DECIZIE Nr. 244 din 10 mai 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 569 din 1 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, ridicata de Chen
Ping, Wang Jianping si Hong Xueyan in dosarele nr. 1.601/RF/2004, nr.
2.096/RF/2004 si nr. 3.926/RF/2004 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a
pentru conflicte de munca si litigii de munca.
In sedinta din 21 aprilie 2005 Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, a dispus conexarea dosarelor nr. 13D/2005 si 14D/2005 la
Dosarul nr. 12D/2005 care a fost inregistrat primul, urmand sa solutioneze prin
decizia de fata exceptia de neconstitutionalitate ridicata in cele trei dosare.
La apelul nominal raspunde Chen Ping, asistat de traducator de limba
chineza. Lipsesc ceilalti autori ai exceptiei, fata de care procedura de citare
a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, partea prezenta solicita admiterea
exceptiei conform concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei, intrucat prevederile criticate pentru neconstitutionalitate au fost
modificate. Astfel, art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000
prevede, ca motiv de acordare a protectiei umanitare conditionate, riscul de a
fi supus torturii, tratamentului sau pedepselor inumane ori degradante.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin incheierile din 14 octombrie 2004 si 25 octombrie 2004, pronuntate in
dosarele nr. 1.601/RF/2004, nr. 2.096/RF/2004 si nr. 3.926/RF/2004, Tribunalul
Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca si litigii de munca a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, exceptie ridicata
de Chen Ping, Wang Jianping si Hong Xueyan in cauzele civile avand ca obiect
solutionarea recursurilor declarate de acestia impotriva sentintelor prin care
au fost respinse, ca neintemeiate, plangerile lor impotriva hotararilor
Oficiului National pentru Refugiati.
In motivarile exceptiei de neconstitutionalitate, asemanatoare in cele trei
dosare, autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 5 lit. a), b) si c) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 contravin prevederilor art. 22 alin. (1) si
(2) din Constitutie, precum si celor ale art. 2 si 3 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In sustinerea
exceptiei se arata ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, deoarece
"limiteaza cazurile de acordare a protectiei umanitare conditionate numai
la situatiile in care riscul vatamarii dreptului la viata, precum si riscul de
tortura sau tratamente inumane sau degradante are la baza unul din motivele
definitiei Conventiei de la Geneva, 1951: rasa, religie, nationalitate, opinii
politice, apartenenta la un anumit grup social", fara a include "in
motivele de acordare a protectiei umanitare pedepsele inumane sau degradante,
diferenta intre tratamente si pedepse constand in caracterul institutionalizat
al actelor". Totodata se sustine ca, "prin omisiunea riscului de
pedepse inumane sau degradante ca motiv de acordare a protectiei umanitare
neconditionate, prevederile criticate limiteaza si mai mult cazurile de
incidenta, ceea ce constituie o alta incalcare a caracterului absolut si
neconditionat al dispozitiilor constitutionale si conventionale aratate".
Referitor la acest aspect se arata ca "includerea riscului de pedepse
inumane sau degradante ca motiv de acordare a protectiei umanitare [este] unul
din putinele cazuri in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului face un
control de conventionalitate a legii interne. In conditiile in care cel mai
adesea Curtea Europeana se abtine de a face aprecieri cu privire la
dispozitiile legii nationale, caracterul absolut al protectiei instituite prin
art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale o determina sa declare ca neconventionala o lege represiva".
Autorii exceptiei apreciaza ca, spre deosebire de art. 5 lit. a), b) si c)
din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, atat prevederile art. 22 alin. (1) si
(2) din Constitutie, cat si cele ale art. 2 si 3 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si libertatilor fundamentale "sunt incidente in toate
cazurile existentei riscului vatamarii dreptului la viata, precum si riscului
de tortura, pedepse sau tratamente inumane sau degradante, indiferent de
motive". Totodata considera ca prevederile criticate, "prin
conditionarea acordarii protectiei umanitare de dovedirea existentei temerii
bine intemeiate de persecutie pentru unul sau mai multe dintre motivele
definitiei Conventiei de la Geneva, 1951, exclud de la protectie persoanele
care, desi nu indeplinesc conditia temerii bine intemeiate de persecutie pentru
motivele definitiei, ofera suficiente motive serioase sa se creada ca sunt
expuse, in tara de origine, riscului vatamarii dreptului la viata, precum si
riscului de tortura, pedepse sau tratamente inumane sau degradante [aplicate]
altor cauze decat cele de persecutie pentru motivele definitiei".
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca si litigii
de munca considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
intrucat "prin tratamente inumane sau degradante se inteleg si pedepsele
inumane sau degradante, raporturile fiind de la gen la specie".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctele sale de vedere asemanator formulate in cele trei
dosare, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca prin Decizia nr. 151
din 17 aprilie 2003 Curtea Constitutionala a constatat ca "art. 5 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 <<a reglementat, ca forma de protectie
pentru strainul care nu indeplineste conditiile acordarii statutului de
refugiat, posibilitatea acordarii protectiei umanitare conditionate. Acest
beneficiu acordat de statul roman (...) se afla in deplina concordanta cu
prevederile constitutionale prin care se consfinteste dreptul la viata si la
integritate fizica si psihica, prevazute de art. 22 din
Constitutie>>".
In ceea ce priveste sustinerea ca dispozitiile art. 5 lit. a), b) si c) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 contravin prevederilor art. 2 si 3 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in
punctul de vedere al Guvernului se arata urmatoarele: "Principalul scop al
articolelor 2 si 3 din conventie il reprezinta protejarea vietii, a demnitatii
umane si a integritatii fizice si mentale a persoanei. Obligatiile ce incumba
unui stat, pe taramul articolului 3 din conventie, nu se limiteaza numai la
obligatia negativa, aceea de a nu practica tortura si de a nu aplica tratamente
inumane si degradante, ci include si o obligatie pozitiva, aceea de a proteja
orice persoana aflata sub jurisdictia sa contra unei situatii iremediabile de
pericol de a fi supusa la rele tratamente, chiar daca acest risc ar urma sa se
materializeze in afara teritoriului sau. In felul acesta, articolul 3 va fi
incalcat ori de cate ori o persoana este extradata sau expulzata catre o tara
in care risca sa fie supusa unor tratamente inumane."
Astfel, Guvernul considera ca textul criticat, prin reglementarea acordarii
protectiei umanitare conditionate, "reprezinta tocmai asumarea de catre
stat a obligatiei sale pozitive, aceea de a oferi o forma de protectie
persoanei care, neindeplinind conditiile pentru acordarea statutului de
refugiat, ar fi expusa pericolului ca, in situatia in care ar fi returnata in
tara de origine, sa sufere o vatamare a drepturilor sale, constand in tortura,
tratamente sau pedepse inumane ori degradante".
Referitor la critica formulata in sensul ca textul de lege nu prevede, ca
motiv de acordare a protectiei umanitare conditionate, si situatia unei
persoane care risca, in cazul returnarii sale in tara de origine, sa fie supusa
la pedepse inumane si degradante, Guvernul arata ca "Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000, in forma sa initiala (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000), prevedea in art. 5 lit. b) riscul de
a fi supus la tortura sau tratamente inumane si degradante. Ca urmare a
modificarilor si completarilor, aceasta a fost republicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Astfel, art. 5 pct. 2
prevede, ca motiv de acordare a protectiei umanitare conditionate, riscul de a
fi supus torturii, tratamentului sau pedepselor inumane ori degradante".
In legatura cu sustinerea ca dispozitiile criticate limiteaza cazurile de
acordare a protectiei umanitare conditionate numai in situatiile in care riscul
de tortura sau tratamente inumane sau degradante are la baza unul dintre
motivele urmatoare: rasa, religie, nationalitate, opinii politice, apartenenta
la un anumit grup social, Guvernul mentioneaza Decizia nr. 291/2001 prin care
Curtea Constitutionala a constatat ca "aprecierea continutului si a
intelesului termenilor dintr-un text de lege, precum si a gradului de
obiectivitate a criteriilor stabilite de legiuitor pentru adoptarea unor acte
de decizie de catre autoritatile chemate sa aplice legea, cu alte cuvinte,
interpretarea legii, nu intra in competenta justitiei constitutionale, ci in
competenta instantelor de drept comun". De altfel, referitor la aceasta
sustinere Guvernul apreciaza ca textul de lege criticat nu face nici o referire
la motivele care ar putea genera riscul de tortura sau tratamente inumane sau
degradante.
Avocatul Poporului, in punctele sale de vedere identice in cele trei
dosare, considera ca prevederile criticate sunt constitutionale.
In motivarea acestui punct de vedere se arata ca "Stabilirea prin
dispozitiile legale indicate a conditiilor in care se poate acorda protectia
umanitara conditionata este in deplina concordanta cu prevederile
constitutionale prin care se consfinteste dreptul la viata si la integritate
fizica si psihica. Astfel, protectia umanitara conditionata se poate acorda
strainului care nu indeplineste conditiile pentru acordarea statutului de
refugiat si cu privire la care exista motive serioase sa se creada ca, daca va
fi returnat in tara de origine, risca sa sufere o vatamare a drepturilor
sale". In acest sens, este mentionata Decizia Curtii Constitutionale nr.
151/2003.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile
partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, aprobata prin Legea nr. 323/2001, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, cu
modificarile ulterioare.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata in cauza, Curtea
constata ca autorii exceptiei fac referire in mod eronat la dispozitiile
"art. 5 lit. a), b) si c) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000,
modificata prin Legea nr. 323/2001". La data ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate,
dispozitiile criticate ale Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 erau modificate
prin art. I pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 43/2004, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2004, aprobata prin Legea
nr. 176/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 467 din
25 mai 2004. Ulterior acestor modificari Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a
fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.136 din 1
decembrie 2004.
In prezent textul criticat pentru neconstitutionalitate are urmatorul
cuprins:
- Art. 5: "Protectia umanitara conditionata se poate acorda strainului
care nu indeplineste conditiile prevazute la art. 2 alin. (1) si cu privire la
care exista motive serioase sa se creada ca, daca va fi returnat in tara de
origine, risca sa sufere o vatamare a drepturilor sale constand in:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de
pedepse;
sau
2. tortura, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o amenintare serioasa, individuala, la adresa vietii sau integritatii,
ca urmare a violentei generalizate in situatii de conflict armat intern sau
international, daca solicitantul face parte din populatia civila."
- Art. 2 alin. (1), la care face referire textul criticat, are urmatorul
cuprins:
"Statutul de refugiat se poate acorda la cerere strainului care, in
urma unei temeri bine intemeiate de a fi persecutat pe considerente de rasa,
religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social sau opinie
politica, se afla in afara tarii sale de origine si care nu poate primi sau, ca
urmare a acestei temeri, nu doreste protectia acestei tari."
Dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul
cuprins:
- Art. 22 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul la viata, precum si dreptul
la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de
tratament inuman ori degradant."
Autorul exceptiei a invocat si incalcarea dispozitiilor art. 2 si 3 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, al
caror cuprins este urmatorul:
- Art. 2: "1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin
lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decat in executarea
unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea
este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.
2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui
articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut
necesara la forta:
a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei
persoane legal detinute;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o
insurectie."
- Art. 3: "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante."
Critica de neconstitutionalitate consta, in esenta, in sustinerea ca, pe de
o parte, textul criticat limiteaza cazurile de acordare a protectiei umanitare
conditionate numai la situatiile in care riscul vatamarii dreptului la viata,
precum si riscul de tortura, tratamente inumane sau degradante, au la baza unul
din motivele Conventiei de la Geneva din 1951: rasa, religia, nationalitatea,
opiniile politice, apartenenta la un grup social, iar, pe de alta parte,
dispozitiile criticate "nu includ in motivele de acordare a protectiei
umanitare pedepsele inumane sau degradante".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sustinerile
autorilor exceptiei sunt neintemeiate, intrucat textul de lege criticat pentru
neconstitutionalitate nu contravine prevederilor art. 22 alin. (1) si (2) din
Constitutie si celor ale art. 2 din Conventie pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. Curtea observa, de asemenea, ca textul
de lege criticat era modificat la data ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate
prin Ordonanta Guvernului nr. 43/2004, in sensul includerii, la pct. 2 al art.
5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, pe langa prevederile referitoare la
tortura si tratamente inumane sau degradante, si a celor privind pedepsele
inumane sau degradante, a caror lipsa era invocata in motivarea exceptiei,
astfel ca acesta nu incalca nici prevederile art. 3 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In jurisprudenta sa, Curtea, prin Decizia nr. 151 din 17 aprilie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie
2003, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, constatand ca nu sunt incalcate prevederile
art. 22 din Constitutie. Totodata, a retinut ca "legiuitorul, prin textul
de lege criticat, a reglementat, ca forma de protectie pentru strainul care nu
indeplineste conditiile acordarii statutului de refugiat, posibilitatea
acordarii protectiei umanitare conditionate. Acest beneficiu acordat de statul
roman [...] este in deplina concordanta si cu reglementarile internationale
referitoare la statutul si regimul refugiatilor."
Solutia pronuntata prin decizia mentionata precum si considerentele care au
stat la baza acesteia isi mentin valabilitatea si in cauza de fata,
neintervenind elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta Curtii.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor,
ridicata de Chen Ping, Wang Jianping si Hong Xueyan in dosarele nr.
1.601/RF/2004, nr. 2.096/RF/2004 si nr. 3.926/RF/2004 ale Tribunalului
Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca si litigii de munca.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta