DECIZIE Nr. 253 din 10 mai 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin.
(2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 593 din 8 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Vitivinicola Basarabi" - S.A. in Dosarul nr. 4.827/COM/2004 al
Tribunalului Constanta - Sectia comerciala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 21 aprilie 2005 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii la data de 10 mai 2005.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
4.827/COM/2004, Tribunalul Constanta - Sectia comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172
alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura
fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vitivinicola
Basarabi" - S.A. intr-o cauza avand ca obiect o cerere de deschidere a
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul sustine ca textul
de lege criticat incalca prevederile art. 16 alin. (2) si art. 21 alin. (3)
teza intai din Constitutie. In acest sens arata ca, analizand prevederile art.
172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura
fiscala, se poate concluziona ca legiuitorul a facut o distinctie intre
creditorii persoane fizice ori juridice si creditorii organe fiscale, constand
in aceea ca numai prima categorie de creditori poate fi obligata la plata unei
cautiuni pana la judecarea cererii de deschidere a procedurii reorganizarii
judiciare si a falimentului, in conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995. Prin
urmare, creditorii persoane fizice ori persoane juridice sunt supusi unui
tratament discriminatoriu in raport cu creditorii organe fiscale, consecinta
fiind incalcarea art. 16 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia
"nimeni nu este mai presus de lege".
Posibilitatea obligarii creditorului la plata unei cautiuni, in cazul in
care introduce cerere pentru deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si
a falimentului, a fost instituita cu scopul de a preveni formularea cu
rea-credinta a cererii si pentru a acoperi eventualul prejudiciu pe care
debitorul l-ar putea suferi. Aceste garantii nu mai exista atunci cand
creditorii sunt organe fiscale, care nu au obligatia consemnarii cautiunii.
Principiul procesului echitabil este, de asemenea, incalcat in ceea ce
priveste egalitatea de tratament a partilor, respectiv "egalitatea de arme
procesuale", in masura in care unul dintre participantii la proces este
favorizat prin dispozitiile textului de lege criticat.
Autorul exceptiei concluzioneaza ca lipsa totala a cautiunii va genera
lipsa totala a existentei exercitiului dreptului la recuperarea pierderilor
suferite. Invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv
Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004.
Tribunalul Constanta - Sectia comerciala apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a textului de lege criticat, prin raportare la art. 16
alin. (2) din Constitutie, este neintemeiata, intrucat textul constitutional
vizeaza cetatenii si nu persoanele juridice, sens in care este si practica
jurisdictionala a Curtii Constitutionale.
In ceea ce priveste critica adusa art. 172 alin. (2) din Codul de procedura
fiscala, in raport cu art. 21 alin. (3) teza intai din Constitutie, arata ca
principiul constitutional al procesului echitabil nu este incalcat, deoarece
cauza urmeaza sa fie solutionata cu respectarea principiului
contradictorialitatii si a dreptului la aparare, fiecare dintre parti dispunand
de posibilitati suficiente si echivalente pentru a-si sustine pozitia asupra starii
de insolventa, fara ca vreuna dintre parti sa fie defavorizata in raport cu
cealalta. Debitoarea are dreptul de a se adresa instantelor judecatoresti
pentru repararea eventualelor pagube suferite ca urmare a introducerii cu
rea-credinta de catre creditoare a cererii de deschidere a procedurii
reorganizarii judiciare si a falimentului.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Astfel, nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedura fiscala, prin raportare la art. 16 alin. (2) din Constitutie,
intrucat acesta vizeaza cetatenii si nu persoanele juridice.
Cu privire la problema exercitarii cu rea-credinta, de catre organele
fiscale de executare, a dreptului de a cere instantei judecatoresti inceperea
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, face urmatoarele
precizari: din prevederile Codului de procedura fiscala reiese ca, in cazul
debitelor fiscale ale comerciantilor, societati comerciale, cooperative de
consum ori cooperative mestesugaresti sau persoane fizice, organele fiscale de
executare au obligatia de a cere instantelor judecatoresti competente inceperea
procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, in conditiile legii, in
considerarea interesului public, si anume colectarea creantelor fiscale.
In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei referitoare la
incalcarea prin dispozitiile legale criticate a prevederilor art. 21 alin. (3)
teza intai din Constitutie, potrivit carora "partile au dreptul la un
proces echitabil", apreciaza ca aceasta este neintemeiata, deoarece
scutirea organelor fiscale de executare de la plata cautiunii in cazul deschiderii
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, ca de altfel si scutirea
de la plata oricaror taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile,
actiunile si orice alte masuri pe care le indeplinesc in vederea administrarii
creantelor fiscale, cu exceptia celor privind comunicarea actului administrativ
fiscal (art. 197 din Codul de procedura fiscala), reprezinta o consecinta a
naturii activitatii desfasurate de acestea, a carei finalitate o constituie
colectarea creantelor fiscale in vederea asigurarii resurselor financiare ale
bugetului consolidat.
In sensul celor aratate invoca Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.
1 din 8 februarie 1994 si Decizia nr. 512 din 18 noiembrie 2004.
Avocatul Poporului apreciaza ca textul de lege criticat este
constitutional. Astfel, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, de
exemplu Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, principiul egalitatii in drepturi
prevazut de art. 16 din Constitutie se aplica numai cetatenilor, persoanele
juridice fiind excluse din sfera sa de aplicare.
Textul de lege criticat nu aduce atingere dispozitiilor art. 21 alin. (3)
teza intai din Constitutie, deoarece nu este de natura sa opreasca partile
interesate de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale
care conditioneaza intr-o societate democratica un proces echitabil. Totodata,
in temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul poate institui, in
considerarea unor situatii particulare, reguli speciale de procedura, precum si
modalitati de exercitare a drepturilor procedurale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile
Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura
fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 560 din 24
iunie 2004, care au urmatorul continut:
- Art. 172 alin. (2): "Cererile organelor fiscale privind inceperea
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului se vor inainta instantelor
judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 16 alin. (2) si art. 21 alin. (3) teza intai din Constitutie,
care au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (3) teza intai: "Partile au dreptul la un proces
echitabil [...]."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, potrivit
art. 38 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, judecatorul-sindic, la cererea
debitorului, ii poate obliga pe creditorii care au introdus cereri privind
deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sa consemneze,
in termen de 15 zile, la o banca, o cautiune de cel mult 10% din valoarea
creantelor. Cautiunea va fi restituita creditorilor, daca cererea lor este
admisa, iar in ipoteza respingerii acesteia, poate fi folosita pentru a acoperi
pagubele suferite de debitor.
Asadar, cautiunea are o dubla finalitate, si anume, pe de o parte,
prevenirea exercitarii abuzive a dreptului de a cere deschiderea procedurii
reorganizarii judiciare si a falimentului, iar pe de alta parte,
preconstituirea unui disponibil financiar care sa-i asigure debitorului, in
eventualitatea prejudicierii sale, ca urmare a declansarii unei asemenea proceduri,
posibilitatea unei desdaunari efective.
Prin art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul
de procedura fiscala, legiuitorul a instituit o exceptie de la regula
mentionata in ceea ce priveste organele fiscale, ale caror cereri de deschidere
a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sunt scutite de
consemnarea vreunei cautiuni.
Exceptia isi gaseste justificarea in aceea ca, in ipoteza in care calitatea
de creditor apartine statului, riscul ca debitorul prejudiciat prin efectul
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sa nu poata obtine
repararea acestuia datorita insolvabilitatii creditorului nu exista, potrivit
principiului ca statul nu este niciodata in incetare de plati.
De altfel, un atare debitor beneficiaza in valorificarea dreptului sau la
dezdaunare de prevederile art. 195 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr.
92/1992 care instituie raspunderea patrimoniala a statului si a unitatilor
administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabililor de
functionarii publici din cadrul organelor fiscale, in cadrul atributiilor de
serviciu, ceea ce lipseste de suport sustinerea autorului exceptiei, potrivit
careia "lipsa totala a cautiunii va genera lipsa totala a existentei exercitiului
dreptului la recuperarea pierderilor suferite".
O alta ratiune a instituirii exceptiei rezida in aceea ca posibilitatea
obligarii statului la plata cautiunii, ca o conditie a admisibilitatii
cererilor formulate prin prepusii sai de incepere a procedurii reorganizarii
judiciare si a falimentului, consacrata cu titlu de regula de art. 38 alin. (4)
din Legea nr. 64/1995, ar impune alocarea si deci indisponibilizarea unor
fonduri bugetare substantiale.
Chiar independent de ratiunile evidentiate, care au impus si justificat
consacrarea unui regim juridic derogatoriu pentru stat, in aceasta materie,
sustinerea neconstitutionalitatii reglementarii legale in cauza in raport cu
prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "nimeni nu este
mai presus de lege", este lipsita de temei, de vreme ce reglementarea
criticata este instituita printr-o ordonanta, act juridic asimilat legii.
Nici critica de neconstitutionalitate cu privire la prevederile art. 21
alin. (3) teza intai din Constitutie nu poate fi retinuta, tratamentul juridic
diferit aplicat statului in aceasta materie nefiind de natura sa afecteze
caracterul echitabil al procesului astfel declansat, inclusiv egalitatea de
arme intre partile litigante, asa cum rezulta din ansamblul prevederilor Legii
nr. 64/1995.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin.
(2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala,
exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vitivinicola Basarabi" -
S.A. in Dosarul nr. 4.827/COM/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia
comerciala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Cristina Catalina Turcu