DECIZIE Nr.
241 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale
judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul
justitiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 302 din 10 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind
salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi
altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie
ridicată de Aneta-Violeta Andrei în Dosarul nr. 38/44/2009 al Curţii
de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, arată
că decontarea chiriei nu reprezintă un drept fundamental, astfel
că legiuitorul este liber să stabilească condiţiile
acordării acestui beneficiu.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 3 martie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 38/44/2009, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale
judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din
sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de
Aneta-Violeta Andrei cu prilejul soluţionării unei cauze având ca
obiect anularea actului administrativ prin care s-a dispus sistarea
decontării chiriei acordate în temeiul art. 22 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 27/2006.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care
exclude de la decontarea chiriei pe judecătorii, procurorii, personalul
asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi care personal ori
soţul/soţia acestora sau copiii aflaţi în întreţinerea lor
au înstrăinat o locuinţă proprietate personală după
data numirii în funcţie în localitatea în care solicită drepturile,
este contrar prevederilor art. 16 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi art. 44
alin. (1) şi (2) din Constituţie. Astfel, arată că acest
text de lege nu ia în considerare şi situaţiile în care, deşi
are loc o înstrăinare a unei locuinţe, aceasta nu e făcută
pentru fraudarea legii şi nici nu aduce vreun folos material
magistratului. In acest sens, autorul excepţiei arată că
soţul său a înstrăinat un imobil proprietate personală, iar
în urma acestei înstrăinări, căreia nu i s-a putut împotrivi,
întrucât era un bun dobândit de soţ anterior căsătoriei, nu a
rămas nicio sumă de bani. Aşa fiind, consideră că este
discriminată în raport cu ceilalţi colegi care nu au o
locuinţă în localitatea unde îşi desfăşoară
activitatea şi cărora li se decontează chiria. De asemenea,
consideră că dreptul la decontarea chiriei reprezintă un
„bun" în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor
Omului, astfel că îi este încălcat şi dreptul de proprietate. In
sfârşit, arată că textul de lege criticat presupune
posibilitatea constrângerii soţului de a dispune de bunurile personale,
ceea ce aduce atingere vieţii private şi de familie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ar trebui respinsă ca
inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei pune în discuţie, în
realitate, aspecte ce ţin de aplicabilitatea dispoziţiilor textului
de lege criticat, iar nu o veritabilă critică de
neconstituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte
drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de
personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată prin Legea nr.
45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din
9 martie 2007.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
- Art. 23 alin. (6): „Dacă judecătorii,
procurorii, personalul asimilat acestora şi
magistraţii-asistenţi, inclusiv soţul/soţia acestora sau
copiii aflaţi în întreţinerea lor, au înstrăinat o
locuinţă proprietate personală după data numirii în
funcţie în localitatea în care solicită drepturile prevăzute la
alin. (1)-(3) şi la art. 22, nu mai beneficiază de aceste
drepturi."
Autorul excepţiei consideră că acest
text de lege este contrar următoarelor dispoziţii din
Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, art. 26 alin. (1) privind ocrotirea vieţii intime,
familiale şi private şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la
dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că prevederile art. 22 şi art. 23 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 instituie un
beneficiu în favoarea judecătorilor, procurorilor şi personalului
asimilat acestora, precum şi magistraţilor-asistenţi constând în
acordarea unei locuinţe de serviciu, ori în decontarea chiriei pentru
locuinţă. Acordarea acestui drept este condiţionată de
îndeplinirea mai multor condiţii, printre care şi cea
prevăzută de textul de lege criticat, referitoare la
înstrăinarea unei locuinţe proprietate personală după data
numirii în funcţie.
Autorul excepţiei, deşi consideră
că este justificată cerinţa impusă de art. 23 alin. (6) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, din perspectiva
prevenirii unor acte de rea-credinţă care ar putea apărea în
practică, arată că există totuşi situaţii în
care, deşi are loc o înstrăinare a unei locuinţe, aceasta nu
poate fi împiedicată de către titularul dreptului prevăzut de
art. 22 şi 23 din ordonanţă, întrucât nu este un bun propriu
şi, în plus, nu profită financiar de pe urma acestei
înstrăinări.
Faţă de acestea, Curtea reţine că
raţiunea legii este aceea de a veni în sprijinul persoanelor care
ocupă funcţiile de judecători, procurori, personal asimilat
acestora sau magistraţi-asistenţi cu acordarea unor
facilităţi privind asigurarea unei locuinţe, în măsura în
care acestea nu deţin personal, ori prin membrii familiei, o
locuinţă în localitatea unde îşi desfăşoară
activitatea. Intrucât, aşa cum s-a reţinut şi mai sus, nu este
vorba de un drept fundamental, legiuitorul a avut libertatea de a decide
limitele şi condiţiile acordării acestui beneficiu. De aceea
nici nu poate fi pusă în discuţie restrângerea vreunui drept. In
acest sens, trebuie observat că, faţă de reglementarea
anterioară care privea acelaşi drept, noua reglementare este mult mai
restrictivă, potrivit opţiunii legiuitorului, aceasta neavând semnificaţia
încălcării dispoziţiilor Legii fundamentale. Cu toate acestea,
indiferent de natura dreptului prevăzut de lege, este necesar ca acordarea
acestuia să se facă respectând principiul egalităţii
cetăţenilor în drepturi, respectiv al creării unui tratament
identic pentru persoane aflate în situaţii egale. Or, sub acest aspect,
Curtea constată că textul de lege criticat nu prevede nicio
diferenţiere sau discriminare, toate persoanele aflate în ipoteza normei
fiind supuse aceloraşi condiţii legale. Imprejurarea că aspecte
particulare, precum cele privind posibilitatea de a influenţa sau nu
decizia soţului la înstrăinarea unui bun sau câştigul
obţinut de pe urma înstrăinării, nu sunt de natură să
pună în discuţie conformitatea textului de lege criticat cu
dispoziţiile Constituţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale
judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul
justiţiei, excepţie ridicată de Aneta-Violeta Andrei în Dosarul
nr. 38/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea