DECIZIE Nr.
279 din 11 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 5 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2 şi 3
din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor
în România", excepţie ridicată de Qian Guofu în Dosarul nr.
21.314/3/RF/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.
Se constată lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.533D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Zhao Jufeng în
Dosarul nr. 21.315/3/2007 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei,
care este însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.
Se constată lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Autorii excepţiei şi
reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin.(5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune
conexarea Dosarului nr. 1.533D/2007 la Dosarul nr. 1.311 D/2007, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorilor excepţiei. Aceştia solicită admiterea excepţiei aşa cum au
formulat-o în faţa instanţei de judecată. Arată că întoarcerea lor în China ar
avea drept consecinţă destrămarea familiilor lor, ale căror membri se află în
România.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, dar că soluţia legislativă conţinută de textul criticat a
fost preluată, ca principiu, de noua reglementare la art. 26. Consideră că nu
se impune modificarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 21 iunie 2007 şi 8 august 2007,
pronunţate în dosarele nr. 21.314/3/RF/2007 şi nr. 21.315/3/2007,
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor „art.5 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2 şi 3 din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în
România". Excepţia a fost ridicată de Qian
Guofu şi, respectiv, Zhao Jufeng în cauze civile având ca obiect soluţionarea
recursurilor declarate în materia acordării statutului de refugiat.
In motivările excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine că textul de lege criticat
este imprecis în ceea ce priveşte protejarea dreptului la respectarea vieţii de
familie, ce ar putea constitui o condiţie de acordare a protecţiei umanitare.
Arată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale
art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, instituie în sarcina statelor obligaţia de a se abţine de la
orice amestec în exercitarea de către o persoană a dreptului său la viaţa de
familie, iar „legea trebuie să indice cu suficientă claritate limitele şi
modalităţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităţilor".
Face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Airey împotriva Irlandei, 1979, Moustaquim împotriva Belgiei, 1991, Lupşa împotriva României, 2006 şi Boultif
împotriva Elveţiei, 2001).
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul criticat oferind suficiente
repere pentru ca persoana căreia acesta i se adresează să înţeleagă condiţiile
în funcţie de care i se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul precizează că,
prin abrogarea, prin art. 152 al Legii nr. 122/2006, a prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 102/2000 excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.
Avocatul Poporului precizează
că, urmare a abrogării Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000, prin Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, obiectul excepţiei îl constituie
prevederile art. 26, dispoziţiile criticate fiind preluate, de principiu, în
cuprinsul acestui articol. Arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea
Constituţională a statuat că, în cazul în care soluţia legislativă a
dispoziţiilor abrogate a fost preluată de legea nouă,
instanţa de contencios constituţional se pronunţă cu
privire la conţinutul noii reglementări normative. Consideră că dispoziţiile
art. 26 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale. Apreciază, în acest sens,
că nu este pertinentă invocarea prevederilor constituţionale şi convenţionale
privind respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime,
familiale şi private.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei şi concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, prevederi care se
referă la protecţia umanitară condiţionată. Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a
fost abrogată, potrivit dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, iar prevederile art. 5 din ordonanţă au fost
preluate, în esenţă, de cele ale art. 26 din legea menţionată, care instituie o
formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor denumită „protecţie
subsidiară".
Aşadar, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au
următorul conţinut: „(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului
străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea
statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă
că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea
reşedinţa obişnuită,
va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu
poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea
unei astfel de pedepse; sau
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante; sau
3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa
vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de
conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din
populaţia civilă."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din
Constituţie, potrivit cărora autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa
intimă, familială şi privată, precum şi prevederilor art. 8 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul
la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România au mai format, în numeroase rânduri, obiect al controlului de
constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi
prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale şi cu invocarea aceloraşi hotărâri ale Curţii
Europene a Drepturilor Omului ca şi în prezenta cauză.
Astfel, de exemplu, prin deciziile
nr. 702 din 19 octombrie 2006 (publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 931 din 16
noiembrie 2006), nr. 841 din 28 noiembrie 2006 (publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007),
nr. 64 din 25 ianuarie 2007 (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007) sau nr. 524 din 31 mai 2007
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007) Curtea Constituţională a respins
excepţia ca neîntemeiată, pentru motivele acolo reţinute. Intrucât în cauza de
faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea
acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi considerentele
deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie
ridicată de Qian Guofu şi Zhao Jufeng în dosarele nr. 21.314/3/RF/2007şi, respectiv, nr. 21.315/3/2007
ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu