Decizia Nr.263 din 20.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2²) şi art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Maricel Ilcu în Dosarul nr. 1.404/99/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.277D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 1.862 din 21 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.404/99/2011, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Maricel Ilcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Casei Judeţene de Pensii Iaşi la restituirea sumelor reţinute din pensie începând cu luna ianuarie 2011.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale:– art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, deoarece Guvernul a modificat Legea nr. 95/2006, lege organică, în condiţiile în care în România respectarea legilor este obligatorie;

– art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, deoarece a fost pensionat în baza Legii nr. 19/2000, conform Deciziei Casei Judeţene de Pensii Iaşi nr. 223.858 din 9 septembrie 2008. Or, întrucât orice lege se aplică numai pentru viitor, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 este greşit aplicată persoanelor ieşite la pensie înainte de intrarea ei în vigoare;

– art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, deoarece aplicarea măsurii prevăzute de lege este discriminatorie. Astfel, în ceea ce priveşte pensionarii cu pensie mai mare de 740 lei, reiese că dispoziţiile criticate stabilesc „o dublă impunere pentru cei ce şi-au plătit asigurările de sănătate odată cu plata C.A.S.-ului“. Arată că pensia „nu este un cadou făcut de Guvernul României sub formă de venit pentru pensionari“, ci pensia se datorează deciziei casei de pensii, întemeiată pe Legea nr. 19/2000, în funcţie de contributivitatea la asigurările sociale;

– art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, deoarece Guvernul a dovedit că poate fi mai presus de lege, modificând Legea nr. 95/2006 - lege organică - printr-o ordonanţă de urgenţă;

– art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 încalcă drepturile omului;

– art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, deoarece dispoziţiile criticate încalcă dreptul la viaţă;

– art. 44 alin. (1), deoarece pensia este o creanţă asupra statului, garantată de Constituţie;

– art. 44 alin. (2) privind proprietatea privată, deoarece odată cu primirea deciziei de pensionare a fost dobândit dreptul de proprietate asupra pensiei;

– art. 47 alin. (2) potrivit căruia cetăţenii au dreptul la pensie;

– art. 108 alin. (3) privind legea de abilitare pentru emiterea ordonanţelor, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 a depăşit limitele prevăzute de Legea nr. 95/2006;

– art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi, deoarece Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 95/2006 rămân în vigoare, deoarece nu contravin Constituţiei.Tribunalul Iaşi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere considerentele care au condus la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, respectiv: 1. necesitatea asigurării serviciilor medicale de calitate faţă de pacienţi; 2. luarea în considerare a numărului mare de persoane exceptate care beneficiază de servicii medicale în lipsa plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, dezechilibrând astfel bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; 3. necesitatea asigurării echilibrului bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, precum şi urgenţa definitivării acestui buget care se aprobă ca anexă la Legea bugetului de stat pe anul 2011. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 din Constituţie nu poate fi reţinută, deoarece dispoziţiile criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 47 din Constituţie, apreciază că dispoziţiile criticate reprezintă o valorificare a normelor constituţionale potrivit cărora drepturile cetăţenilor la pensie şi la alte forme de asigurări şi asistenţă sociale sunt prevăzute de lege. Aşadar, revine în exclusivitate legiuitorului atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi. În final, arată că art. 15, art. 20 şi art. 22 nu au incidenţă în cauză. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. I pct. 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Aceste dispoziţii introduc alin. (2²) la art. 257 şi modifică alin. (2) al art. 259 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Astfel, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele din Legea nr. 95/2006, care au următorul conţinut: – Art. 257 alin. (2²): „Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2).“;

– Art. 259 alin. (2): „Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 44 alin. (1) şi (2) privind proprietatea privată, art. 47 alin. (2) potrivit căruia cetăţenii au dreptul la pensie, art. 108 alin. (3) privind legea de abilitare pentru emiterea ordonanţelor şi art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Cu privire la dispoziţiile art. 257 alin. (2²) din Legea nr. 95/2006, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, reţinând că, datorită solidarităţii celor care contribuie, sistemul public de asigurări sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2²) din Legea nr. 95/2006, raportată la art. 47 din Constituţie, Curtea constată că reţinerea contribuţiilor de asigurări de sănătate din pensiile care depăşesc 740 lei nu are semnificaţia vătămării dreptului la pensie. II. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 ridicată în prezenta cauză are o motivare similară cu excepţiile de neconstituţionalitate soluţionate prin Deciziile nr. 223 şi nr. 224*) din 13 martie 2012, nepublicate la data pronunţării prezentei decizii, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.__*) Deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012. Având în vedere că celelalte interpretări ale textului de lege criticat sunt neconstituţionale, Curtea constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost motivată, a devenit inadmisibilă, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale a avut loc anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziilor nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012 şi întrucât deciziile Curţii Constituţionale îi sunt opozabile acesteia de la momentul pronunţării lor. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2²) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Maricel Ilcu în Dosarul nr. 1.404/99/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean