DECIZIE   Nr. 253*) din 17 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c)

din Ordonanta de urgentA a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 94 din 27 februarie 1998

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 1 din 15 ianuarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 94 din 27 februarie 1998.

    Costica Bulai        - presedinte
    Mihai Constantinescu - judecator
    Romul Petru Vonica   - judecator
    Maria Bratu          - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 mai 1997, pronuntata de Tribunalul Calarasi in Dosarul nr. 576/E/1995 al acestei instante, Curtea Constitutionala a fost sesizata, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, invocata de parata Societatea Comerciala "OLFIL" - S.A. Oltenita, la care a achiesat si reclamanta Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A.
    Prin exceptia invocata se sustine ca este neconstitutionala abrogarea, prin prevederile art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, a Legii nr. 76/1992 privind masuri pentru rambursarea creditelor rezultate din actiunea de compensare, regimul platilor agentilor economici, prevenirea incapacitatii de plata si a blocajului financiar. In motivarea exceptiei se arata ca, in conformitate cu art. 58 si 107 din Constitutie, "ordonantele se dau in aplicarea legilor, deci sunt subordonate legii si, ca atare, nu pot nici modifica nici abroga o lege, competenta in acest sens revenind legiuitorului pozitiv". In subsidiar, se arata ca o ordonanta nu poate avea efect retroactiv, astfel incat "pentru actiunile deja introduse in instanta timbrajul trebuie sa ramana cel corespunzator actului normativ in vigoare la data introducerii actiunii", adica conform Legii nr. 76/1992. Interesul urmarit prin invocarea exceptiei este acela ca, potrivit Legii nr. 76/1992, abrogata prin ordonanta sus-mentionata, taxa de timbru era mai mica.
    Instanta, exprimandu-si opinia, considera ca prevederile art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 sunt constitutionale, printr-o asemenea ordonanta putandu-se abroga o lege, efectele sale juridice urmand sa se produca de la data publicarii ordonantei in Monitorul Oficial al Romaniei.

    CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al prevederilor Legii nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia invocata, fiind legal sesizata.
    In legatura cu sustinerea ca printr-o ordonanta nu se poate abroga sau modifica o lege, se constata ca, potrivit art. 114 din Constitutie, ordonanta fiind expresia unei delegari legislative, in mod necesar ea implica si posibilitatea modificarii sau abrogarii legilor in vigoare, in limitele abilitarii legislative acordate prin legea de abilitare, iar in cazul ordonantelor de urgenta, prin insusi alin. (4) al art. 114 din Constitutie. In acest sens este si practica legislativa a ordonantelor emise pana in prezent, precum si jurisdictia Curtii Constitutionale, asa cum rezulta din Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, in care s-a statuat ca, "prin ordonante, Guvernul poate sa reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existenta".
    In motivarea exceptiei de catre reclamanta se considera - asa cum rezulta din notele scrise depuse la dosar - ca, prin emiterea ordonantei, "Guvernul si-a depasit puterea de a emite acte normative cu valoare de lege", deoarece "cazurile exceptionale", la care se refera prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie pentru emiterea unei ordonante de urgenta, ar fi numai "cele vecine starii de razboi, catastrofe nationale etc.". In Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca, in cazul ordonantei de urgenta, prin cazuri exceptionale, in sensul art. 114 alin. (4) din Constitutie, se intelege acele situatii care nu se pot incadra in cele avute in vedere in mod expres de lege, interventia Guvernului fiind justificata de interesul public lezat prin caracterul anormal si excesiv al unor asemenea situatii; masura adoptata pe calea unei ordonante de urgenta se poate, de aceea, fundamenta numai pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public. In cazul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, un asemenea interes este dat de necesitatea prevenirii blocajului financiar si a diminuarii pierderilor din economie, ale caror consecinte, evident, sunt cu atat mai grave in procesul actual inflationist. Prin decizia sus-mentionata, Curtea Constitutionala a validat constitutionalitatea unei ordonante pentru prevenirea inflatiei. Rezulta deci ca, in jurisprudenta Curtii, fenomenele economice negative ce constituie pericol public, prin amploarea si consecintele lor, pot justifica, in principiu, adoptarea unor masuri prin ordonante de urgenta, cu conditia ca aceste masuri sa aiba ca scop stoparea unor asemenea fenomene. In speta nu se contesta, prin exceptia invocata, necesitatea si justificarea masurilor adoptate prin ordonanta, ci numai abrogarea unei legi anterioare, avand in esenta acelasi scop de prevenire si de inlaturare a blocajului financiar. In aceste conditii, abrogarea reglementarii anterioare se justifica prin necesitatea evitarii unor reglementari paralele si, eventual, contradictorii. Contestarea legitimitatii constitutionale a abrogarii urmareste aplicarea taxei de timbru prevazute de reglementarea anterioara, care era mai mica. Cuantumul taxei de timbru face insa parte integranta din ansamblul de masuri instituite prin noua ordonanta care, asa cum s-a aratat, nu sunt contestate prin exceptia invocata. De aceea critica formulata, raportata chiar la acest aspect, nu poate fi retinuta.
    Reclamanta si-a motivat exceptia si pe argumentul ca nu rezulta din Monitorul Oficial al Romaniei ca ordonanta in cauza ar fi fost depusa la Parlament. Prin insusi faptul ca a fost publicata reiese ca aceasta ordonanta a fost depusa in prealabil la Parlament, deoarece, potrivit art. 78 din Constitutie, legea intra in vigoare pe data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, iar potrivit art. 114 alin. (4) din Constitutie, intrarea in vigoare a unei ordonante de urgenta este conditionata de depunerea sa prealabila spre aprobare.
    De asemenea, se sustine de catre reclamanta, prin aceleasi note scrise, aflate la dosar, ca ordonanta ar fi fost emisa in domeniul legilor organice, fara a se aduce in acest sens nici un argument. Este sigur insa ca dispozitia legala privind taxa de timbru, mai favorabila potrivit legii abrogate, nu face parte din domeniul legilor organice, in practica jurisdictionala a Curtii statuandu-se ca stabilirea de taxe este de resortul legii ordinare, in care sens sunt Deciziile nr. 5/1992, nr. 75/1994, nr. 70/1995, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, nr. 190 din 25 iulie 1994 si nr. 156 din 20 iulie 1995.
    Atat parata, cat si reclamanta au sustinut, prin exceptia invocata, ca, in temeiul principiului neretroactivitatii legii, taxa de timbru ce ar trebui platita de reclamanta este aceea reglementata prin Legea nr. 76/1992, abrogata prin ordonanta sus-mentionata, dar care era in vigoare la data introducerii actiunii. Acest aspect priveste aplicarea legii, fiind o problema de succesiune a legilor in timp, nu de neconstitutionalitate. De aceea, potrivit practicii constante a Curtii Constitutionale, solutionarea aspectului legat de cuantumul taxei de timbru, fiind o problema de interpretare a legii, este de competenta exclusiva a instantei de judecata.
    Rezulta ca si din acest punct de vedere exceptia invocata este nefondata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23, al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, invocata de Societatea Comerciala "OLFIL" - S.A. Oltenita si de Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A., in Dosarul nr. 576/E/1995 al Tribunalului Calarasi.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la data de 17 iunie 1997.

                  PRESEDINTE,
            prof. univ. dr. Costica Bulai

                         Magistrat asistent,
                         Maria Bratu