DECIZIE Nr.
266 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 1, ale art. 318 alin. 1, ale
art. 403 alin. 4 si ale art. 581 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 322 din 17 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3041, ale art.
318 alin. 1, ale art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Nicolae
Oană, Dana-Mihaela Oană, Nicu Briciu şi Mihaela Elena Briciu în
Dosarul nr. 3.696/107/2009 al Tribunalului Alba - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.696/107/2009, Tribunalul Alba -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 3041,
art. 318 alin. 1, art. 403 alin. 4 şi art. 581 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Daniel Nicolae Oană,
Dana-Mihaela Oană, Nicu Briciu şi Mihaela Elena Briciu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul susţine
că dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură
civilă sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 16 din
Constituţie, întrucât instanţa de recurs este limitată la a
examina cauza sub anumite aspecte, spre deosebire de instanţa de apel care
nu cunoaşte această limitare. Prevederile art. 318 alin. 1 din Codul
de procedură civilă contravin principiului egalităţii în
drepturi şi liberului acces la justiţie, deoarece prevăd
posibilitatea atacării cu contestaţie în anulare doar a
hotărârilor pronunţate în recurs, nu şi a celor pronunţate
în apel. Referitor ia art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă,
acesta este în contradicţie cu art. 44 din Constituţie, deoarece, în
ipoteza respingerii cererii de suspendare a executării silite, sunt
restrânse prerogativele dreptului de proprietate al persoanei interesate. In
ceea ce priveşte dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură
civilă, autorul consideră că acestea încalcă prevederile
constituţionale cuprinse în art. 16 şi 21, deoarece procedura
instituită permite instanţei să stabilească unele
măsuri fără a analiza fondul cauzei, în baza unui probatoriu
insuficient şi fără citarea părţilor. Or,
măsurile urgente şi vremelnice dispuse de instanţă trebuie
să se bazeze pe respectarea dreptului de proprietate, iar nu să
conducă la restrângerea exerciţiului acestui drept.
Tribunalul Alba - Secţia civilă consideră neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 3041, art. 318 alin. 1, art. 403 alin. 4 şi
art. 581 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au
următorul conţinut:
-Art. 3041: „Recursul declarat împotriva
unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu
este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa
putând să examineze cauza sub toate aspectele.";
- Art. 318 alin. 1: „Hotărârile
instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când
dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când
instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis
din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare
sau de casare.";
- Art. 403 alin. 4: „In cazuri urgente, dacă
s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune,
prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea
provizorie a executării până la soluţionarea cererii de
suspendare de către instanţă. Incheierea nu este supusă
niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în
cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile
neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din
cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este
cazul.";
- Art. 581: „Instanţa va putea să ordone
măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept
care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente
şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă
preşedinţială se va introduce la instanţa competentă
să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi
fără citarea părţilor şi chiar atunci când există
judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu
precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi
executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se
facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21, 44, 46 şi
52.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici
asemănătoare.
Astfel, cu privire la dispoziţiile art. 3041
din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai
2006, Curtea a statuat că justificarea acestei reglementări
derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului
ţine de deosebirile esenţiale existente între cele două
situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situaţia în care
s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub
toate aspectele legalităţii şi temeiniciei soluţiei
pronunţate de prima instanţă, examinată de o
instanţă de control judiciar, la un grad de jurisdicţie
superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret şi
limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunţate
în apel. In situaţia în care părţilor nu le este deschisă
calea de atac a apelului, apare firesc ca instanţa să poată
cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecăţii. Această
posibilitate este menită să asigure părţilor o
judecată echitabilă şi să conducă instanţa la
cercetarea şi aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru
pronunţarea unei soluţii.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 318
alin. 1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile
constituţionale invocate şi în prezenta cauză, Curtea s-a mai
pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10
noiembrie 2004. Cu acel prilej a reţinut, în esenţă, că
acest text de lege reglementează contestaţia în anulare
specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate
exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva
hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs.
Aceste dispoziţii de lege nu contravin
prevederilor constituţionale invocate, întrucât, potrivit
jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacă
legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite
accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să
fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie
se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale
extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de
excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres
şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul
producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi
securităţii raporturilor juridice.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă,
Curtea reţine că şi această normă procedurală a
mai format obiect al controlului de constituţionalitate pe cale de
excepţie în raport cu critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 389 din 9
mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525
din 19 iunie 2006, Curtea a statuat că, întrucât plata cauţiunii nu
constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare,
ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării
silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o
modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. In ceea ce
priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie, Curtea constată că, în măsura în care
reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi
în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără
nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu
este întemeiată.
Imprejurarea că împotriva încheierii
instanţei prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării,
până la soluţionarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio
cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile
constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la
folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea justiţiei,
deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin.
(2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite,
adecvate fiecărei situaţii juridice, iar pe de altă parte,
prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor
căilor de atac.
In fine, cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate care are ca obiect prevederile art. 581 din Codul de
procedură civilă, prin Decizia nr. 244 din 4 martie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14
aprilie 2008, Curtea a statuat că procedura de urgenţă
instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu aduce
nicio îngrădire dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale
legitime, ci, dimpotrivă, creează o posibilitate în plus pentru cel
vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin
cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în
cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin
întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara,
precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei
executări.
De altfel, posibilitatea recunoscută
părţilor ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ
prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-şi
apăra drepturile şi interesele legitime nu constituie premisa
îngrădirii dreptului de proprietate, aşa cum consideră autorul
excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării
echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului
legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Curtea apreciază că nu au intervenit elemente
noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în
materie, astfel încât soluţiile şi considerentele deciziilor amintite
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3041, ale art. 318 alin. 1, ale art. 403
alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Daniel Nicolae Oană, Dana-Mihaela
Oană, Nicu Briciu şi Mihaela Elena Briciu în Dosarul nr. 3.696/107/2009
al Tribunalului Alba - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu