DECIZIE   Nr. 28 din 12 martie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 98 din 15 mai 1996

    Ioan Muraru                - presedinte
    Mihai Constantinescu       - judecator
    Lucian Stangu              - judecator
    Florin Bucur Vasilescu     - judecator
    Victor Dan Zlatescu        - judecator
    Raul Petrescu              - procuror
    Gabriela Dragomirescu      - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea Comerciala "Banc Post" - S.A., Sucursala judetului Timis, impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 128 din 6 decembrie 1995.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 5 martie 1996, in prezenta procurorului si in lipsa partilor, legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 12 martie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 128 din 6 decembrie 1995, Curtea a admis exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului nr. 221/1960 si a constatat ca dispozitiile acestuia, referitoare la executarea silita impotriva persoanelor fizice a creantelor banesti ale organizatiilor socialiste, sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, in prezent fostelor organizatii socialiste fiindu-le aplicabile normele de drept comun in materie.
    In considerentele Deciziei nr. 128 din 6 decembrie 1995 s-a retinut ca, potrivit Decretului nr. 221/1960, dispozitiile sale se aplica si pentru urmarirea silita a bunurilor si veniturilor persoanelor fizice pentru realizarea creantelor banesti ale fostelor organizatii socialiste, constatate prin titluri executorii, dar, dupa decembrie 1989, unitatile economice de stat sau cooperatiste au fost reorganizate astfel incat "organizatiile socialiste" au disparut din economia nationala si, ca urmare, prevederile acestui act normativ nu-si mai gasesc aplicare. De altfel, aceste dispozitii ale Decretului nr. 221/1960 sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, care stabilesc ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular, si deci nu permit nici diferentierea pe care Decretul nr. 221/1960, anterior legii fundamentale, a consacrat-o pentru organizatiile socialiste, transformate in prezent in persoane juridice de drept privat.
    Prin recursul declarat in termen legal impotriva Deciziei nr. 128 din 6 decembrie 1995, Societatea Comerciala "Banc Post" - S.A., Sucursala judetului Timis, solicita desfiintarea deciziei recurate si respingerea exceptiei de neconstitutionalitate invocate, pentru urmatoarele motive:
    - Curtea Constitutionala, dispunand abrogarea Decretului nr. 221/1960, si-a depasit competenta, substituindu-se organului legislativ, singurul in masura sa adopte legi prin care sa se dispuna abrogarea actelor normative;
    - prin decizia recurata, precum si prin Decizia nr. 132/1994, Curtea a stabilit ca Decretul nr. 221/1960 este in vigoare si urmeaza a fi aplicat, lasand deschisa doar calea interventiei Consiliului Legislativ pentru imbunatatirea intregii legislatii privind procedura de executare silita;
    - abrogarea nu se presupune, ci ea trebuie sa fie expresa si consacrata prin lege, iar nu printr-o decizie a Curtii Constitutionale;
    - Curtea si-a extins competenta verificand constitutionalitatea unor acte normative anterioare Constitutiei, care nu sunt de categoria celor prevazute de art. 144 lit. c) din Constitutie, respectiv decret si hotarare, contravenind astfel Legii nr. 47/1992;
    - Decretul nr. 221/1960 si H.C.M. nr. 792/1960 nu contravin Constitutiei, ci prevederile acestora se coroboreaza cu dispozitiile art. 4 din Legea nr. 76/1992, republicata, care prevede ca urmarirea silita se initiaza de catre banci prin scoaterea la vanzare a bunurilor constituite drept garantie, iar valorificarea se face numai prin vanzare la licitatie, cu eliminarea celorlalte faze ale executarii silite.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul judecatorului-raportor, prevederile Decretului nr. 221/1960, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Primul si al treilea motiv de recurs, adica cele referitoare la constatarea abrogarii Decretului nr. 221/1960, care alcatuiesc in realitate unul singur, sunt neintemeiate si urmeaza a fi respinse. Prin decizia recurata, Curtea Constitutionala nu a pronuntat, asa cum se afirma, abrogarea Decretului nr. 221/1960, ci a constatat abrogarea dispozitiilor referitoare la executarea silita a creantelor banesti impotriva persoanelor fizice, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Solutia pronuntata este conforma practicii constante a Curtii in aceasta materie, practica ce se intemeiaza pe prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii". Daca ele sunt contrare acesteia, concluzia este ca au fost abrogate, fapt intarit de altfel si de principiul in baza caruia legea posterioara abroga pe cea care i-a precedat, daca este contrara. Desigur, instanta de drept comun are nu numai dreptul, dar si obligatia sa stabileasca daca textul de lege a carui aplicare urmeaza sa se faca mai este sau nu in vigoare. Aceasta inseamna ca ea trebuie sa se pronunte, daca textul in cauza a fost sau nu abrogat, expres sau implicit.
    Daca insa, ca in speta, instanta de drept comun nu a statuat in  acest sens, ea se desesizeaza sub acest aspect, urmand ca, potrivit  art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia sa fie trimisa spre  solutionare Curtii Constitutionale, care este obligata sa se pronunte in  virtutea dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca  neconstitutionalitatea unui text legal pe care instanta intelege sa il aplice.
    In acest sens sunt deciziile Curtii nr. 31 din 26 mai 1993 si nr. 67 din 17 noiembrie 1993, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 13 din 19 ianuarie 1994, si nr. 12 din 8 martie 1994, publicata in  Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 126 din 23 mai 1994.
    Cel de-al doilea motiv de recurs, in care se sustine ca insasi Curtea prin deciziile sale nr. 132 din 23 noiembrie 1994 si nr. 128 din 6 decembrie 1995 a stabilit ca Decretul nr. 221/1960 este in vigoare, urmeaza, de asemenea, a fi respins, intrucat teza recurentei rezulta dintr-o gresita intelegere a celor statuate prin deciziile mentionate. Intr-adevar, aceste decizii au in vedere institutia C.E.C., care, potrivit statutului sau, este o persoana juridica de drept public, ceea ce justifica un regim special de executare a creantelor sale, neaplicabil insa societatilor comerciale, inclusiv bancare, care sunt persoane juridice de drept privat.
    Si motivul de recurs potrivit caruia Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra actelor normative anterioare Constitutiei este neintemeiat si trebuie respins.
    Potrivit art. 26 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 47/1992, aplicabil  exclusiv actelor normative anterioare Constitutiei, Curtea este competenta sa se pronunte asupra acestora daca, pe de o parte, ca in speta, pe baza lor s-au stabilit raporturi juridice, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, si, pe de alta parte, instanta de drept comun nu s-a pronuntat in legatura cu abrogarea in baza art. 150 alin. (1) din legea fundamentala.
    Aceasta este practica constanta a Curtii, asa cum rezulta din  deciziile definitive nr. 1 din 12 ianuarie 1993 si nr. 5 din 23 februarie 1993, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1993, nr. 41 din 7 iulie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 218 din 6 septembrie 1993 si nr. 57 din 18 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170 din 6 iulie 1994.
    Referitor la faptul ca, prin decizia sa, Curtea s-a pronuntat cu privire la un decret, iar art. 144 lit. c) din Constitutie nu nominalizeaza decat legile si ordonantele, trebuie retinut ca Decretul nr. 221/1960, in regimul constitutional in care a fost adoptat, avea putere de lege si, ca atare, Curtea era competenta sa verifice constitutionalitatea sa.
    Invocarea in ultimul motiv de recurs a art. 4 din Legea nr. 76/1992, care prevede ca urmarirea silita se initiaza de banci prin scoaterea la vanzare a bunurilor constituite drept garantie, valorificarea realizandu-se numai prin vanzare la licitatie, cu eliminarea celorlalte faze ale executarii silite, este o problema de interpretare a legii, nu de constitutionalitate si, in consecinta, si acest motiv de recurs se respinge.
    Este de mentionat ca, prin art. 116 din Ordonanta Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, se stabileste ca, pe data intrarii ei in vigoare, Decretul nr. 221/1960 cu privire la executarea silita impotriva persoanelor fizice a platii impozitelor si a taxelor neachitate in termen si a creantelor banesti ale organizatiilor socialiste, precum si cu privire la executarea confiscarii, si H.C.M. nr. 792/1960 pentru aplicarea Decretului nr. 221/1960, cu modificarile ulterioare, sunt abrogate. Potrivit art. 115 din ordonanta, aceasta intra in vigoare in termen de 90 de zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei.
    Avand in vedere considerentele expuse, vazand si prevederile art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE :

    Respinge recursul declarat de Societatea Comerciala "Banc Post" - S.A., Sucursala judetului Timis, impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 128 din 6 decembrie 1995.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 12 martie 1996.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
            prof. univ. dr. IOAN MURARU

            Magistrat asistent,
            Gabriela Dragomirescu