DECIZIE Nr.
866 din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 5 din 4 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asisten
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Victor
Cornoiu Jităraşu în Dosarul nr. 14.446/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie -Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006, în prezenţa autorului excepţiei,
Victor Cornoiu Jităraşu, şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind
consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp
pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 28 noiembrie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 25 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 14.446/1/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr.
303/2004. Excepţia a fost ridicată de Victor Cornoiu Jităraşu în cadrul
soluţionării unei recurs declarat de acesta împotriva hotărârii Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii şi a hotărârii Secţiei pentru judecători
prin care i s-a respins candidatura pentru funcţia de judecător la Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de
lege.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin
principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât condiţia
suplimentară introdusă după republicarea Legii nr. 303/2004, şi anume aceea de
a fi judecător timp de cel puţin 2 ani anterior depunerii candidaturii pentru
funcţia de judecător la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este o condiţie
discriminatorie, deoarece elimină dreptul procurorilor de carieră, în funcţie,
de a promova în funcţia de judecător la instanţa supremă, „judecătorii fiind
trataţi mai favorabil decât procurorii". Totodată arată că, având în
vedere că, la data introducerii acestei condiţii, la Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie erau în funcţie judecători care au îndeplinit anterior numai funcţia
de procuror, discriminarea operează şi în ceea ce îi priveşte pe aceştia, pe
de-o parte, şi pe procurorii care, ulterior modificării legii, nu mai au
posibilitatea de a deveni judecători la instanţa supremă, pe de altă parte.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu instituie un tratament
discriminatoriu în cariera profesională a magistraţilor, ci stabilesc regulile
pentru accederea în funcţia de judecător la Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, reguli pe care legiuitorul are dreptul să le instituie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât condiţia ocupării
cel puţin în ultimii 2 ani a funcţiei de judecător la tribunale sau curţi de
apel se înscrie în regulile pe care legiuitorul este în drept să le fixeze
pentru promovarea unui magistrat într-o asemenea funcţie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 16 din Constituţie,
întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de
ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe
considerente arbitrare.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor.
Ca urmare a republicării acestei legi în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13
septembrie 2005, art. 51 alin. (1) a devenit art. 52
alin. (1) şi are următorul cuprins: „Promovarea în funcţia de judecător la
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al
Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit funcţia de judecător în
ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel, au obţinut calificativul «foarte
bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar, s-au remarcat în
activitatea profesională şi au o vechime în funcţia de judecător sau procuror
de cel puţin 12 ani."
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 52 alin.
(1) din Legea nr. 303 din 28
iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt
neconstituţionale în măsura şi în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Ministerul Public a fost instituit, prin art. 131 şi
132 din Constituţia României, ca o magistratură componentă a autorităţii
judecătoreşti, având rolul de a reprezenta în activitatea judiciară interesele
generale ale societăţii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi
libertăţile cetăţenilor.
Procurorii au, ca şi judecătorii, statut
constituţional de magistraţi, prevăzut expres în
art. 133 şi 134 din Legea fundamentală. Astfel, potrivit art. 133 alin. (2)
lit. a) din Constituţie, Consiliului Superior al Magistraturii este compus din
două secţii, una din 9 judecători, iar cea de a doua din 5 procurori, aleşi şi
unii şi ceilalţi în adunările generale ale magistraţilor.
In acelaşi sens, Curtea Constituţională reţine că
procurorii sunt numiţi în funcţie, ca şi judecătorii, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii şi că acelaşi organ al autorităţii judecătoreşti
îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare
a judecătorilor şi procurorilor.
In sfârşit, Curtea constată că statutul juridic constituţional
al procurorilor este identic cu cel al judecătorilor în ceea ce priveşte
incompatibilitătile stabilite în aceiaşi termeni în art. 125 alin. (3) şi,
respectiv, art. 132 alin. (2), conform cărora funcţia de procuror, ca şi aceea
de judecător, este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu
excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Aplicând principiile constituţionale evocate,
legiuitorul a stabilit, prin Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, norme identice sau similare privind
incompatibilitătile şi interdicţiile aplicabile funcţiilor de procuror şi de
judecător, admiterea în magistratură şi formarea profesională a judecătorilor
şi procurorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor, accesul procurorilor la
funcţia de judecător şi al judecătorilor la funcţia de procuror, drepturile şi
îndatoririle judecătorilor şi procurorilor, răspunderea juridică a acestora.
In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, care
formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională
constată că aceste dispoziţii nu ţin seama de statutul de magistrat al
procurorilor şi încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art.
16 alin. (1) din Constituţie, prin tratamentul discriminator ce le este
impus acestora la promovarea în funcţia de judecător la Inalta Curtea de
Casaţie şi Justiţie.
Astfel, stabilind pentru promovarea în funcţia de
judecător la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie condiţia de vechime de 12 ani
în funcţia de judecător sau procuror, textul de lege analizat adaugă condiţia
exercitării în ultimii 2 ani a funcţiei de judecător la tribunale sau la
curţile de apel. Această din urmă condiţie are ca efect admisibilitatea
promovării numai a magistraţilor judecători şi excluderea posibilităţii
promovării magistraţilor procurori.
Discriminarea este cu atât mai evidentă în situaţia unui procuror care solicită să fie promovat la
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în considerare faptul că mai înainte
de a fi numit în funcţia de procuror îndeplinise timp de peste 12 ani funcţia
de judecător la tribunale sau la curţile de apel; aplicând prevederile art. 52
alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă,
pentru singurul motiv că la data cererii solicitantul este procuror şi că,
deci, nu a îndeplinit în ultimii 2 ani funcţia de judecător la tribunale sau la
curţile de apel.
Aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce
prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de
drept aflate în situaţii juridice similare. In cauză, se constată că
judecătorii şi procurorii se află în aceeaşi situaţie juridică prin statutul
lor constituţional similar. In plus, prin condiţia de bază formulată de textul
analizat pentru promovarea în funcţia de judecător la Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - condiţia vechimii de 12 ani în funcţia de judecător sau de
procuror -, procurorii şi judecătorii sunt, de asemenea, aşezaţi într-o
situaţie juridică identică. Raportată la aceste premise ale egalităţii de
tratament juridic, exigenţa îndeplinirii funcţiei de judecător în ultimii 2 ani
şi, implicit, şi la data cererii de promovare constituie o rupere nejustificată
a echilibrului în sânul celor două categorii de magistraţi sau, cum deja s-a
arătat, o discriminare contrară Constituţiei.
Curtea urmează, în consecinţă, să constate că
dispoziţia legală analizată este neconstituţională în partea care condiţionează
promovarea în funcţia de judecător la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie de
îndeplinirea funcţiei de judecător în ultimii 2 ani.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că
dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, în partea care condiţionează promovarea în
funcţia de judecător la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie de îndeplinirea
funcţiei de judecător în ultimii 2 ani, sunt neconstituţionale, excepţie
ridicată de Victor Cornoiu Jităraşu în Dosarul nr. 14.446/1/2005 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean