia internationala, ca o premiza "sine qua non" a dreptului la un proces echitabil.
    Asa fiind, Curtea constata ca art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 nu contravine prevederilor constitutionale privind protectia proprietatii private, motiv pentru care exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Intrucat nu au aparut elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, solutia adoptata in prealabil isi mentine valabilitatea si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, al art. 2 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptia ridicata de Adela Milculescu, Antoneta-Rodica Edu si Gheorghe Rusu-Abrudeanu in Dosarul nr. 2.451/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 martie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu