Decizia Nr.272 din 04.06.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) lit. A din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Elcomex Agroindustrial - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 2.244/118/2017/a10 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 24D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textele criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 19 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.244/118/2017/a10, Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) lit. A din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Elcomex Agroindustrial - S.A. din Sibiu într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece, în contextul punerii în discuţia instanţei de judecată a cererii de ridicare a măsurilor suspendării acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi de executare silită, debitorul aflat în procedura de insolvenţă, chiar dacă nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, şi ceilalţi creditori care nu sunt titulari ai unei creanţe ce beneficiază de o clauză sau cei care beneficiază de o altă clauză de preferinţă, diferită de cea deţinută de reclamatul-creditor, nu sunt citaţi şi nu participă efectiv şi direct la soluţionarea cauzei având un atare obiect. Prin urmare, se apreciază că este încălcat dreptul de acces la instanţă, la un proces echitabil, respectiv egalitatea de arme. În acest context este invocată o pretinsă încălcare a principiului egalităţii şi crearea unei discriminări între persoanele participante la procedura insolvenţei. De asemenea, se menţionează că normele criticate nu sunt previzibile, întrucât se referă la valorificarea imediată a bunurilor, context în care debitorul nu ştie când şi dacă poate sau nu să se reorganizeze în mod efectiv deoarece prin prevederile criticate nu este stabilit un termen până la care creditorul titular al unei creanţe ce beneficiază de o clauză de preferinţă poate să solicite ridicarea suspendării prevăzute de dispoziţiile legale criticate. De asemenea, debitorul nu cunoaşte cine a procedat la evaluarea proprietăţii sale garantate în favoarea creditorului reclamant şi, prin urmare, nu poate contesta această evaluare. În acest context se precizează că, în practică, astfel cum este şi cazul de faţă, se uzează de evaluarea efectuată anterior deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv cu ocazia încheierii contractelor de credit bancar.6. Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (1) lit. A din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „Creditorul titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă poate solicita judecătorului-sindic, cu citarea comitetului creditorilor, a administratorului special şi a administratorului judiciar, ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 154-158 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă cauza de preferinţă, în una dintre următoarele situaţii:A. atunci când valoarea obiectului garanţiei, determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi a părţilor de creanţe garantate cu acel obiect, dacă:a)obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus;b)obiectul garanţiei face parte dintr-un subansamblu funcţional, iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează;". 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitor la dreptul la un remediu efectiv şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate fac parte din titlul II: Procedura insolvenţei, capitolul I: Dispoziţii comune, secţiunea a 3-a: Deschiderea procedurii şi efectele acesteia. Astfel, unul dintre efectele imediate ale deschiderii procedurii insolvenţei este prevăzut la art. 75 alin. (1), potrivit căruia de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, desigur cu excepţiile prevăzute de lege [spre exemplu, la art. 75 alin. (2) şi (3)]. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile prevăzute la art. 178 din Legea nr. 85/2014. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează. 13. În acest context, în virtutea prevederilor art. 78 alin. (1) lit. A din Legea nr. 85/2014, creditorul titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă poate solicita judecătorului-sindic, cu citarea comitetului creditorilor, a administratorului special şi a administratorului judiciar, ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 154-158 din Legea nr. 85/2014 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2014, a bunului asupra căruia poartă cauza de preferinţă, în una dintre următoarele situaţii: atunci când valoarea obiectului garanţiei, determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi a părţilor de creanţe garantate cu acel obiect, dacă: obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus; obiectul garanţiei face parte dintr-un subansamblu funcţional, iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează. 14. Faţă de această împrejurare, nemulţumirea autoarei prezentei excepţii constă în faptul că în această procedură, prin care creditorul titular al unei creanţe ce beneficiază de o clauză de preferinţă solicită judecătorului-sindic ridicarea suspendării acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi de executare silită, soluţionarea cauzei are loc numai cu participarea, respectiv citarea comitetului creditorilor, a administratorului special şi a administratorului judiciar, fără citarea creditorilor sau a debitorului, context în care consideră că este încălcat accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, prin prisma egalităţii de arme. 15. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că accesul liber la justiţie consacrat de Legea fundamentală implică între altele adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006), astfel încât să fie reglementată respectarea pentru toate părţile a garanţiilor care caracterizează dreptul la un proces echitabil. 16. Potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa, cu titlu general, că art. 6 paragraful 1 din Convenţie garantează oricărei persoane dreptul de a aduce în faţa unei instanţe orice pretenţie referitoare la drepturi şi obligaţii cu caracter civil (a se vedea Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 36, şi Hotărârea din 20 decembrie 2011, pronunţată în Cauza Dokic împotriva Serbiei, paragraful 35). 17. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că o caracteristică a accesului liber la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări sau condiţionări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. 18. În ceea ce priveşte procesul echitabil, prin Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1027 din 8 noiembrie 2004, Curtea a reţinut că noţiunea de proces echitabil presupune egalitatea mijloacelor în ceea ce priveşte părţile, adică posibilitatea ca fiecare dintre acestea să îşi expună cauza în faţa instanţei, în condiţii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ faţă de partea adversă, iar principiul egalităţii armelor este o garanţie a procesului echitabil (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 27 octombrie 1993, pronunţată în Cauza Dombo Behe er B.V. împotriva Olandei, paragraful 33). 19. Prin cadrul legal în materie de insolvenţă sunt stabilite competenţe pentru fiecare participant la procedură, iar, în conformitate cu scopul şi principiile procedurii de insolvenţă, legiuitorul a recunoscut, în funcţie de interesul urmărit, legitimare procesuală fiecărui creditor sau creditorilor prin organele colective de reprezentare a intereselor acestora. Astfel, judecătorul-sindic efectuează controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau lichidatorului şi soluţionează procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Administratorul special participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea unor acţiuni; formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege; administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului, doar în situaţia în care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare. Administratorul judiciar ori lichidatorul sau, în mod excepţional, debitorul, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea, exercită atribuţiile manageriale, iar creditorii, prin organele acestora, pot controla, sub aspectul oportunităţii, deciziile manageriale adoptate de persoanele competente. De asemenea, legiuitorul a dat posibilitatea ca, în condiţiile prevăzute de lege, orice creditor să poată formula contestaţie la judecătorul-sindic pentru motive de nelegalitate, în faţa căruia se pot prezenta nemulţumirile şi se pot formula toate apărările pe care le consideră necesare, în condiţiile legii. 20. În ceea ce priveşte soluţionarea cererilor creditorilor titulari ai unor creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă de ridicare a suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, Curtea observă că la judecarea acestor chestiuni de către judecătorul-sindic creditorii sunt reprezentaţi de comitetul creditorilor, care poate face toate apărările necesare în virtutea rolului său de organ reprezentativ al adunării creditorilor şi pentru a reprezenta interesul concursual al tuturor creditorilor înscrişi la masa credală. 21. Dispoziţiile referitoare la comitetul de creditori satisfac unul dintre imperativele legii, şi anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a voinţei creditorilor participanţi la procedura insolvenţei. Din enumerarea atribuţiilor stabilite prin lege, Curtea observă că acest comitet acţionează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplineşte funcţia de reprezentare a creditorilor înscrişi în tabelul definitiv de creanţe în raporturile cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul. 22. De altfel, procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă, în acord cu scopul şi cu principiile ce guvernează această procedură, spre exemplu, asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o manieră obiectivă şi imparţială, cu un minim de costuri; asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelaşi rang; asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedură; recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile. 23. Curtea, în jurisprudenţa sa, a arătat că unele aspecte prevăzute de normele care reglementează în materie de insolvenţă îşi găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012), considerente care sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte desfăşurarea procedurii prevăzute la art. 78 alin. (1) lit. A din Legea nr. 85/2014. 24. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu aduc atingere accesului liber la justiţie, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, prin prisma egalităţii de arme, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (1) lit. A din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 21 şi 24, precum şi cele convenţionale ale art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este neîntemeiată. 25. Referitor la celelalte susţineri ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la valorificarea imediată a bunurilor şi la folosirea unor evaluări efectuate anterior deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv cu ocazia încheierii contractelor de credit bancar, Curtea constată că acestea sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea în concret la speţa dedusă judecăţii. De altfel, normele criticate nu trebuie privite în mod singular, ci trebuie avut în vedere întreg ansamblul legislativ ce reglementează procedura insolvenţei. 26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Elcomex Agroindustrial - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 2.244/118/2017/a10 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 78 alin. (1) lit. A din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu