Decizia Nr.265 din 22.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1¹ şi art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Ion Taftă în Dosarul nr. 1.242/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.953D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.954D/2010 şi nr. 1.957D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicată de Pavel Tiroiu şi Marius Bălan în dosarele nr. 2.661/231/2009 şi, respectiv, nr. 2.347/231/2009 ale Tribunalului Vrancea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.954D/2010 şi nr. 1.957D/2010 la Dosarul nr. 1.953D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, apreciind că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 2 februarie 2010, 30 martie 2010 şi 25 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.242/231/2009, nr. 2.661/231/2009 şi, respectiv, nr. 2.347/231/2009, Tribunalul Vrancea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1¹ şi art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Ion Taftă, Pavel Tiroiu şi, respectiv, Marius Bălan în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate de aceştia împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care permit aplicarea unei amenzi într-un cuantum „exorbitant şi nejustificat“ unei persoane fizice neînregistrate la oficiul registrului comerţului ca desfăşurând activităţi de transport. Arată că impunerea unei asemenea amenzi în sarcina unei persoane fizice încalcă grav dreptul de proprietate asupra sumelor de bani pe care le deţine. Susţin că se nesocoteşte şi dreptul la libera circulaţie, întrucât orice persoană fizică „are dreptul să transporte pe oricine doreşte, fără niciun fel de restricţie“.Tribunalul Vrancea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, precizează că dispoziţiile art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003 sunt norme coercitive, care nu aduc nicio atingere dreptului de proprietate privată, ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite de lege, şi nici dreptului la libera circulaţie, ale cărui condiţii de exercitare sunt, de asemenea, stabilite prin lege. Arată că, în opinia sa, motivele invocate privesc, în esenţă, modul de interpretare şi aplicare a legii la speţă, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind un atribut al instanţei de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 1¹ şi art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, modificată şi completată prin Legea nr. 265/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007. Din cuprinsul motivărilor excepţiei, rezultă însă că în ceea ce priveşte art. 1¹, autorii acesteia au în vedere doar lit. v) a articolului menţionat. Prin urmare, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 1¹ lit. v) şi art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003, care au următoarea redactare:– Art. 1¹ lit. v): „În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: (...)v)transportator - persoană fizică, asociaţie familială sau persoană juridică înregistrate la registrul comerţului pentru a desfăşura activităţi de transport cu vehicule rutiere.“– Art. 55 pct. 5 lit. a): „Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: (...)5. cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei: a)aplicabilă transportatorilor pentru nerespectarea prevederilor art. 7 şi 8.“Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 38/2003, la care fac referire cele ale art. 55 pct. 5 lit. a), stabilesc că transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizaţi, iar cele ale art. 8 stabilesc că autorizaţia de transport se eliberează de către autoritatea de autorizare pe durată nedeterminată şi este valabilă cu condiţia vizării acesteia la fiecare 5 ani de către aceasta, odată cu verificarea îndeplinirii condiţiilor care stau la baza emiterii unei astfel de autorizaţii. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 25 - „Libera circulaţie“ şi la art. 44 - „Dreptul de proprietate privată“, precum şi celor ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privitoare la protecţia dreptului de proprietate privată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 1¹ din Legea nr. 38/2003 cuprinde o serie de definiţii, la litera v) figurând noţiunea de transportator. Legiuitorul a optat pentru această modalitate clară de explicitare a termenilor specifici cu care operează Legea nr. 38/2003, în vederea fixării cadrului general al actului normativ. Or, aceasta reprezintă o operaţiune de tehnică legislativă care nu aduce atingere în niciun fel vreunuia dintre textele constituţionale invocate de autorii excepţiei. În ceea ce priveşte prevederile art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003, Curtea constată că nu poate reţine critica referitoare la pretinsa nesocotire a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, deşi conduc la diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile privitoare la ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii. Calificarea de către legiuitor a unor fapte, în funcţie de pericolul social, drept contravenţii, precum şi sancţionarea acestora, respectiv stabilirea limitelor minime şi maxime ale amenzilor ce pot fi aplicate în cazul constatării săvârşirii contravenţiilor, reprezintă o concretizare a obligaţiei generale a statului de a asigura crearea cadrului legal de desfăşurare a anumitor activităţi, ceea ce implică şi sancţionarea nerespectării comportamentelor prescrise de normele astfel instituite. Totodată, Curtea observă că prevederile art. 25 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauza de faţă. Aşa cum a reţinut în mod constant Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu, în Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând cele două aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dispoziţiile constituţionale menţionate nu fac însă referire nici la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie, nici la posibilitatea neîngrădită a oricărei persoane de a „transporta pe oricine doreşte“, astfel cum susţin autorii excepţiei. Dimpotrivă, Curtea a statuat că fiecare cetăţean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), dar cu respectarea regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora, menite să ocrotească anumite valori economice şi sociale, precum şi drepturi şi libertăţi ale cetăţenilor. Din această perspectivă, Curtea constată că textele ce formează obiectul prezentei excepţii, care definesc noţiunea de transportator şi stabilesc o anumită contravenţie în domeniul transportului în regim de taxi şi al transportului în regim de închiriere, nu pot fi analizate prin prisma dreptului la liberă circulaţie garantat de dispoziţiile art. 25 din Constituţie. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1¹ lit. v) şi art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Ion Taftă, Pavel Tiroiu şi Marius Bălan în dosarele nr. 1.242/231/2009, nr. 2.661/231/2009 şi, respectiv, nr. 2.347/231/2009 ale Tribunalului Vrancea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu