DECIZIE Nr. 260 din 17 iunie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care
au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 501/2002 si modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 859 din 20 septembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor Legii nr. 501/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
apartinut cultelor religioase din Romania, exceptie ridicata de Ordinul
Fratilor Minori Conventuali (Provincia Sf. Iosif) din Romania in Dosarul nr.
33/2004 al Curtii de Apel Iasi.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra cererii autorului exceptiei, prin care
se solicita amanarea cauzei in vederea pregatirii apararii, precum si asupra
concluziilor scrise depuse la dosar prin care se argumenteaza si se solicita
admiterea exceptiei. De asemenea, arata ca partea Inspectoratul Scolar Judetean
Iasi a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicita respingerea
exceptiei.
Fata de cererea autorului exceptiei de amanare a cauzei in vederea
pregatirii apararii, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea
acesteia, apreciind cererea ca fiind neintemeiata, deoarece autorul exceptiei
si-a pregatit apararea, dovada fiind concluziile scrise aflate la dosar.
Deliberand, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992,
republicata, modificata si completata prin Legea nr. 232/2004, si celor ale
art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila, respinge cererea de amanare
astfel cum a fost motivata.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public
considera ca obiectul exceptiei il constituie Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor
religioase din Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 501/2002. Pune
concluzii de respingere a exceptiei, apreciind ca dispozitiile de lege
criticate nu instituie privilegii sau discriminari, astfel incat nu incalca
prevederile art. 16 din Constitutie. De asemenea, considera ca dispozitiile
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 nu incalca accesul liber la
justitie, deoarece deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu
contestatie la instanta de contencios administrativ. Apreciaza ca nu se incalca
nici principiul garantarii si ocrotirii proprietatii private prin lege,
intrucat solicitantii nu au calitatea de proprietari.
Considera insa ca procedura instituita prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 94/2000 contravine dispozitiilor art. 21 alin. (4) din
Constitutie, republicata, dar ca, deoarece aceasta reglementare este anterioara
revizuirii Constitutiei, nu se poate retine neconstitutionalitatea sa, ci
urmeaza sa se constate ca, in temeiul art. 154 din Constitutie, republicata, a
fost abrogata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 33/2004,
Curtea de Apel Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 501/2002 pentru aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri
imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, exceptie ridicata de
Ordinul Fratilor Minori Conventuali (Provincia Sf. Iosif) din Romania intr-o
cauza civila avand ca obiect restituirea in natura a unor imobile.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca sunt neconstitutionale prevederile Legii nr. 501/2002, prin care se
reglementeaza organizarea si functionarea Comisiei speciale de retrocedare a
unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, precum
si procedura speciala administrativa jurisdictionala prealabila in fata
Comisiei. Apreciaza ca delegarea de atributii administrativ-jurisdictionale
catre comisie contravine prevederilor constitutionale care garanteaza liberul
acces la justitie al cetateanului si, in acelasi timp, actelor internationale
ratificate de Romania, precum si ca aceasta delegare este "considerata de
catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului nevalida, prin prisma actelor
internationale ratificate de Romania in calitate de Inalta Parte Contractanta,
dar si in dezacord cu Legea fundamentala a statului".
Curtea de Apel Iasi apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, intrucat prin Legea nr. 501/2002 se prevede posibilitatea
formularii cererii de retrocedare si se instituie procedura de urmat in
solutionarea unei astfel de cereri. Caracterul special al procedurii prevazute
de legea in discutie nu afecteaza dreptul proprietarului de a solicita si de a
obtine retrocedarea imobilului. Considera ca dispozitiile criticate nu
ingradesc accesul liber la justitie, intrucat, prin art. 2 alin. (6) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, se instituie posibilitatea
legala pentru solicitant de a formula contestatie, la instanta de contencios
administrativ, impotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In sustinerea acestui punct de vedere, arata ca reglementarea procedurii de
solutionare a cererilor de retrocedare, de catre comisia speciala instituita
ad-hoc, nu creeaza nici o discriminare si nu ingradeste liberul acces la
justitie. Se constata ca, potrivit art. 2 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 94/2000, deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi
atacate cu contestatie la instanta de contencios administrativ, iar, in
conformitate cu art. 4 alin. (1) al aceluiasi act normativ, dreptul de proprietate
asupra imobilului solicitat se redobandeste pe baza deciziei Comisiei speciale
de retrocedare sau a hotararii judecatoresti ramase definitive, dupa caz.
Apreciaza ca procedura reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
94/2000 are in vedere, in mod special, solutionarea neconflictuala, echilibrata
si transparenta a cererilor de retrocedare, intr-un termen rezonabil si pe baza
informatiilor si actelor furnizate de organele indreptatite sa le puna la
dispozitie, potrivit legii.
Avocatul Poporului apreciaza ca nu poate fi retinuta critica de
neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 501/2002 fata de art. 21 din
Constitutie, republicata, deoarece reglementarile de lege criticate nu incalca
dreptul cultelor religioase de a recurge la justitie, dupa epuizarea
procedurilor administrative prealabile si nu ingradesc principiul liberului
acces la justitie. Astfel, pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 501/2002
prevede ca deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu
contestatie la instanta de contencios administrativ in a carei raza teritoriala
este situat imobilul solicitat, iar hotararea pronuntata de instanta de
judecata este supusa cailor de atac potrivit Legii nr. 29/1990. In continuare,
arata ca, pe cale de consecinta, comisiile speciale de retrocedare care
analizeaza cererile formulate in baza Legii nr. 501/2002 nu au atributii
jurisdictionale, iar infiintarea lor nu incalca dispozitiile art. 21 din
Constitutie, republicata. De asemenea, considera ca Legea nr. 501/2002 nu
incalca nici art. 44 alin. (2) teza intai din Constitutie, republicata,
deoarece legiuitorul infaptuieste o reparatie in folosul fostilor proprietari,
in cazul in care nu este posibila restituirea in natura. Apreciaza ca scopul
legii criticate este acela de a stabili masuri reparatorii, restituiri si
despagubiri, in interesul cultelor religioase foste proprietare, ale caror
imobile au fost trecute in proprietatea statului. In sprijinul acestor
argumente este invocata jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie,
respectiv Decizia nr. 73/1995 si Decizia nr. 136/1998. Referitor la critica
prevederilor Legii nr. 501/2002 fata de art. 16 alin. (1) din Constitutie,
republicata, arata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece textul din Legea
fundamentala are in vedere numai cetatenii, nu si persoanele juridice. In
concluzie, Avocatul Poporului considera ca dispozitiile Legii nr. 501/2002 sunt
constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
modificata si completata prin Legea nr. 232/2004, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, contrar celor sustinute de
autor si retinute de instanta, il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
apartinut cultelor religioase din Romania, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 308 din 4 iulie 2000, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 501/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 561 din
31 iulie 2002, si modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea
aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind
retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din
Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002,
ordonanta publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 929 din 18
decembrie 2002. O asemenea concluzie se impune intrucat legea a aprobat
ordonanta, cu modificari si completari, fara insa a o ingloba in substanta sa.
Asa fiind, aceasta si-a pastrat identitatea sa juridica initiala, aceea de
ordonanta, insa cu un continut partial nou, ca urmare a modificarilor si
completarilor ce i-au fost aduse.
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile de
lege criticate contravin art. 16 alin. (1), art. 21 si art. 44 alin. (2) teza
intai din Constitutia Romaniei, republicata, care au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite.";
- Art. 44 alin. (2) teza intai: "Proprietatea privata este garantata
si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular."
De asemenea, autorul exceptiei sustine ca, in raport de jurisprudenta
Curtii Europene a Drepturilor Omului, se incalca si prevederile art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, precum si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, texte care
au urmatorul continut:
- Art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori
al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta, atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.";
- Art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana fizica
sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi
lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in
conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului
international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor
conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contributii, sau a amenzilor."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta,
urmeaza a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
Din analiza prevederilor legale in cauza, rezulta ca, facand chiar
abstractie de imprejurarea ca art. 16 alin. (1) din Constitutie se refera exclusiv
la cetateni si acceptand teza ca egalitatea in fata legii este un principiu de
aplicatie generala, in a carei sfera de incidenta se includ toti subiectii de
drept, deoarece dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 nu
contin nici o prevedere discriminatorie, nu se releva nici o contradictie cu
norma constitutionala de referinta.
In conditiile in care deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi
atacate cu contestatie la instanta de contencios administrativ, iar hotararile acesteia
sunt supuse cailor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ, nu
poate fi retinuta incalcarea accesului liber la justitie consacrat de art. 21
alin. (1) si (2) din Constitutie, republicata, si nici a dreptului la un proces
echitabil prevazut de alin. (3) al aceluiasi articol, precum si de art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Prevederile criticate nu contravin nici principiului garantarii si
ocrotirii proprietatii private prin lege, consacrat de art. 44 alin. (2) teza
intai din Constitutie, republicata, deoarece din termenii reglementarii rezulta
ca solicitantii nu au calitatea de proprietari la data sesizarii comisiei,
calitate pe care urmeaza sa o redobandeasca prin efectul deciziei pronuntate de
aceasta.
In ceea ce priveste conformitatea reglementarii legale cu art. 21 alin. (4)
din Constitutie, republicata, potrivit caruia jurisdictiile speciale
administrative sunt facultative si gratuite, trebuie facuta o distinctie intre
procedura administrativa prealabila si procedura administrativ-jurisdictionala.
Asa cum rezulta din prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
94/2000, precum si din cele ale normelor metodologice de aplicare a acesteia,
Comisia speciala de retrocedare este tinuta sa verifice indreptatirea cererii
ce ii este adresata, sens in care trebuie sa constate existenta dreptului de
proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluarii abuzive, sa
procedeze la calificarea preluarii ca fiind cu titlu sau fara titlu si sa
constate calitatea de subiect de drept a solicitantului, de natura a-i permite
sa beneficieze de retrocedarea imobilului.
Aceasta activitate se materializeaza in operatii tehnico-administrative si
se deruleaza in cadrul unei proceduri necontencioase si deci necontradictorii,
deosebindu-se astfel, esential, de procedura administrativ-jurisdictionala,
care este guvernata de principiul contradictorialitatii.
De asemenea, in finalizarea activitatii sale, Comisia speciala de
retrocedare emite o decizie care, ca natura juridica, este un act
administrativ, supus controlului jurisdictional declansat pe calea contestatiei
la instanta de contencios administrativ.
Or, procedura administrativ-jurisdictionala are ca obiect tocmai
verificarea legalitatii si temeiniciei unui act administrativ deja emis.
Asadar, o asemenea procedura s-ar fi putut declansa daca, prin ipoteza, ar
fi fost prevazuta de reglementarea dedusa controlului, numai dupa finalizarea
procedurii in fata comisiei si dezinvestirea acesteia, o data cu emiterea
deciziei, si ar fi avut ca obiect verificarea legalitatii si temeiniciei
respectivei decizii, operatie care, in economia Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 94/2000, se realizeaza insa exclusiv pe calea controlului
jurisdictional.
In raport cu cele aratate, Curtea considera ca procedura in fata Comisiei
speciale de retrocedare nu are caracter administrativ-jurisdictional si, drept
urmare, instituirea obligativitatii sale nu contravine prevederilor art. 21
alin. (4) din Constitutie, republicata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.d), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, modificata si
completata prin Legea nr. 232/2004,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care
au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 501/2002 si modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002,
exceptie ridicata de Ordinul Fratilor Minori Conventuali (Provincia Sf. Iosif)
din Romania in Dosarul nr. 33/2004 al Curtii de Apel Iasi.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 17 iunie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Cristina Toma