DECIZIE   Nr. 262 din 16 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 si art. 34 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 280 din 29 aprilie 2010

Ioan Vida                            - preşedinte

Nicolae Cochinescu            -judecător

Aspazia Cojocaru                -judecător

Acsinte Gaspar                    -judecător

Petre Lăzăroiu                     -judecător

Ion Predescu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan       -judecător

Tudorel Toader                    -judecător

Augustin Zegrean                -judecător

Carmen-Cătălina Gliga        - procuror

Mihaela Senia Costinescu   - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 1.594/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureş - Falimente.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 8 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.594/1.371/2009, Tribunalul Comercial Mureş -Falimente a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Kocsis Sandor.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că procedura de soluţionare a cererii de recuzare a unui judecător încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil şi imparţial, deoarece instanţa decide asupra recuzării în Camera de Consiliu, cu excluderea părţilor şi administrarea probelor în lipsa acestora, împrejurare ce nesocoteşte principiul contradictorialităţii, oralităţii şi publicităţii procesului civil. Astfel, procedura instituită prin textele de lege criticate poate compromite finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea instituţiei recuzării, cu un efect negativ asupra actului de justiţie.

Tribunalul Comercial Mureş - Falimente consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, arătând că procedura instituită de dispoziţiile criticate nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, întrucât soluţionarea cererilor de recuzare nu vizează fondul cauzei.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,'să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 şi ale art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:

- Art. 29 alin. 3: „Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abţine.";

- Art. 31 alin. 1: „Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.";

- Art.34 alin. 1: „Incheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) si (2), art. 124 alin. (2) si (3), art. 127 şi 129.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că procedura de soluţionare a cererii privind recuzarea unui judecător a constituit în mai multe rânduri obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi texte din Constituţie, Curtea respingând în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate, In acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, sau Decizia nr. 914 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008.

Curtea a reţinut, în esenţă, că recuzarea nu constituie o acţiune de sine-stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Curtea a observat că dispoziţiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale în considerarea unor situaţii speciale.

Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţiile şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Kocsis Sandorîn Dosarul nr. 1.594/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureş - Falimente.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu