DECIZIE   Nr. 25 din 10 februarie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 4 si ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 143 din  8 aprilie 1998

    Mihai Constantinescu   - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 4 si ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, invocata de Poclusan Ionel in Dosarul nr. 85/1997 al Judecatoriei Chisineu-Cris.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 29 ianuarie 1998, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 3 februarie 1998 si apoi pentru data de 10 februarie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 septembrie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 85/1997, Judecatoria Chisineu-Cris a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 4 si ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, invocata de Poclusan Ionel. In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 81 alin. 4 si ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, care reglementeaza suspendarea conditionata a executarii pedepsei si, respectiv, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, contravin prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de vinovatie. Dispozitiile criticate obliga practic pe inculpat ca, inainte de orice condamnare, sa repare prejudiciul prezumat, fara ca acesta sa fie stabilit de instanta, pentru a putea beneficia de unul dintre cele doua mijloace de individualizare a executarii pedepsei. Conditionarea acordarii suspendarii executarii pedepsei de plata integrala a despagubirilor, inaintea condamnarii definitive, ar insemna ca instanta sa se pronunte, anticipat, asupra cuantumului prejudiciului, gradului de vinovatie a inculpatului, raportului de cauzalitate dintre fapta inculpatului si prejudiciu, precum si modalitatii de reparare a prejudiciului. In acest fel s-ar ajunge la cazul de incompatibilitate, prevazut la art. 47 alin. 2 din Codul de procedura penala.
    Se apreciaza, de asemenea, ca textele atacate contravin si art. 6 paragraful 2 din Conventia europeana a drepturilor omului, potrivit caruia orice persoana acuzata de infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia este legal stabilita.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale atacate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie.
    In scopul solutionarii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, deoarece plata anticipata a despagubirilor nu poate fi interpretata ca o recunoastere a vinovatiei inculpatului, ci ca o garantie ca partea civila va fi integral despagubita. Dispozitiile criticate ca neconstitutionale au functia de a asigura repararea pagubei produse prin savarsirea infractiunii si nu reprezinta recunoasterea anticipata a vinovatiei inculpatului. Se considera, de asemenea, neintemeiata invocarea art. 47 alin. 2 din Codul de procedura penala, privitor la incompatibilitatea judecatorului care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza. Obligarea inculpatului la plata despagubirilor nu inseamna o pronuntare anticipata privind solutia pe care o va da judecatorul in cauza, ci doar o conditie pe care legea o impune inculpatului pentru a putea beneficia de una dintre cele doua masuri, tot asa cum legea impune inculpatului sa plateasca o cautiune pentru a putea beneficia de liberare provizorie, potrivit art. 160^4 si 160^5 din Codul de procedura penala.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992 Curtea este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
    Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 4 din Codul penal, potrivit carora "in cazul condamnarii pentru o infractiune prin care s-a produs o paguba, instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, numai daca pana la pronuntarea hotararii paguba a fost integral recuperata sau plata despagubirii este garantata de o societate de asigurare", urmeaza a fi respinsa in temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata. Conform textului citat, nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale. Or, prin Decizia nr. 463 din 13 noiembrie 1997, definitiva si obligatorie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 6 februarie 1998, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 81 alin. 4 din Codul penal sunt neconstitutionale. Pentru a pronunta aceasta solutie, prin decizia mentionata s-au retinut urmatoarele:
    Art. 81 alin. 4 din Codul penal, care conditioneaza luarea unei masuri de politica penala cu consecinte grave, cum este suspendarea conditionata a executarii pedepsei, de solutionarea unei probleme de drept extrapenal, creeaza discriminare intre cetateni, pe criteriul averii, contravenind astfel prevederilor art. 4 alin. (2) si ale art. 16 din Constitutie. Inculpatul care nu are posibilitatea obiectiva de acoperire a prejudiciului, inaintea pronuntarii hotararii de condamnare, nu are acces la condamnarea cu suspendarea executarii pedepsei. Accesul inculpatului la unele masuri de politica penala neprivative de libertate, la care el este indreptatit din punct de vedere al politicii penale si al dreptului penal, nu-i poate fi interzis pe criterii straine politicii penale, cum ar fi acoperirea integrala a prejudiciului.
    Repararea prejudiciului cauzat persoanei vatamate prin infractiune si care constituie obiectul actiunii civile, in cadrul procesului penal, se realizeaza pe baza regulilor de drept civil si nu poate influenta raspunderea penala a autorului prejudiciului. Nerepararea prejudiciului nu conditioneaza raspunderea penala, decat daca se dovedeste reaua-credinta a faptuitorului. S-a mai retinut ca, pe langa discriminarea pe criteriul averii, pe care o determina art. 81 alin. 4 din Codul penal, constrangerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat ori nu l-a produs in masura pretinsa de persoana vatamata, este contrara principiului consacrat in Constitutie si in conventii internationale, si anume dreptul la un proces echitabil, care sa-i asigure posibilitatea de a dovedi in mod exact intinderea drepturilor si obligatiilor in cazul conflictului adus in justitie.
    Exceptia de neconstitutionalitate a art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, potrivit caruia "Dispozitiile art. 81 alin. 4 si alin. 5 se aplica si in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere", urmeaza a fi admisa cat priveste trimiterea la prevederile art. 81 alin. 4 din acelasi cod.
    Art. 86^1 alin. 4 din Codul penal reglementeaza problemele referitoare la "suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere", in conditii identice cu "suspendarea conditionata a executarii pedepsei", prevazuta la art. 81 alin. 4 din acelasi cod.
    Rezulta ca argumentele care au fundamentat solutia de neconstitutionalitate a art. 81 alin. 4 din Codul penal, expuse in Decizia Curtii Constitutionale nr. 463/1997, sus-citata, isi mentin valabilitatea si in legatura cu dispozitiile art. 86^1 alin. 4, cat priveste trimiterea la alin. 4 al art. 81 din cod.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 4 din Codul penal, invocata de Poclusan Ionel in Dosarul nr. 85/1997 al Judecatoriei Chisineu-Cris.
    2. Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, invocata de Poclusan Ionel in Dosarul nr. 85/1997 al Judecatoriei Chisineu-Cris, si constata ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale cat priveste trimiterea la prevederile art. 81 alin. 4 din acelasi cod.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 februarie 1998.

                     PRESEDINTE,
                     dr. Mihai Constantinescu

                               Magistrat asistent,
                               Gabriela Dragomirescu