DECIZIE Nr.
259 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 193 din 27 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Romtelecom" - S.A.' din Bucureşti în Dosarul nr. 3.950/2/2008 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, apărătorul ales cu delegaţie la dosar. De asemenea, răspunde,
pentru partea Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei
Informaţiei, apărătorul ales cu delegaţia depusă la dosar. Se constată lipsa
celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea
acesteia, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisă a excepţiei.
Apărătorul părţii Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei
achiesează la concluziile reprezentatului autorului excepţiei, solicitând, de
asemenea, admiterea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege ce formează obiect al
acesteia nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.950/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea
Comercială „Romtelecom" -S.A. din Bucureşti într-un litigiu de contencios
administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a unei
hotărâri emise de Guvern.
In motivarea excepţiei se
susţine că textul de lege criticat nu dă posibilitatea părţilor de a beneficia
de toate garanţiile unui proces echitabil, întrucât, pe de o parte, condiţiile
în care se poate solicita suspendarea executării unui act administrativ
unilateral nu sunt suficient de bine delimitate, iar, pe de altă parte,
instituie o procedură care permite judecarea cauzei fără ca toate părţile să fi
luat cunoştinţă de înscrisurile existente la dosar şi fără să se permită administrarea
de probatorii de către toate părţile din proces. Se arată că folosirea unor
„noţiuni relativ largi" precum cazuri bine
justificate sau prevenirea unei pagube iminente dau posibilitatea unor interpretări arbitrare, subiective, din
partea judecătorului. In continuare, se susţine că, prin acordarea
posibilităţii de a suspenda, pe cale judiciară, în regim de urgenţă, efectele
unui act administrativ care pune în executare o politică de dezvoltare
regională, se încalcă principiul enunţat în art. 135 alin. (2) lit. g) din
Constituţie. In argumentarea acestei critici se arată că, în cauză, se tinde
tocmai la suspendarea unui act administrativ care pune în aplicare politica
Uniunii Europene în domeniul comunicaţiilor electronice, mai exact, în domeniul
spectrelor de frecvenţă radio. In fine, se susţine că prevederile art. 14 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 vin în contradicţie cu
dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), privând un
operator economic de drepturile sale născute dintr-un act administrativ la
simpla cerere a unei persoane care se pretinde vătămată şi fără a avea loc o
judecată asupra fondului pretenţiilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt în
deplin acord cu normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autorului
excepţiei şi părţii Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată
şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 510
din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 14: „Suspendarea
executării actului
(1) In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea
unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii
publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana
vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării
actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. In
cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în
termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de
urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
(3)Când în cauză este un interes public major, de
natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea
de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de
Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2)
aplicându-se în mod corespunzător.
(4)Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este
executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la
comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5)In ipoteza în care se emite un nou act
administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta
este suspendat de drept. In acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6)Nu pot fi formulate mai multe cereri de
suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are
ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei
suspendării."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 16 alin. (2) potrivit cărora nimeni nu este mai presus de
lege, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil,
art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 135 alin. (2) lit.
a) care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie şi art. 135 alin. (2) lit. g) referitoare la
obligaţia statului de a aplica politicile de dezvoltare regională în
concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că dispoziţiile art. 14 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie posibilitatea persoanei
vătămate prin actul administrativ de a solicita instanţei competente
suspendarea executării actului până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea şi temeinicia acestuia.
Pentru a fi admisă, cererea de suspendare trebuie să întrunească două condiţii
cumulative: să fie formulată în cazuri bine justificate şi, respectiv,
suspendarea să prevină apariţia unei pagube iminente. Cu privire la susţinerile
potrivit cărora aceste condiţii ar reprezenta „noţiuni relativ largi",
care ar conduce la arbitrar în actul de justiţie, deci la absenţa unui proces
echitabil, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, In acest sens, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a statuat că previzibilitatea consecinţelor ce
decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută,
întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate
excesivă a reglementării (Cauza Rekvenyi contra
Ungariei, 1999).
Suspendarea unui act administrativ apare ca fiind o
măsură excepţională, ce se dispune atunci când există o îndoială cu privire la
legalitatea sau oportunitatea actului, şi determină încetarea temporară a producerii
efectelor juridice ale acestuia. Prin urmare, textul de lege criticat instituie
o garanţie pentru persoana vătămată în ceea ce priveşte evitarea eventualelor
pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi
nelegal, iar pe de altă parte, prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate,
previne şi limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de
către persoanele vătămate, fără să intre în contradicţie cu prevederile art. 16
alin. (2) din Constituţie.
Nu este încălcat, aşa cum susţine autorul excepţiei,
dreptul la un proces echitabil, prin lipsa posibilităţii de a administra probe
în etapa procesuală vizată de textul de lege criticat. Prin soluţionarea de
urgenţă a cererii de suspendare a executării actului administrativ nu sunt
afectate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil într-o societate
democratică. Fiind citate, părţile îşi pot face apărările pe care le consideră
necesare, personal sau prin avocat, şi pot propune probele pe care le apreciază
ca fiind utile, astfel încât nu se poate susţine că textul de lege criticat ar
nesocoti dispoziţiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil
sau pe cele care garantează dreptul la apărare. In plus, fraza a doua a art. 14
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligaţia persoanei care se
consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acţiune în anularea actului în
termen de 60 de zile de la soluţionarea cererii de suspendare a executării
acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept şi fără nicio
formalitate. Aşadar, inclusiv în eventualitatea soluţionării pe fond a
litigiului în care va fi cenzurată legalitatea actului administrativ contestat,
părţile vor putea administra toate probele pe care le consideră necesare, în
condiţiile unui proces care întruneşte toate garanţiile care condiţionează
într-o societate democratică procesul echitabil.
In acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 594 din 20
mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 455 din 18 iunie
2008, nr. 47 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 149 din 27
februarie 2008, sau nr. 177 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006.
In continuare, Curtea constată că dispoziţiile art. 14
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu sunt de natură să
conducă la o nesocotire a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constituţie, care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea
comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie.
In ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea
art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituţie privind obligaţia statului de a
aplica politicile de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii
Europene, Curtea constată că aceste prevederi din Legea fundamentală nu sunt
incidente în analizarea constituţionalităţii prevederilor art. 14 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Urmează ca instanţa în faţa căreia a
fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, examinând fondul litigiului,
să stabilească dacă actul administrativ cu caracter normativ a cărui executare
se solicită a fi suspendată, şi anume Hotărârea Guvernului nr. 61/2008 privind
procedura de selecţie pentru acordarea unei licenţe naţionale de utilizare a
frecvenţelor radio în vederea furnizării de reţele de date şi servicii de
comunicaţii electronice mobile în benzile de frecvenţe 410-415/420-425 MHz, se
circumscrie sau nu obligaţiei instituite în sarcina statului de art. 135 alin.
(2) lit. g) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romtelecom" - S.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 3.950/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu