DECIZIE Nr.
257 din 14 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 366 din 26 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cârstea - procuror
Cristina Cătălina Turcu - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Minibus" -
S.R.L. din laşi în Dosarul nr. 5.393/2005 al Curţii de Apel laşi - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că la dosar autorul excepţiei şi părţile Consiliul Local al Municipiului laşi
şi primarul municipiului laşi au depus concluzii scrise.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel laşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Minibus" - S.R.L. din laşi într-o cauză
având ca obiect recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea
unui act administrativ.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 aduc atingere
prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie. In acest sens arată că „poziţia
preferenţială de care se bucură autorităţile publice locale - prin
recunoaşterea puterii executorii a actelor emise de acestea - reclamă o
protecţie egală a drepturilor încălcate prin emiterea acestor acte", motiv
pentru care „pentru a asigura o poziţie de egalitate şi un tratament juridic
echitabil s-a recunoscut persoanei implicate dreptul de a ataca actul şi de a
solicita suspendarea executării acestuia până la soluţionarea definitivă a
litigiului". Aşa fiind, apreciază autorul excepţiei, „recunoaşterea în
favoarea autorităţii administrative a dreptului la recurs împotriva sentinţei
prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal înfrânge egalitatea de
tratament a persoanelor şi principiul potrivit cu care nimeni nu este mai
presus de lege". Totodată, „se înfrânge însăşi raţiunea legii
contenciosului administrativ privind realizarea efectivă a protecţiei
cetăţeanului faţă de actele nelegale ale autorităţilor, golindu-se de conţinut
principiul constituţional privind liberul acces la justiţie pentru apărarea
unui drept, precum şi dreptul la un proces echitabil şi într-un timp
rezonabil".
Curtea de Apel laşi - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154
din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins: „Încheierea
sau, după caz, sentinţa prin care se pronunţă
suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen
de 5 zile de la pronunţare".
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 şi 21. In realitate, astfel cum rezultă din
motivarea excepţiei, autorul acesteia se referă la textele constituţionale ale
art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin.
(1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în
susţinerea că „recunoaşterea în favoarea autorităţii administrative a dreptului
la recurs împotriva sentinţei prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal
înfrânge egalitatea de tratament a persoanelor" şi principiul
constituţional privind accesul liber la justiţie, precum şi dreptul la un
proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil.
Curtea observă că, potrivit art. 14 alin. (1) şi (2)
din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a actului administrativ poate fi
introdusă „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube
iminente", iar instanţa are obligaţia de a soluţiona cererea de urgenţă,
cu citarea părţilor. Suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o
situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate.
Aşa fiind, nu poate fi reţinută critica privind
încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece
părţile beneficiază de toate garanţiile unui proces echitabil, inclusiv în ceea
ce priveşte soluţionarea cererii de suspendare a actelor administrative şi a
recursului împotriva soluţiei de suspendare a acestor acte.
Curtea constată că textul de lege criticat, potrivit
căruia legiuitorul a recunoscut autorităţii administrative emitente dreptul de
a declara recurs în 5 zile de la pronunţare împotriva încheierii sau sentinţei
judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea actelor administrative, nu aduce
atingere prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât
acestea consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea între
cetăţeni şi autorităţile publice. Totodată, textul de lege criticat este în
acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora
competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute
numai prin lege, şi cu cele ale art. 129 din Legea fundamentală, în
conformitate cu care împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot
exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Minibus" - S.R.L.
din laşi în Dosarul nr. 5.393/2005 al Curţii de Apel laşi - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu