DECIZIE Nr.
268 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 4 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 225 din 7 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Krasniqi Ileana şi Krasniqi Bashkihm în
Dosarul nr. 13.996/215/2008 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30
septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 13.996/215/2008, Judecătoria
Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Krasniqi Ileana şi Krasniqi
Bashkihm.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin
principiului privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi dreptului de
proprietate, întrucât lasă la aprecierea instanţei posibilitatea suspendării
executării silite în derulare la momentul introducerii contestaţiei la
executare. A lăsa să se finalizeze o executare pornită, dar contestată, poate
să producă vătămări ce nu mai pot fi reparate ulterior. Intoarcerea executării
nu poate garanta conservarea bunului în natura sa până la admiterea eventualei
contestaţii şi, pe cale de consecinţă, restabilirea situaţiei anterioare.
Judecătoria Craiova - Secţia civilă consideră excepţia ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă,
texte de lege care au următorul conţinut: „Până la soluţionarea contestaţiei
la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă
poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de
instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel. [...]
In cazuri urgente,
dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere
şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la
soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Incheierea nu este supusă
niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din
valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în
bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă,
dacă este cazul."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi
(2) referitoare la egalitatea în drepturi şi în art. 44 cu privire la dreptul
de proprietate, precum şi în art. 1 şi 41 din primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat în numeroase cazuri asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedură civilă -
raportate la prevederile art. 16, ale art. 21 şi 24 din Constituţie. Astfel,
prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 558
din 15 august 2007, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate prevăd,
pe de o parte, posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silită până la
soluţionarea contestaţiei la executare, dacă se depune o cauţiune al cărei
cuantum este fixat de instanţă, şi, pe de altă parte, posibilitatea de a
dispune, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării
până la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor
de procedură din dreptul comun.
Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o
condiţie a suspendării executării are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte,
aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea
eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin
efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita
eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii
rău-platnici.
Suspendarea provizorie se dispune ca o măsură
vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori
al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, Imprejurarea că
împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus o asemenea suspendare
provizorie nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă
dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la
folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în
virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate
stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar,
pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor
căilor de atac.
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea
dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea în mod egal a dreptului de
proprietate privată, Curtea reţine că prevederea art. 403 alin. 4 din Codul de
procedură civilă reprezintă o măsură cu caracter vremelnic, dispusă tocmai în
scopul protejării acestui drept.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Krasniqi Ileana şi Krasniqi Bashkihm în Dosarul nr. 13.996/215/2008
al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu