DECIZIE   Nr. 260 din 24 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 561 din  5 august 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, republicata, exceptie ridicata de Daniel Ionut Vladimirescu in Dosarul nr. 1.459/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia comerciala.
    La apelul nominal raspund avocat Dan Marius Bratila, pentru autorul exceptiei, si avocat Liliana Serban, pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare.
    Avocatul autorului exceptiei considera ca dispozitiile art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 sunt neconstitutionale, intrucat, in situatia in care debitul garantat cu activul supus executarii are o valoare mai mica decat 20% din valoarea activului supus valorificarii, debitorul este obligat, la contestarea actului de executare a activului, sa depuna o cautiune mai mare decat debitul datorat.
    Avocatul Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocand in acest sens si jurisprudenta Curtii Constitutionale. Se arata ca invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) si ale art. 49 alin. (2) din Constitutie nu are legatura cu textul de lege criticat, iar, cu privire la invocarea celorlalte texte constitutionale, exceptia este neintemeiata, intrucat nu rezulta ca textul criticat ar incalca dispozitiile Constitutiei.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Se arata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor criticate Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, constatand ca acestea sunt constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 29 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.459/2002, Curtea Suprema de Justitie - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 409/2001, exceptie ridicata de Daniel Ionut Vladimirescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca textul criticat incalca dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 49 alin. (2), ale art. 21, 41, 134 si 135, precum si principiul egalitatii partilor in fata legii.
    Se arata, in esenta, ca dispozitiile legale criticate obliga debitorul garant sa plateasca, pentru a contesta orice act de executare, sume mai mari decat valoarea de piata a bunului de executat, in situatia in care cautiunea de 20% se calculeaza prin raportare la tot debitul principal, si nu la valoarea debitului garantat, astfel incat debitorul nu mai are posibilitatea si interesul sa conteste un act de executare. Autorul exceptiei considera ca in felul acesta "prevederea criticata incalca principiile constitutionale ale liberului acces la justitie, al egalitatii partilor in justitie, dreptatii si proportionalitatii, cat si pe cel al garantarii sau macar ocrotirii proprietatii", statul incalcandu-si astfel "obligatia de a dezvolta un circuit comercial normal, pentru asigurarea bunastarii populatiei".
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia comerciala considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia este nefondata, facand referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale in aceasta materie, in sensul ca exceptii cu acelasi obiect au fost respinse ca neintemeiate.
    Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile legale criticate sunt constitutionale. In argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca "instituirea, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, a obligatiei la plata unei cautiuni nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, dat fiind ca debitorului nu i se inchide accesul la justitie pentru apararea unui drept subiectiv".
    In realitate, sustine Avocatul Poporului, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale, dispozitiile criticate au "drept scop realizarea creantelor bancare neperformante preluate de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, asigurarea celeritatii in solutionarea litigiilor si a oricaror cereri in legatura cu activele bancare supuse valorificarii potrivit acestui act normativ, precum si limitarea posibilitatii abuzului de drept".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, privind unele masuri premergatoare privatizarii bancilor.
    In realitate insa, Legea nr. 409/2001 nu cuprinde decat 3 articole - I, II si III -, art. I pct. 29 prevazand introducerea art. 25 al ordonantei de urgenta aprobate. Totodata pct. 1 al art. I din lege a prevazut noul continut al titlului ordonantei, si anume "ORDONANTA DE URGENTA privind valorificarea unor active bancare". Ulterior, in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 120/2001, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, iar fostul articol 25 a devenit articolul 83 alin. (1), care constituie, in realitate, obiectul exceptiei, cu urmatorul cuprins: "(1) Debitorii pot contesta in justitie masurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonante de urgenta si pot face contestatie la executare numai dupa depunerea unei cautiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificarii."
    Critica de neconstitutionalitate se bazeaza pe sustinerea ca sunt incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), privind statul roman, ale art. 21, privind accesul liber la justitie, ale art. 49, privind restrangerea exercitiului unor drepturi, ale art. 41, privind protectia proprietatii private, ale art. 134, privind economia, ale art. 135, privind proprietatea, precum si principiul constitutional al egalitatii in drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1), considerandu-se de catre autorul exceptiei ca, prin cuantumul cautiunii, "debitorul nu are posibilitatea si nici macar interes sa conteste un act de executare".
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
    In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu exceptii de neconstitutionalitate avand ca obiect fostul art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, devenit art. 83 in urma republicarii din anul 2002, pe care le-a respins ca neintemeiate.
    Astfel, prin Decizia nr. 231 din 10 septembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 847 din 25 noiembrie 2002, Curtea a retinut, in esenta, ca "instituirea prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 a obligatiei la plata unei cautiuni nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, dat fiind ca debitorului nu i se inchide accesul la justitie pentru realizarea unui drept subiectiv, ci i se limiteaza posibilitatea abuzului judiciar, asigurandu-se celeritatea in solutionarea cauzei". De asemenea, prin aceeasi decizie, s-a retinut ca "nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 si nici cele ale art. 135 din Constitutie, deoarece executarea obligatiei de plata - fie si pe calea executarii silite - corespunde principiilor economiei de piata si, totodata, garantarii dreptului de proprietate, indiferent de titular". Aceeasi solutie a fost pronuntata si prin Decizia nr. 285 din 30 octombrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 101 din 18 februarie 2003, retinandu-se ca dispozitiile legale criticate nu incalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 21 si pe cele ale art. 24.
    De altfel si anterior actualelor reglementari, cand cuantumul cautiunii prevazut de Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica era de 50% din valoarea activului, Curtea, prin mai multe decizii, a respins exceptiile de neconstitutionalitate cu acelasi obiect.
    Solutiile pronuntate de Curte si considerentele care au stat la baza acestora isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii in materie.
    Curtea nu poate retine nici critica autorului exceptiei bazata pe dispozitiile art. 49 din Constitutie. Textul de lege criticat excedeaza sferei de reglementare a acestor prevederi constitutionale, deoarece instituirea obligatiei de plata a unei cautiuni nu are semnificatia restrangerii exercitarii unor drepturi constitutionale.
    In ceea ce priveste sustinerea neconstitutionalitatii textului criticat prin raportare la art. 1 alin. (3) din Constitutie privind statul roman, prevederi care consacra principiul statului de drept, Curtea constata ca textul constitutional nu este incalcat, intrucat acest principiu presupune "domnia legii", or, in cauza, cautiunea al carei cuantum este criticat este stabilita printr-o lege, asa cum cere Constitutia.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicata, exceptie ridicata de Daniel Ionut Vladimirescu in Dosarul nr. 1.459/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 iunie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta