DECIZIE Nr.
261 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii
copilului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 283 din 27 aprilie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea
creşterii copilului, excepţie ridicată de Eugenia Mariana Ladar, Ramona Mirela
Baicu şi Florina Corina Băican în Dosarul nr. 1.371/CA/2006 al Tribunalul Bihor
- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat nu contravine
dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.371/CA/2006, Tribunalul Bihor -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea
familiei în vederea creşterii copilului. Excepţia a fost ridicată de
Eugenia Mariana Ladar, Ramona Mirela Baicu şi Florina Corina Băican cu prilejul
soluţionării contestaţiei formulate împotriva
deciziilor de stabilire a indemnizaţiilor pentru
creşterea copiilor.
In motivarea excepţiei autorii
acesteia arată că, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005, au încheiat contracte de asigurare suplimentară cu
casa judeţeană de pensii pentru acordarea indemnizaţiei în vederea creşterii
copiilor, în condiţiile reglementate de Legea nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, urmând să beneficieze
timp de 2 ani, respectiv de 3 ani, de indemnizaţii stabilite în raport cu
venitul asigurat obligatoriu şi cu venitul asigurat facultativ suplimentar.
Art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 dispune
încetarea plăţii indemnizaţiei pentru creşterea copilului, efectuată în
condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000. Prin urmare, autorii excepţiei
consideră că această dispoziţie are caracter retroactiv, întrucât produce
efecte asupra unor contracte încheiate anterior datei intrării sale în vigoare,
ducând la încetarea acestor contracte aflate în derulare. Dispoziţia de lege
criticată are şi caracter discriminatoriu între persoanele care au beneficiat
de efectele şi, implicit, de derularea contractelor de asigurare socială şi
cele ale căror contracte au fost doar parţial executate şi se aflau în derulare
la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005.
In sfârşit, autorii excepţiei consideră că dispoziţia de lege criticată
contravine şi obligaţiei statului, prevăzută în art. 49 alin. (2) din
Constituţie, de a acorda alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea
copilului bolnav sau cu handicap.
Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că art. 25
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu are caracter
retroactiv, întrucât „se aplică efectelor produse de contractele de asigurări
sociale începând cu data de 1 ianuarie 2006". De asemenea, consideră că
aceste dispoziţii de lege nu instituie discriminare între persoanele care beneficiază de indemnizaţie pentru
creşterea copilului începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
textul de lege criticat nu este retroactiv, întrucât se aplică exclusiv de la
data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005. De
asemenea, consideră că pretinsa discriminare rezultată în urma modificării
legii nu este o problemă de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a
legii. In sfârşit, arată că art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 nu contravine dispoziţiilor art. 49 din Constituţie,
ci, din contră, reprezintă un reflex al acestora.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, având în vedere
că, prin Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 148/2005, textul de lege criticat a fost modificat substanţial, iar noua
reglementare nu mai păstrează soluţia legislativă criticată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Avocatului Poporului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în
vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.008 din 14 noiembrie
2005. Curtea constată că, la data sesizării sale, respectiv 12 decembrie 2006,
în urma modificărilor aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005,
art. 25 avea un singur alineat. Conţinutul acestui articol, potrivit art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006 pentru modificarea
şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind
susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi a Legii nr. 61/1993
privind alocaţia de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23
iunie 2006, era următorul: „De la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă încetează plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului,
efectuată în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi de actele normative speciale prevăzute la
art. 3 alin. (2)." Legea nr. 508/2006 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 44/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie
2007, a abrogat dispoziţiile art. I din această ordonanţă. La data pronunţării Curţii, însă, art. I pct. 16 din Legea nr. 7/2007 pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007, reglementa conţinutul art. 25 din
ordonanţă într-o formă identică celei prevăzute prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006, citată mai sus.
In opinia autorilor excepţiei, textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), care consacră
principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în
drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi discriminări, şi art. 49 alin. (2)
care prevede că „Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru
îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a
copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, potrivit celor susţinute de autorii excepţiei, textul de lege
criticat este retroactiv, întrucât lipseşte de efecte juridice unele contracte
de asigurare socială încheiate în baza reglementărilor anterioare. De asemenea,
art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 creează o
discriminare între persoanele care au beneficiat de efectele şi, implicit, de
derularea contractelor de asigurare socială şi cele ale căror contracte au fost
doar parţial executate şi se aflau în derulare la data intrării în vigoare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005. In sfârşit, autorii excepţiei
consideră şi că acest text de lege încalcă obligaţia statului de a asigura
protecţia socială a copiilor.
Faţă de critica de neconstituţionalitate raportată la
dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că dispoziţiile
art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu au caracter
retroactiv, întrucât se aplică doar de la intrarea în vigoare a acestui act
normativ, aşa cum de altfel prevede în mod expres chiar textul de lege.
In ceea ce priveşte pretinsul caracter discriminatoriu
al textului de lege supus controlului de constituţionalitate, Curtea constată
că nu se poate face o comparaţie între persoanele care au beneficiat de
indemnizaţie pentru creşterea copilului anterior intrării în vigoare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 cu cele care urmau să
beneficieze de această indemnizaţie şi după data intrării în vigoare a acestei
ordonanţe. Astfel, dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului şi mai cu
seamă cuantumul acesteia nu reprezintă un drept fundamental prevăzut de
Constituţie, ci o formă mixtă de asigurare şi de asistenţă socială care,
potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, se stabileşte prin
lege. Legiuitorul este în drept ca, în diferite perioade de timp, să
stabilească în mod diferit condiţiile de acordare a acestor drepturi, precum şi
cuantificarea lor, tuturor beneficiarilor acordându-li-se drepturile prevăzute
de reglementările legale în vigoare în perioada în care sunt îndreptăţiţi să le
primească.
Modificarea condiţiilor de acordare şi a modului de
calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu încalcă obligaţia statului
de a acorda alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului
bolnav ori cu handicap.
Având în vedere obiectul litigiului în cadrul căruia a
fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate şi motivarea acesteia, Curtea
observă şi faptul că autorii excepţiei nu critică numai modificarea condiţiilor
de plată a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, datorată pe baza
contribuţiei obligatorii prin efectul legii la asigurările sociale, ci şi
neplata indemnizaţiei în cuantumul prevăzut în contractele încheiate facultativ
pentru asigurarea suplimentară de venit, în raport cu care au şi achitat
contribuţia.
In această privinţă, Curtea consideră că, în cazul
contractelor încheiate pe baza voinţei libere a părţilor contractante, în
conformitate cu legislaţia în vigoare la data încheierii convenţiei, în
situaţia în care una dintre părţi şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, cealaltă
parte nu poate fi exonerată nici chiar prin lege de îndeplinirea obligaţiilor
pe care şi Ie-a asumat la rândul său.
Curtea observă, însă, că textul de lege supus
controlului nu dispune nimic cu privire la drepturile şi obligaţiile rezultate
din contractele încheiate pentru asigurări facultative suplimentare. Astfel, nu
i se poate imputa niciun motiv de neconstituţionalitate în privinţa efectelor
juridice ale contractelor respective.
In acest sens, trebuie observat că posibilitatea
încheierii contractelor de asigurare facultativă suplimentară a fost reglementată de Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Incetarea contractelor de asigurare
sociale încheiate de către persoanele care şi-au completat venitul asigurat s-a
dispus prin art. II lit. b)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie
2003.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005
privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată
de Eugenia Mariana Ladar, Ramona Mirela Baicu şi Florina Corina Băican în
Dosarul nr. 1.371/CA/2006 al Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea