DECIZIE   Nr. 240 din 27 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 562 din 24 iunie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Florentin Avadani si Corneliu Cretu in Dosarul nr. 2.292/2003 al inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal raspunde, pentru autorii exceptiei, avocat Ioan Vlaic, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorilor exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate, expuse in notele scrise depuse la dosar.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale si aratand ca egalitatea in drepturi a cetatenilor nu se identifica cu egalitatea de tratament juridic. Pericolul social ridicat al anumitor fapte penale determina un tratament juridic diferentiat cu privire la individualizarea modalitatii de executare a pedepsei, tratament juridic stabilit de legiuitor in exercitarea atributiilor sale cuprinse in art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, republicata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.292/2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Florentin Avadani si Corneliu Cretu, inculpati in dosarul mentionat, pentru savarsirea infractiunii de talharie.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se considera ca dispozitia legala criticata contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (9) referitoare la legalitatea pedepsei, ale art. 123 alin. (1^1) referitoare la infaptuirea justitiei, precum si celor ale art. 6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se sustine ca textele criticate instituie un regim discriminatoriu pentru destinatarii legii penale care savarsesc infractiuni intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani. Totodata, se ingradeste dreptul cetateanului de a beneficia de masurile mentionate, desi pericolul social al faptei este extrem de redus, incalcandu-se astfel si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In opinia autorului exceptiei, ceea ce trebuie sa primeze nu este pedeapsa prevazuta de lege, ci aceea stabilita de judecator in functie de pericolul social concret al faptei, de persoana faptuitorului si de celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 din Codul penal. Or, pentru a proceda la o justa individualizare a pedepsei, judecatorul trebuie in mod necesar sa aiba la indemana si controlul suveran asupra modalitatilor de executare a acesteia. Atata timp cat capacitatea judecatorului de a proceda la individualizarea pedepsei este ingradita de limitari "in abstracto" venind din partea legiuitorului, se produce o iremediabila contradictie intre scopul represiunii penale si capacitatea actului de justitie de a realiza acest scop, fiind astfel incalcate dispozitiile cuprinse in art. 123 alin. (1^1) din Legea fundamentala, privind infaptuirea justitiei.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile constitutionale pretins incalcate se refera la egalitatea in drepturi intre cetateni, fara a obliga la o identitate de tratament juridic intre anumite categorii de persoane.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor dupa Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale. Se arata ca textele atacate nu contravin art. 16 din Constitutie, republicata, deoarece nu se incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi cuprinse in art. 4 alin. (2) din Legea fundamentala, iar egalitatea intre cetateni nu presupune o identitate de tratament juridic. Nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 124 alin. (2) din Constitutia republicata, deoarece regimul executarii pedepselor constituie o problema de politica penala pe care legiuitorul este singurul indreptatit sa o solutioneze, individualizarea judiciara a pedepsei facandu-se in mod obligatoriu in cadrul individualizarii legale.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, Curtea Constitutionala statuand in jurisprudenta sa ca principiul egalitatii cuprinde egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetateni in comparatie cu alta. Se apreciaza ca regimul executarii pedepselor constituie o problema de politica penala pe care organul legislativ este abilitat sa o solutioneze in functie de imprejurarile concrete existente la un anumit moment. Prin textele criticate s-a urmarit instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infractiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol social ridicat. Pe de alta parte, cele trei masuri de individualizare judiciara a executarii pedepsei dau inculpatului numai o vocatie, iar nu un drept de a beneficia de acestea.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, care au urmatorul continut:
    -  Art. 81 alin. 3: "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani, precum si in cazul infractiunilor prevazute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 si 2 si art. 267^1 alin. 1 si 2";
    -  Art. 86^1 alin. 3: "Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani, precum si in cazul infractiunilor prevazute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 si 2 si art. 267^1 alin. 1 si 2. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere poate fi dispusa in cazul infractiunii de furt calificat prevazute la art. 209 alin. 3, daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 2 ani.";
    - Art. 86^7 alin. 3: "Executarea pedepsei la locul de munca nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani, precum si in cazul infractiunilor prevazute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 si 2 si art. 267^1 alin. 1 si 2. Executarea pedepsei la locul de munca poate fi dispusa in cazul infractiunii de furt calificat prevazute la art. 209 alin. 3, daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 2 ani."
    Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale in raport cu prevederile art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (9) referitoare la legalitatea pedepsei, ale art. 123 alin. (1^1) referitoare la infaptuirea justitiei. Potrivit Constitutiei republicate, cu reactualizarea denumirilor si o noua numerotare a textelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 23 alin. (9) a devenit art. 23 alin. (12) si art. 123 alin. (1^1) a devenit art. 124 alin. (2). Se sustine de asemenea ca sunt incalcate art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil si art. 14 privind interzicerea discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor de lege criticate s-a pronuntat prin numeroase decizii, unele privind dispozitiile art. 81 alin. 3, altele privind dispozitiile art. 81 alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3 si altele privind dispozitiile art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal. Dintre acestea din urma, care au avut acelasi obiect ca si exceptia ridicata in cauza de fata, mentionam Decizia nr. 116 din 15 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 341 din 21 iulie 2000, si Decizia nr. 131 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000. Curtea Constitutionala a respins toate exceptiile de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile de lege in discutie, subliniind ca cele trei masuri de individualizare a executarii pedepsei, si anume suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si executarea pedepsei la locul de munca, sunt create de legiuitor si puse la dispozitia instantei ca mijloace de individualizare judiciara a executarii pedepsei. Ele dau inculpatului numai o vocatie, iar nu un drept de a beneficia de aceste masuri. Fiind o creatie a legiuitorului, este firesc ca acesta sa determine nu numai conditiile, dar si sfera de incidenta a acestor masuri, respectiv sa excluda de la aceste masuri persoanele care au savarsit infractiuni deosebit de grave sau infractiuni de violenta care vadesc o periculozitate aparte a infractorului. Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile legale in discutie nu incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicata, aceasta nu poate fi retinuta. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca, desi prin prevederile art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal legiuitorul a restrans aplicarea masurii de individualizare a pedepsei, in sensul ca nu poate fi dispusa in cazul persoanelor care au savarsit, cu intentie, infractiunile mentionate de acest text de lege, aceasta nu contravine insa prevederilor constitutionale ale art. 16, deoarece limitarea legala a aplicarii suspendarii conditionate, a suspendarii sub supraveghere sau a executarii pedepsei la locul de munca nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi. Drepturile fundamentale reprezinta o constanta a personalitatii cetateanului, o sansa egala acordata fiecarui individ si, din aceasta cauza, principiul egalitatii cuprinde egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetateni in comparatie cu alta. In aceasta situatie este evident ca regimul pedepselor constituie o problema de politica penala, pe care organul legislativ este singurul indreptatit sa o solutioneze in functie de imprejurarile existente la un moment dat in domeniul criminalitatii. Prin masurile instituite in conditiile art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal s-a urmarit in exclusivitate instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infractiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat. In asemenea conditii incalcarea principiului egalitatii s-ar putea pune in discutie numai daca reglementarea unor astfel de masuri ar crea discriminari intre cetateni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant. Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata, vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui.
    Pentru motivele mai sus aratate nu poate fi retinuta nici incalcarea art. 14 privind interzicerea discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile criticate incalca prevederile art. 23 alin. (12) din Constitutie, de asemenea, nu poate fi retinuta, deoarece regimul executarii pedepselor este stabilit de legiuitor in cuprinsul Codului penal, lege organica, cu respectarea unor ratiuni de politica penala impuse de imprejurarile existente la un moment dat.
    In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit carora "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti", Curtea retine ca acestea trebuie corelate cu dispozitiile alin. (1) si alin. (3) ale aceluiasi articol, potrivit carora "Justitia se infaptuieste in numele legii" si "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Din aceasta perspectiva sustinerea autorului exceptiei potrivit careia judecatorul ar trebui sa faca o individualizare a modului de executare a pedepsei, fara limitarile in abstracto impuse de lege, apar ca neintemeiate. Cele trei masuri de individualizare a executarii pedepsei, si anume suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si executarea pedepsei la locul de munca, sunt o creatie a legiuitorului, astfel incat este firesc ca acesta sa determine nu numai conditiile, dar si sfera de incidenta a acestor masuri, respectiv sa excluda de la aceste masuri persoanele care au savarsit infractiuni deosebit de grave sau infractiuni de violenta care vadesc o periculozitate aparte a infractorului.
    Intrucat aplicarea masurilor mentionate se face prin hotararea judecatoreasca pronuntata ca urmare a finalizarii procesului penal, nu se poate sustine incalcarea dreptului la un proces echitabil cuprins in art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, si in art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Fata de cele de mai sus si avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal urmeaza a fi respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Florentin Avadani si Corneliu Cretu in Dosarul nr. 2.292/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 mai 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu