DECIZIE Nr. 251 din 10 mai 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin.
(3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind
procedura aprobarii tacite
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 622 din 18 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind
procedura aprobarii tacite, exceptie ridicata de Dan Niculescu in Dosarul nr.
4.583/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios
administrativ si fiscal.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, lipsind cealalta parte, fata
de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 294D/2005 avand ca obiect
aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de acelasi autor in Dosarul
nr. 264/2005 al aceleiasi instante.
La apelul nominal, efectuat in dosarul de mai sus, raspunde autorul
exceptiei, fiind lipsa cealalta parte, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Curtea, avand in vedere identitatea obiectului exceptiilor de
neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 194D/2005 si nr. 294D/2005, pune
in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate este de acord cu conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea
Dosarului nr. 294D/2005 la Dosarul nr. 194D/2005, care este primul inregistrat.
Cauza se afla in stare de judecata.
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicita admiterea acesteia,
aratand ca hotararea pronuntata de instanta de judecata in aplicarea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 27/2003 trebuie supusa unei cai de atac, in caz
contrar incalcandu-se prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, privitoare la dreptul la un recurs efectiv si
la dublul grad de jurisdictie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca nu exista nici un aspect de neconstitutionalitate,
reglementarea criticata indeplinind toate cerintele art. 13 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata, se
mai sustine ca accesul liber la justitie nu presupune si accesul la toate
gradele de jurisdictie. In legatura cu pretinsa incalcare a dispozitiilor
conventiei, referitoare la dublul grad de jurisdictie, reprezentantul
Ministerului Public arata ca acestea se aplica numai in materie penala, astfel
incat nu au incidenta in cauza dedusa judecatii Curtii.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin Incheierile din 20 ianuarie 2005 si 28 februarie 2005, pronuntate in
Dosarele nr. 4.583/2004 si nr. 264/2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a
VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, exceptie
ridicata de Dan Niculescu in cauze avand ca obiect solutionarea recursurilor
impotriva unor sentinte civile prin care s-a respins ca inadmisibila cererea
autorului exceptiei de a se constata ca a intervenit aprobarea tacita pentru
emiterea autorizatiei de desfiintare-demolare a unor constructii.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca prevederile art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite contravin
dispozitiilor constitutionale ale art. 11.
Autorul exceptiei apreciaza ca, in cazul in care hotararea pronuntata de
instanta judecatoreasca in conditiile art. 11 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 27/2003 nu este supusa cailor de atac, se incalca "art. 11
alin. (2) din Constitutia revizuita in 2003 raportat la prevederile Conventiei
Europene (inclusiv Protocoalele aditionale), potrivit carora <<Orice
persoana are dreptul la doua grade de jurisdictie, la un recurs
efectiv>>."
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si
fiscal, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate, apreciaza, in Dosarul nr. 4.583/2004, ca aceasta este neintemeiata,
intrucat "art. 11 alin. (2) din Constitutie nu se refera la principiul
dublului grad de jurisdictie, iar [autorul exceptiei], care face trimitere la
Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Protocoalele aditionale, nu indica
un articol din aceste tratate internationale care sa fi fost incalcat". In
Dosarul nr. 264/2005, instanta considera ca exceptia este intemeiata, intrucat
se incalca "dispozitiile art. 21 alin. (2) din Constitutia Romaniei,
potrivit carora nici o lege nu poate ingradi exercitarea dreptului de a se
adresa justitiei". De asemenea, se mai apreciaza ca textul art. 21 alin.
(2) din Constitutie este incalcat si pentru ca "recurentul nu are acces la
parcurgerea mai multor grade de jurisdictie".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile
de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca dispozitia legala
criticata "deroga de la principiul dublului grad de jurisdictie [si] nu
reprezinta o incalcare a dreptului fundamental privind accesul liber la
justitie [...], ci este destinata sa asigure, in primul rand, celeritatea
judecarii cauzei, scurtand durata procesului si evitand, astfel, tergiversarea
judecatii prin reluarea ciclului procesual, iar pentru parti, economie de timp
si bani".
Totodata, Guvernul apreciaza ca "Legea fundamentala a lasat la
latitudinea legiuitorului reglementarea <<competentei>>, a
<<procedurii>>, precum si a <<cailor de atac>>, in
raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate". In acest sens
sunt invocate si considerentele care au stat la baza deciziilor Curtii
Constitutionale nr. 129 din 6 decembrie 1995 si nr. 38 din 26 februarie 1998.
De asemenea, se mai arata ca "art. 2 al Protocolului nr. 7 la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
reglementeaza dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnata
penal, dar, pe de alta parte, nu exista obligativitatea extinderii acestui
principiu si in materie civila".
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata
este neintemeiata, intrucat "textele legale criticate, stabilind dreptul
reclamantului de a se adresa instantei de judecata, pentru constatarea
aprobarii tacite si conferind caracter irevocabil hotararii instantei, nu
incalca sub nici un aspect dreptul la un recurs efectiv, ci, dimpotriva, reprezinta
o garantie a respectarii acestuia". De asemenea, se mai arata ca, in
conformitate cu prevederile art. 129 din Constitutie, "caile de atac ale
hotararilor judecatoresti sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, astfel,
poate institui reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite".
Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile legale criticate nu incalca
dispozitiile art. 21 alin. (2) din Constitutie, intrucat accesul liber la
justitie nu presupune "accesul, in toate cazurile, la toate structurile
judecatoresti si la toate caile de atac". In acest sens, sunt invocate
considerentele care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutionale nr. 288 din
3 iulie 2003.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2)
si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
11 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2003
privind procedura aprobarii tacite, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2003, aprobata cu modificari si completari
prin Legea nr. 486/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 827 din 22 noiembrie 2003.
Dispozitiile criticate ca fiind neconstitutionale au urmatorul cuprins:
"(3) Hotararile se redacteaza in termen de 10 zile de la pronuntare si
sunt irevocabile."
Prevederile art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 27/2003 se refera la hotararile pronuntate de instanta de
judecata in cadrul procedurii privind aprobarea tacita.
Curtea observa ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu invoca, in
mod formal, in sustinerea criticii sale o dispozitie constitutionala care ar fi
incalcata, ci face referire, in baza prevederilor art. 11 alin. (2) din
Constitutie, la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, precum si, in mod generic, la Protocoalele aditionale. Astfel cum
rezulta din motivarea exceptiei, Curtea retine ca autorul acesteia se refera,
de fapt, la prevederile art. 13 din Conventie, precum si la cele ale art. 2 din
Protocolul nr. 7 la Conventie, ratificate prin Legea nr. 30/1994, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994. Aceste texte
conventionale au urmatorul cuprins:
- Art. 13 din Conventie: "Orice persoana, ale carei drepturi si
libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa
se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea
s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor
oficiale".;
- Art. 2 din Protocolul nr. 7: "1. Orice persoana declarata vinovata
de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea
declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara.
Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi
exercitat, sunt reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor exceptii in cazul infractiunilor
minore, asa cum acestea sunt definite de lege, sau cand cel interesat a fost
judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie ori a fost
declarat vinovat si condamnat ca urmare a unui recurs impotriva achitarii
sale."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca, in
esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca lipsa unei cai
de atac impotriva hotararii judecatoresti in cadrul procedurii privind
aprobarea tacita este de natura a incalca dispozitiile Conventiei pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in ceea ce priveste
dreptul la un recurs efectiv si dreptul la un dublu grad de jurisdictie in
materie penala.
Critica de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
In conformitate cu procedura aprobarii tacite prevazute de Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 27/2002, cererea de chemare in judecata a autoritatii
administratiei publice avand ca obiect constatarea aprobarii tacite se
introduce la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta
[art. 9 alin. (2)]. Potrivit art. 11 alin. (2) al ordonantei criticate, in
cazul in care instanta constata indeplinirea conditiilor prevazute de aceasta
ordonanta de urgenta, pronunta o hotarare prin care obliga autoritatea
administratiei publice sa elibereze documentul oficial prin care se permite
solicitantului sa desfasoare o anumita activitate, sa presteze un serviciu sau
sa exercite o profesie.
Prevederea criticata prin exceptia de neconstitutionalitate, potrivit
careia hotararile pronuntate de instantele judecatoresti in aceasta materie
sunt irevocabile, nu incalca prevederile Constitutiei sau pe cele ale
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Constitutia nu cuprinde prevederi care sa stabileasca caile de atac impotriva
hotararilor judecatoresti, stabilind, in art. 129, ca acestea se exercita
"in conditiile legii".
Curtea retine, de asemenea, ca, astfel cum s-a stabilit in jurisprudenta
Curtii Europene a Drepturilor Omului, art. 13 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se refera la posibilitatea
efectiva de a supune judecatii unei instante nationale cazul violarii unui drept
consacrat de conventie (cauza Kudla impotriva Poloniei, 2000) si, in
consecinta, "nu impune un anumit numar al gradelor de jurisdictie sau un
anumit numar al cailor de atac" (Decizia Curtii Constitutionale nr. 288
din 3 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 560
din 5 august 2003). Totodata, in conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3)
si ale art. 129 din Constitutie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 288 din 3
iulie 2003, ca "accesul la justitie nu presupune si accesul la toate
mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar instituirea
regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci
si reglementarea cailor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenta
exclusiva a legiuitorului, care poate institui, in considerarea unor situatii
deosebite, reguli speciale de procedura. Astfel, accesul liber la justitie nu
inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de
atac". In acest sens este si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1
din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
69 din 16 martie 1994.
In consecinta, Curtea constata ca, in cazul procedurii aprobarii tacite,
persoana care se considera vatamata de o autoritate a administratiei publice,
prin neemiterea unei autorizatii prevazute de art. 3 lit. a) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 27/2003, se poate adresa unei instante judecatoresti
pentru solutionarea plangerii sale, fiind astfel indeplinite fara echivoc
cerintele impuse de art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale.
In ceea ce priveste invocarea in sprijinul criticii de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
Curtea observa ca acestea consacra, intr-adevar, dreptul la dublul grad de
jurisdictie, drept ce este recunoscut insa doar in materie penala. Avand in
vedere ca obiectul cauzei care se judeca de catre instanta, in cazul de fata,
nu este de natura penala, Curtea constata ca prevederile art. 2 din Protocolul
aditional nr. 7 nu au incidenta in cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin.
(3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind
procedura aprobarii tacite, exceptie ridicata de Dan Niculescu in dosarele nr.
4.583/2004 si nr. 264/2005 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a
contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Benke Karoly