DECIZIE   Nr. 264 din 16 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 280 din 29 aprilie 2010

Ioan Vida                            - preşedinte

Nicolae Cochinescu            -judecător

Aspazia Cojocaru                -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Petre Lăzăroiu                     -judecător

Ion Predescu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan        -judecător

Tudorel Toader                    -judecător

Augustin Zegrean                -judecător

Carmen-Cătălina Gliga        - procuror

Mihaela Senia Costinescu   - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emma lezdimir în Dosarul nr. 1229.1/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 13 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1229.1/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2441 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emma lezdimir.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 2441 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, contravenind principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de suspendare a judecării cauzei nu poate fi exercitată calea de atac decât odată cu fondul, spre deosebire de încheierea prin care se admite o astfel de cerere, care poate fi atacată separat. Or, o atare împrejurare este de natură a crea o situaţie discriminatorie între părţile aflate în proces, ceea ce contravine prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie. Liberul acces la justiţie, ca şi dreptul la un proces echitabil presupun inclusiv posibilitatea părţilor să atace efectiv soluţia nelegală ori de câte ori drepturile şi interesele lor legitime sunt în mod abuziv încălcate de instanţa de judecată.

Tribunalul Timiş - Secţia civilă consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2441 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut: „Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.

Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 20, 21 şi 124.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unei critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, Curtea a statuat că textul legal criticat nu conţine nicio dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.

Pe de altă parte, Curtea constată că împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeaşi cale de atac precum împotriva hotărârii pronunţate pe fondul cauzei. Imprejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este pronunţată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin opţiunea legiuitorului în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situaţii. Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, hotărârea care soluţionează cauza are caracter irevocabil. Prin urmare, încheierea prin care se dispune suspendarea judecăţii îşi însuşeşte acest caracter, tocmai pentru că, pregătind pronunţarea hotărârii finale, ea urmează soarta acesteia din urmă. O atare soluţie împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţiile şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emma lezdimir în Dosarul nr. 1229.1/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu