DECIZIE   Nr. 260 din 17 iunie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 501/2002 si modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 859 din 20 septembrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Cristina Toma         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 501/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, exceptie ridicata de Ordinul Fratilor Minori Conventuali (Provincia Sf. Iosif) din Romania in Dosarul nr. 33/2004 al Curtii de Apel Iasi.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Magistratul-asistent refera asupra cererii autorului exceptiei, prin care se solicita amanarea cauzei in vederea pregatirii apararii, precum si asupra concluziilor scrise depuse la dosar prin care se argumenteaza si se solicita admiterea exceptiei. De asemenea, arata ca partea Inspectoratul Scolar Judetean Iasi a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicita respingerea exceptiei.
    Fata de cererea autorului exceptiei de amanare a cauzei in vederea pregatirii apararii, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea acesteia, apreciind cererea ca fiind neintemeiata, deoarece autorul exceptiei si-a pregatit apararea, dovada fiind concluziile scrise aflate la dosar.
    Deliberand, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 232/2004, si celor ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila, respinge cererea de amanare astfel cum a fost motivata.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public considera ca obiectul exceptiei il constituie Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 501/2002. Pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind ca dispozitiile de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminari, astfel incat nu incalca prevederile art. 16 din Constitutie. De asemenea, considera ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 nu incalca accesul liber la justitie, deoarece deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestatie la instanta de contencios administrativ. Apreciaza ca nu se incalca nici principiul garantarii si ocrotirii proprietatii private prin lege, intrucat solicitantii nu au calitatea de proprietari.
    Considera insa ca procedura instituita prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 contravine dispozitiilor art. 21 alin. (4) din Constitutie, republicata, dar ca, deoarece aceasta reglementare este anterioara revizuirii Constitutiei, nu se poate retine neconstitutionalitatea sa, ci urmeaza sa se constate ca, in temeiul art. 154 din Constitutie, republicata, a fost abrogata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 33/2004, Curtea de Apel Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 501/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, exceptie ridicata de Ordinul Fratilor Minori Conventuali (Provincia Sf. Iosif) din Romania intr-o cauza civila avand ca obiect restituirea in natura a unor imobile.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca sunt neconstitutionale prevederile Legii nr. 501/2002, prin care se reglementeaza organizarea si functionarea Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, precum si procedura speciala administrativa jurisdictionala prealabila in fata Comisiei. Apreciaza ca delegarea de atributii administrativ-jurisdictionale catre comisie contravine prevederilor constitutionale care garanteaza liberul acces la justitie al cetateanului si, in acelasi timp, actelor internationale ratificate de Romania, precum si ca aceasta delegare este "considerata de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului nevalida, prin prisma actelor internationale ratificate de Romania in calitate de Inalta Parte Contractanta, dar si in dezacord cu Legea fundamentala a statului".
    Curtea de Apel Iasi apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat prin Legea nr. 501/2002 se prevede posibilitatea formularii cererii de retrocedare si se instituie procedura de urmat in solutionarea unei astfel de cereri. Caracterul special al procedurii prevazute de legea in discutie nu afecteaza dreptul proprietarului de a solicita si de a obtine retrocedarea imobilului. Considera ca dispozitiile criticate nu ingradesc accesul liber la justitie, intrucat, prin art. 2 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, se instituie posibilitatea legala pentru solicitant de a formula contestatie, la instanta de contencios administrativ, impotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In sustinerea acestui punct de vedere, arata ca reglementarea procedurii de solutionare a cererilor de retrocedare, de catre comisia speciala instituita ad-hoc, nu creeaza nici o discriminare si nu ingradeste liberul acces la justitie. Se constata ca, potrivit art. 2 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestatie la instanta de contencios administrativ, iar, in conformitate cu art. 4 alin. (1) al aceluiasi act normativ, dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat se redobandeste pe baza deciziei Comisiei speciale de retrocedare sau a hotararii judecatoresti ramase definitive, dupa caz. Apreciaza ca procedura reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 are in vedere, in mod special, solutionarea neconflictuala, echilibrata si transparenta a cererilor de retrocedare, intr-un termen rezonabil si pe baza informatiilor si actelor furnizate de organele indreptatite sa le puna la dispozitie, potrivit legii.
    Avocatul Poporului apreciaza ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 501/2002 fata de art. 21 din Constitutie, republicata, deoarece reglementarile de lege criticate nu incalca dreptul cultelor religioase de a recurge la justitie, dupa epuizarea procedurilor administrative prealabile si nu ingradesc principiul liberului acces la justitie. Astfel, pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 501/2002 prevede ca deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestatie la instanta de contencios administrativ in a carei raza teritoriala este situat imobilul solicitat, iar hotararea pronuntata de instanta de judecata este supusa cailor de atac potrivit Legii nr. 29/1990. In continuare, arata ca, pe cale de consecinta, comisiile speciale de retrocedare care analizeaza cererile formulate in baza Legii nr. 501/2002 nu au atributii jurisdictionale, iar infiintarea lor nu incalca dispozitiile art. 21 din Constitutie, republicata. De asemenea, considera ca Legea nr. 501/2002 nu incalca nici art. 44 alin. (2) teza intai din Constitutie, republicata, deoarece legiuitorul infaptuieste o reparatie in folosul fostilor proprietari, in cazul in care nu este posibila restituirea in natura. Apreciaza ca scopul legii criticate este acela de a stabili masuri reparatorii, restituiri si despagubiri, in interesul cultelor religioase foste proprietare, ale caror imobile au fost trecute in proprietatea statului. In sprijinul acestor argumente este invocata jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, respectiv Decizia nr. 73/1995 si Decizia nr. 136/1998. Referitor la critica prevederilor Legii nr. 501/2002 fata de art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata, arata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece textul din Legea fundamentala are in vedere numai cetatenii, nu si persoanele juridice. In concluzie, Avocatul Poporului considera ca dispozitiile Legii nr. 501/2002 sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 232/2004, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, contrar celor sustinute de autor si retinute de instanta, il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 308 din 4 iulie 2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 501/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 561 din 31 iulie 2002, si modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, ordonanta publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002. O asemenea concluzie se impune intrucat legea a aprobat ordonanta, cu modificari si completari, fara insa a o ingloba in substanta sa. Asa fiind, aceasta si-a pastrat identitatea sa juridica initiala, aceea de ordonanta, insa cu un continut partial nou, ca urmare a modificarilor si completarilor ce i-au fost aduse.
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1), art. 21 si art. 44 alin. (2) teza intai din Constitutia Romaniei, republicata, care au urmatorul continut:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 44 alin. (2) teza intai: "Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular."
    De asemenea, autorul exceptiei sustine ca, in raport de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, se incalca si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, texte care au urmatorul continut:
    - Art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta, atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.";
    - Art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
    Din analiza prevederilor legale in cauza, rezulta ca, facand chiar abstractie de imprejurarea ca art. 16 alin. (1) din Constitutie se refera exclusiv la cetateni si acceptand teza ca egalitatea in fata legii este un principiu de aplicatie generala, in a carei sfera de incidenta se includ toti subiectii de drept, deoarece dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 nu contin nici o prevedere discriminatorie, nu se releva nici o contradictie cu norma constitutionala de referinta.
    In conditiile in care deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestatie la instanta de contencios administrativ, iar hotararile acesteia sunt supuse cailor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ, nu poate fi retinuta incalcarea accesului liber la justitie consacrat de art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicata, si nici a dreptului la un proces echitabil prevazut de alin. (3) al aceluiasi articol, precum si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Prevederile criticate nu contravin nici principiului garantarii si ocrotirii proprietatii private prin lege, consacrat de art. 44 alin. (2) teza intai din Constitutie, republicata, deoarece din termenii reglementarii rezulta ca solicitantii nu au calitatea de proprietari la data sesizarii comisiei, calitate pe care urmeaza sa o redobandeasca prin efectul deciziei pronuntate de aceasta.
    In ceea ce priveste conformitatea reglementarii legale cu art. 21 alin. (4) din Constitutie, republicata, potrivit caruia jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite, trebuie facuta o distinctie intre procedura administrativa prealabila si procedura administrativ-jurisdictionala.
    Asa cum rezulta din prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, precum si din cele ale normelor metodologice de aplicare a acesteia, Comisia speciala de retrocedare este tinuta sa verifice indreptatirea cererii ce ii este adresata, sens in care trebuie sa constate existenta dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluarii abuzive, sa procedeze la calificarea preluarii ca fiind cu titlu sau fara titlu si sa constate calitatea de subiect de drept a solicitantului, de natura a-i permite sa beneficieze de retrocedarea imobilului.
    Aceasta activitate se materializeaza in operatii tehnico-administrative si se deruleaza in cadrul unei proceduri necontencioase si deci necontradictorii, deosebindu-se astfel, esential, de procedura administrativ-jurisdictionala, care este guvernata de principiul contradictorialitatii.
    De asemenea, in finalizarea activitatii sale, Comisia speciala de retrocedare emite o decizie care, ca natura juridica, este un act administrativ, supus controlului jurisdictional declansat pe calea contestatiei la instanta de contencios administrativ.
    Or, procedura administrativ-jurisdictionala are ca obiect tocmai verificarea legalitatii si temeiniciei unui act administrativ deja emis.
    Asadar, o asemenea procedura s-ar fi putut declansa daca, prin ipoteza, ar fi fost prevazuta de reglementarea dedusa controlului, numai dupa finalizarea procedurii in fata comisiei si dezinvestirea acesteia, o data cu emiterea deciziei, si ar fi avut ca obiect verificarea legalitatii si temeiniciei respectivei decizii, operatie care, in economia Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, se realizeaza insa exclusiv pe calea controlului jurisdictional.
    In raport cu cele aratate, Curtea considera ca procedura in fata Comisiei speciale de retrocedare nu are caracter administrativ-jurisdictional si, drept urmare, instituirea obligativitatii sale nu contravine prevederilor art. 21 alin. (4) din Constitutie, republicata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 232/2004,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 501/2002 si modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, exceptie ridicata de Ordinul Fratilor Minori Conventuali (Provincia Sf. Iosif) din Romania in Dosarul nr. 33/2004 al Curtii de Apel Iasi.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 17 iunie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Toma