DECIZIE Nr. 240 din 21 noiembrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au
apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din
Romania, pozitia 7 din anexa, si a prevederilor art. 23 alin. (1) teza finala
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 5 din 5 ianuarie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile
care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale
din Romania, pozitia 7 din anexa, si a prevederilor art. 23 alin. (1) teza
finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata, exceptie ridicata de Spitalul clinic
"Caritas" din Bucuresti in Dosarul nr. 1.470/1999 al Curtii de Apel Bucuresti
- Sectia de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 14 noiembrie 2000 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 21 noiembrie 2000.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 29 februarie 2000, pronuntata in Dosarul nr.
1.470/1999, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, exceptie
ridicata de Spitalul clinic "Caritas" din Bucuresti intr-o cauza
avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 83/1999 si a pozitiei 7 din anexa la aceasta ordonanta.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 23 alin. (1) teza finala - "[...] de care depinde solutionarea
cauzei" - din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale adauga dispozitiilor constitutionale ale art. 144 lit. c) si
"s-ar impune o decizie de interpretare a Curtii Constitutionale, in sensul
ca exceptia de neconstitutionalitate este admisibila si daca este vorba de
texte care vizeaza litigii viitoare in care partea ar urma sa intre, inclusiv
pe rolul Curtii Constitutionale".
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 83/1999 se arata ca aceasta este emisa cu incalcarea art. 114
alin. (4) din Constitutie, deoarece dispozitiile sale nu se incadreaza in
notiunea "cazuri exceptionale", prevazuta de textul constitutional.
Se apreciaza ca sintagma "cazuri exceptionale" "vizeaza aspecte
care ies din regula, situatii iesite din comun si care pun tara, implicit
Guvernul ei, in situatia de a adopta masuri de ordin administrativ, cu efecte
insa similare legilor, tocmai pentru a intampina producerea unor
<<rele>> si mai mari", iar reglementarea reparatiilor pentru
daunele cauzate prin decretul de nationalizare a institutiilor sanitare
particulare nu se incadreaza in sfera "cazurilor exceptionale". Se
mai arata ca ordonanta de urgenta criticata contine reglementari privind
regimul juridic al proprietatii, care este rezervat, potrivit art. 72 alin. (3)
lit. k) din Constitutie, legii organice, incalcandu-se astfel si aceste
prevederi constitutionale. Pe de alta parte, autorul exceptiei considera ca dispozitiile
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, respectiv pozitia 7 din anexa
la ordonanta, prin care se transmit in proprietate privata bunuri imobile
apartinand Spitalului clinic "Caritas", conduc la desfiintarea
acestui serviciu public, cu consecinta incalcarii "principiului statului
social, dreptului la munca, incalcarea dreptului la un nivel de trai decent si
la ocrotirea sanatatii, incalcarea dreptului la invatatura, incalcarea
principiului egalitatii si nediscriminarii, incalcarea principiului interesului
national".
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ,
exprimandu-si opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992, republicata,
apreciaza ca "dispozitia legala contestata este neconstitutionala numai in
masura in care nu este interpretata ca fiind o conditie intrinseca a notiunii
de <<exceptie>>, ca mijloc de aparare recunoscut partilor pentru
ocrotirea drepturilor lor subiective". Se mai arata ca "Prin
raportarea notiunii de cauza la cererea de chemare in judecata instanta
apreciaza ca dispozitia art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992,
republicata, este constitutionala in masura in care se interpreteaza in sensul
ca exceptia de neconstitutionalitate se poate ridica numai cu privire la
cauzele cererilor formulate de parti in fata instantelor judecatoresti",
adica cu privire la "temeiul juridic al acestor cereri in intelesul
restrans de texte de lege, pe care partile isi fundamenteaza drepturile
invocate in justificarea pretentiilor lor, temeiuri puse in discutia acestora
si retinute ca atare de instantele judecatoresti".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca, potrivit art. 114 alin.
(4) din Constitutie, in cazuri exceptionale Guvernul poate adopta ordonante de
urgenta care intra in vigoare dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament,
iar limitarea referitoare la domeniul de reglementare priveste doar ordonantele
ce se emit in baza unei legi speciale de abilitare. Se mentioneaza ca prin
Decizia Curtii Constitutionale nr. 34 din 17 februarie 1998, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, s-a statuat
ca ordonante de urgenta pot fi emise in orice domenii, daca este indeplinita
conditia existentei unor situatii exceptionale. Se mai arata ca in situatii
similare, fiind sesizata cu exceptii de neconstitutionalitate privind ordonante
de urgenta care reglementeaza in domenii rezervate legii organice, Curtea
Constitutionala a constatat ca nu este legal sesizata, intrucat "exceptia
de neconstitutionalitate nu poate forma obiectul unei actiuni directe adresate
instantelor judecatoresti sau Curtii Constitutionale. Procedural o asemenea
actiune este inadmisibila". Se citeaza in acest sens Decizia Curtii
Constitutionale nr. 92 din 25 iunie 1998, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 285 din 3 august 1998. Cu privire la sustinerea referitoare
la neconstitutionalitatea art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992,
republicata, se apreciaza ca aceste dispozitii nu contravin nici unui principiu
sau text constitutional, ci ele precizeaza conditiile si cazurile in care poate
fi ridicata exceptia de neconstitutionalitate a unei legi sau ordonante ori a
unei prevederi dintr-o lege sau ordonanta.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor si concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Din continutul Incheierii de sesizare din data de 20 martie 2000,
pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ in
Dosarul nr. 1.470/1999, Curtea retine ca in fata instantei de judecata, la data
de 25 ianuarie 2000, Spitalul clinic "Caritas", prin reprezentantul
sau, a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 83/1999, punctul 7 din anexa, cu sustinerea ca aceasta
a fost emisa cu incalcarea art. 114 alin. (4) si a art. 72 alin. (3) lit. k)
din Constitutie. Exceptia a fost reiterata la termenul de judecata din 29
februarie 2000, cand a fost ridicata si exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 23 alin. (1) teza finala - "de care depinde solutionarea
cauzei" - din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata. Aceasta din urma exceptie a fost ridicata,
deoarece Guvernul Romaniei, in calitate de parat, a formulat concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 83/1999 "ca inadmisibila, conform art. 26 alin. (3)
raportat la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992".
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ, analizand
continutul cererilor formulate de catre reprezentantul Spitalului clinic
"Caritas", a constatat ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992, republicata,
este intemeiata si, avand caracter prejudicial asupra exceptiei privind Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, prin Incheierea din 20 martie 2000
sesizeaza Curtea Constitutionala doar cu solutionarea acestei din urma
exceptii.
Fata de imprejurarea ca exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 83/1999 a fost ridicata de reprezentantul Spitalului
clinic "Caritas" la termenul de judecata din 25 ianuarie 2000 si
reiterata la termenul de judecata din 29 februarie 2000, prin prezenta decizie
Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte si cu privire la
constitutionalitatea acestor dispozitii, desi prin Incheierea de sesizare din
20 martie 2000 nu a fost investita si cu aceasta exceptie. Aceasta deoarece,
potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, "Exceptia poate fi
ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de
judecata". Din acest text rezulta ca autor al exceptiei de
neconstitutionalitate este partea care a ridicat-o, astfel incat instanta nu
poate, prin incheierea de sesizare, sa o modifice. In acest sens este si
jurisprudenta Curtii Constitutionale (de exemplu, Decizia nr. 604 din 9
decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 134
din 2 aprilie 1998).
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 23 alin. (1)
teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
187 din 7 august 1997, articol care prevede: "Curtea Constitutionala
decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea
cauzei", precum si dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor
cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, pozitia 7 din
anexa.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca aceasta este inadmisibila si, in consecinta,
urmeaza sa fie respinsa.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala
"hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti
privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor", iar potrivit
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea
Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti
privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii
dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea
cauzei".
Asadar, in cadrul controlului ulterior de constitutionalitate, prevazut la
art. 144 lit. c) din Constitutie, instanta de contencios constitutional poate
fi legal sesizata in vederea declansarii controlului numai pe calea exceptiei
de neconstitutionalitate invocate intr-un litigiu pendinte la o instanta de
judecata si numai daca solutionarea acelui litigiu depinde de legea sau
ordonanta ori dispozitia dintr-o lege sau dintr-o ordonanta criticata ca
neconstitutionala.
In cauza de fata insa autorul exceptiei a introdus in fata Curtii de Apel
Bucuresti o actiune prin care solicita sa se constate "nulitatea absoluta
a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83 din 8 iunie 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 266 din 10 iunie 1999, pozitia 7
din anexa la respectiva ordonanta, prin faptul ca incalca principiile
constitutionale, fiind vorba de o ordonanta cu caracter individual". Or,
asa cum s-a aratat, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate nu
poate forma obiectul unei actiuni directe adresate instantelor judecatoresti
sau Curtii Constitutionale, procedural o asemenea actiune fiind inadmisibila.
In acest sens a statuat Curtea Constitutionala prin mai multe decizii (de
exemplu, Decizia nr. 92 din 25 iunie 1998, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 285 din 3 august 1998).
Curtea constata, de asemenea, ca este inadmisibila solicitarea de a se
pronunta de catre Curtea Constitutionala o decizie de interpretare a
dispozitiilor art. 23 alin. (3) teza finala - "[...] de care depinde
solutionarea cauzei" - din Legea nr. 47/1992, republicata, in sensul de a
se crea posibilitatea ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate "a unor
prevederi care nu sunt incidente in cauze din fata instantei judecatoresti, dar
pot deveni incidente in litigiul propriu-zis de contencios constitutional,
dedus Curtii Constitutionale".
Potrivit competentei sale, astfel cum rezulta din prevederile art. 2 alin.
(3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea
Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare
a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei". Si sub
acest aspect exista jurisprudenta a Curtii Constitutionale (de exemplu, Decizia
nr. 56 din 14 mai 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 139 din 4 iulie 1996; Decizia nr. 160 din 10 noiembrie 1998, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 472 din 9 decembrie 1998).
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin.
(3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri
imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor
nationale din Romania, pozitia 7 din anexa, si a prevederilor art. 23 alin. (1)
teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata, exceptie ridicata de Spitalul clinic
"Caritas" in Dosarul nr. 1.470/1999 al Curtii de Apel Bucuresti -
Sectia de contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 noiembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu