DECIZIE Nr. 241 din 10 iulie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit.
d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 603 din 26 septembrie 2001
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata
de Societatea Comerciala "TC International Trading" - S.R.L. in
Dosarul nr. 7.611/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei. Se arata ca prevederile legale criticate sunt constitutionale,
deoarece conditiile prevazute la art. 24 din Legea nr. 64/1995, republicata, se
refera numai la creditorii care solicita declansarea procedurii de reorganizare
si a falimentului. Totodata se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
este inadmisibila, in conditiile in care, potrivit dispozitiilor art. 23 din
Legea nr. 64/1995, republicata, judecatorul-sindic nu poate fi considerat
instanta judecatoreasca.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 noiembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr.
7.611/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10
lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "TC International Trading" - S.R.L. intr-un
dosar avand ca obiect judecarea cererii formulate de autorul exceptiei
impotriva Bancii Comerciale Albina, intemeiata pe dispozitiile Legii nr.
64/1995, republicata.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, "ating
existenta drepturilor debitorului de a-si conduce activitatea, fiind astfel in
contradictie cu textele de principiu ale art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) si
art. 135 alin. (6) din Constitutie", desi "constitutional este
posibila numai o restrangere a acestor drepturi". Se mai arata totodata ca
"ridicarea acestor drepturi nu se face in situatiile limitative prevazute
de art. 49 alin. (1) din Constitutie". In ceea ce priveste incalcarea
dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie autorul exceptiei
sustine ca "prin ridicarea dreptului debitorului de a-si mai conduce
activitatea nu se mai asigura libertatea comertului, intrucat libertatea
comertului presupune tocmai posibilitatea ca debitorul sa-si conduca activitatea
asa cum crede de cuviinta, cu respectarea legilor in vigoare".
Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia, considera
ca exceptia nu este intemeiata, intrucat "ridicarea dreptului debitoarei
de a-si conduce activitatea nu impieteaza in concret economia de piata sau
libertatea comertului, ci se face, justificat legal, in scopul necesar al
platii pasivului debitoarei".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat "dispozitiile criticate
nu aduc vreo atingere drepturilor debitorului, ci au ca scop buna desfasurare a
activitatii intreprinderii debitorului, scop care corespunde intru totul
dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie". Se mai arata ca
"debitorul a omis intentionat din argumentarea sa prevederile alin. (1) al
art. 79 din lege, precum si cele ale alin. (2) din acelasi articol, care
instituie o procedura destinata a garanta dreptul creditorului".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si ale partii
prezente la dezbateri, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate in constituie dispozitiile art.
10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, texte care au
urmatorul cuprins:
Art. 10 lit. d)
"Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentei
legi, sunt: [...] d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de
a-si mai conduce activitatea;";
Art. 79
"(1) In lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de
judecatorul-sindic in conditiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul
creditorilor sau camera de comert si industrie teritoriala poate adresa
judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-si
conduce activitatea.
(2) Judecatorul-sindic va examina, in termen de 10 zile, o astfel de
cerere, intr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii,
administratorul, comitetul creditorilor si camera de comert si industrie teritoriala.
Cererea va putea fi admisa numai motivat, printre motive figurand pierderile
continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui
plan rational de activitate.
(3) Daca cererea este admisa, judecatorul-sindic va dispune si aplicarea de
indata a dispozitiilor prezentei sectiuni."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile legale
criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 49, art. 134 alin.
(2) lit. a) si ale art. 135 alin. (6), texte care au urmatorul continut:
Art. 49
"(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
Art. 134 alin. (2) lit. a)
"Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;";
Art. 135 alin. (6)
"Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
Se considera, in esenta, ca prevederile legate criticate sunt
neconstitutionale, deoarece incalca dreptul debitorului de a-si conduce
activitatea comerciala.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca nu poate
retine criticile formulate de autorul acesteia.
Prevederile legale criticate nu numai ca nu incalca dispozitiile
constitutionale invocate, ci, dimpotriva, sunt conforme cu litera si cu
spiritul acestora, ele avand ca finalitate ridicarea dreptului de a-si conduce
activitatea pentru debitorul fata de care s-a declansat procedura de
reorganizare si faliment si care sufera pierderi continue din averea sa ori se
afla in situatia in care nu exista probabilitatea de realizare a unui plan
rational de activitate. In contextul procedurii speciale de executare silita,
instituita prin Legea nr. 64/1995, republicata, sunt reglementate tocmai acele
conditii in care creditorii sa poata fi platiti, iar prin aceasta sa fie
asigurate buna functionare a creditului si respectarea obligatiilor
contractuale, esentiale desfasurarii comertului si concurentei loiale.
Referitor la invocarea art. 49 din Constitutie, Curtea constata ca acesta
nu are nici o legatura cu cauza, intrucat dreptul comerciantului de a-si
conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertatile fundamentale
prevazute in titlul II din Constitutie, la care se refera art. 49. De altfel,
ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea poate interveni, cu
respectarea conditiilor prevazute la art. 79 din lege, numai dupa declansarea
procedurii complexe prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, in caz de
incetare de plati timp de cel putin 30 de zile, deci de insolventa comerciala,
situatie in care debitorul si-a incalcat obligatia de a-si plati datoriile pe
care le are fata de creditori, conform obligatiilor contractuale asumate. In
aceste conditii ridicarea dreptului de a-si conduce activitatea comerciala de catre
debitorul aflat in incetare de plati, pronuntata de judecatorul-sindic in
conformitate cu dispozitiile art. 10 lit. d) si ale art. 79 din lege, este
consecinta deschiderii procedurii falimentului, reglementata de cap. III
sectiunea a 6-a din Legea nr. 64/1995, republicata, aplicabila cand nu mai
exista posibilitatea reorganizarii activitatii debitorului. Aceasta procedura
extrema presupune, de asemenea, indisponibilizarea bunurilor din averea
debitorului, tocmai in vederea garantarii posibilitatii de plata a creantelor
creditorilor.
Pierderea dreptului de a-si conduce activitatea comerciala de catre
debitorul aflat in incetare de plati, in conformitate cu dispozitiile art. 79
din Legea nr. 64/1995, republicata, nu contravine dispozitiilor art. 134 alin.
(2) lit. a), care prevad obligatia statului de a asigura libertatea comertului,
protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie. Masura ridicarii dreptului debitorului de a-si
conduce activitatea, prin finalitatea ei, raspunde in realitate cerintei
asigurarii unui cadru favorabil valorificarii tuturor factorilor de productie,
ceea ce vizeaza toti agentii economici, inclusiv debitorul si creditorii,
precum si functionarea creditului.
De asemenea, Curtea retine ca prevederile art. 10 lit. d) si ale art. 79
din Legea nr. 64/1995, republicata, nu incalca dispozitiile art. 135 alin. (6)
din Constitutie, care declara "in conditiile legii" inviolabilitatea
proprietatii private.
De altfel, dispozitiile art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, au mai
format obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea stabilind ca acestea
sunt constitutionale prin Decizia nr. 45 din 7 februarie 2001, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001. Solutia
pronuntata si considerentele care au stat la baza acesteia isi mentin
valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de
natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d)
si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare
si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"TC International Trading" - S.R.L. in Dosarul nr. 7.611/1999 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iulie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta