DECIZIE Nr.
239 din 4 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 69 alin. (5) din Legea administratiei
publice locale nr. 215/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 257 din 1 aprilie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (5) din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Instituţia
Prefectului Judeţului Vaslui, prin prefect Ciprian Iftimoaei, în Dosarul nr.
6.'553/89/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului' Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Argumentează
în acest sens că textele de lege criticate conţin norme speciale de procedură,
derogatorii de la regimul de drept comun şi care nu sunt de natură a încălca
drepturile constituţionale invocate. In plus, controlul de constituţionalitate
exercitat de Curte nu presupune un examen comparativ între diferite texte din
legislaţie, ci concordanţa acestora cu normele fundamentale, astfel că sub
acest aspect excepţia este inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.553/89/2006, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială,
de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 alin. (5) din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001.
Excepţia a fost ridicată de Instituţia Prefectului
Judeţului Vaslui, prin prefect Ciprian Iftimoaei, într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unui recurs formulat de acesta împotriva unei sentinţe
judecătoreşti prin care s-a hotărât anularea unui ordin al prefectului de'
constatare a încetării de drept a mandatului de primar al comunei Todireşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile 'de lege criticate 'încalcă
principiul accesului liber la justiţie şi dreptul constituţional la folosirea
căilor de atac, prin aceea că atribuie caracter definitiv şi irevocabil
hotărârii primei instanţe prin care se soluţionează'contestaţia împotriva
ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de
primar. Totodată, se creează un regim discriminatoriu în ceea ce priveşte
accesul la dublul grad de jurisdicţie al părţilor care au posibilitatea de a
contesta hotărârile judecătoreşti de soluţionare a unei contestaţii împotriva
unei hotărâri a Consiliului local sau judeţean de constatare a încetării de
drept a mandatului de consilier local/judeţean, faţă de părţile care nu pot
ataca hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva
ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de
primar, această hotărâre
fiind irevocabilă, potrivit art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001. Or, în
condiţiile în care, în temeiul art. 2 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul
aleşilor locali, consilierii locali, consilierii judeţeni, primarii şi
vicepfimarii fac parte din categoria aleşilor locali, se impune ca şi
mijloacele şi procedurile de acces la justiţie aplicabile acestei categorii să
fie aceleaşi. Mai mult, Legea nr. 393/2004 prevede la art. 9 doar 3 situaţii de
încetare de drept a mandatului de consilier local sau judeţean în care
hotărârea primei instanţe este irevocabilă, „spre deosebire de dispoziţiile
art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, care nu fac distincţii între cazurile
de încetare de drept a mandatului primarului, textul legal conferind hotărârii
primei instanţe caracter irevocabil."
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal opinează în
sensul neconstituţionalităţii prevederilor art. 69 alin. (5) din Legea nr.
215/2001 din perspectiva încălcării art. 129 şi, în subsidiar, a art. 21 alin.
(1) din Constituţie. In principiu, se arată că textul constituţional invocat
garantează existenţa unei căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti,
acest drept dând satisfacţie principiului procesual al controlului de
jurisdicţie, dar şi dreptuiui de acces la dublul grad de jurisdicţie.
Posibilitatea atacării unei hotărâri judecătoreşti este o facultate a părţii
procesuale sau a altei părţi interesate', de care aceasta are libertatea de a
dispune sau nu, dar pe care trebuie să o aibă garantată. Sintagma
constituţională cuprinsă în art. 129 „în condiţiile legii" nu înseamnă că
legea este cea care reglementează existenţa/ inexistenţa unei căi de atac, ci
faptul că modalităţile concrete de exercitare a acestei căi de atac sunt
prevăzute de legea organică. In cazul art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001,
legiuitorul a apreciat greşit că rămâne la latitudinea sa de a prevedea sau nu
calea de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti susceptibile de a fi
desfiinţată sau modificată. Şi, întrucât opinează că dreptul de acces la căile
de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti este, în fapt, o „subspecie",
o parte componentă şi integrată a dreptului de acces liber la justiţie, rezultă
că şi art. 21 alin. (1) din Constituţie este încălcat.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001 sunt constituţionale. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de
exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să fie îngrădit
accesul liber la justiţie. Or, excluderea căilor de atac în cazul examinat a
fost impusă de necesitatea soluţionării prompte a unei situaţii foarte
importante pentru orice comunitate dintr-un stat democratic, cea a încetării
înainte de termen a mandatului de primar. Din aceleaşi raţiuni de celeritate,
legiuitorul a instituit obligaţia ca instanţa de contencios administrativ
sesizată să se pronunţe în termen de 30 de zile de la data la care ordinul
prefectului a fost atacat. Mai mult decât atât, accesul liber la justiţie nu
presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având
următorul conţinut: „(5) Instanţa de contencios administrativ este obligată să
se pronunţe în termen de 30 de zile. In acest caz, procedura prealabilă nu se
mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi
irevocabilă."
Autorul excepţiei consideră că
prevederile citate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art.
129 din Constituţie, texte privind accesul liber la justiţie şi dreptul la
folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că, în esenţă, autorul excepţiei considera
dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001 ca fiind neconstituţionale, deoarece, prin caracterul definitiv şi
irevocabil al hotărârii instanţei de soluţionare a contestaţiei formulate
împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului
de primar, sunt încălcate principiul accesului liber la justiţie şi dreptul la
folosirea căilor de atac, consacrate de art. 21 alin. (1) şi (2), respectiv de
art. 129 din Constituţie.
Curtea constată că prevederile art. 21 alin. (1) şi (2)
din Legea fundamentală, invocate în motivarea excepţiei, permit oricărei
persoane accesul la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a
intereselor sale'legitime şi interzic îngrădirea prin lege a'exercitării
acestui drept. Totodată, normele constituţionale ale art. 129 garantează
dreptul la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, drept
exercitat de părţile interesate şi de Ministerul Public, în condiţiile legii.
Prin coroborarea celor două texte fundamentale, Curtea
a reţinut, de principiu, în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie nu
înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la
toate căile de atac, Constituţia garantând accesul liber la justiţie exercitat
însă în formele şi modalităţile prevăzute de lege. Exemple în acest sens sunt
Decizia nr. 436/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 6 februarie 1998, sau Decizia
nr. 38/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.
In considerarea aceloraşi raţiuni, prevederile art. 126
alin. (2) din Constituţie stabilesc atribuţia exclusivă a legiuitorului în
materia reglementării competenţelor instanţelor judecătoreşti şi a procedurii
de judecată, printre care şi căile de atac. Aşadar, legiuitorul este liber să
reglementeze regimul juridic al căilor de atac, cu condiţia să nu aducă
atingere unor texte constituţionale, astfel că nu reprezintă un viciu de
constituţionalitate stabilirea unor modalităţi diferite de exercitare a
dreptului de acces liber la justiţie, în funcţie de anumite situaţii speciale,
care justifică prin natura lor instituirea unei proceduri de judecată diferite.
Se remarcă totodată că nicio prevedere din Legea
fundamentală sau din instrumentele juridice internaţionale referitoare la
drepturile omului, la care România este parte, nu impune existenţa dublului
grad de jurisdicţie într-un sistem jurisdicţional, cu excepţia materiei penale.
In considerarea acestor argumente, Curtea observă, în
plus, că excepţia de faţă a fost invocată în cadrul unei recurs formulat
împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost admisă contestaţia
exercitată împotriva ordinului prefectului prin care se constată încetarea de
drept a mandatului de primar. Aşadar, potrivit art. 69 alin. (4) din Legea nr.
215/2001, ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de
contencios administrativ.
Contestaţia adusă spre soluţionare în faţa instanţei de
judecată constituie însăşi modalitatea specifică şi concreta prevăzută de
legiuitor pentru a ataca în justiţie actul administrativ vătămător - în speţă,
ordinul prefectului.
Aşa fiind, Curtea constată că sunt pe deplin respectate
prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie, care garantează controlul
judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice. Controlul
judecătoresc reprezintă dreptul şi obligaţia pe care le au instanţele
judecătoreşti de a verifica, în cazurile, în condiţiile şi cu procedura
stabilite de lege, legalitatea ori temeinicia ori numai legalitatea unor acte -
cu sau fără caracter jurisdicţional - care emană de la organe ce nu fac parte
din sistemul judiciar, fie că sunt sau nu sunt organe cu activitate
jurisdicţională. Atât timp cât, sub imperiul garanţiei constituţionale, legea
prevede o modalitate concretă şi efectivă de acces la instanţă a părţii
interesate, nu se poate susţine încălcarea art. 21 alin. (1) din Constituţie.
In contextul reglementat de prevederile legale
criticate, şi anume modalitatea de contestare în justiţie a ordinului
prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar,
procedura specifică de contestare şi de soluţionare a acestor litigii este în
mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului
judecătoresc impunând o rezolvare promptă şi definitivă pentru trecerea la
etapa următoare, cea a declanşării procedurii pentru organizarea şi
desfăşurarea alegerilor locale. Aceasta este raţiunea pentru care termenele ce
caracterizează această procedură specială sunt mai scurte decât cele întâlnite
în procedura de drept comun (contestaţia - formulată în 10 zile de la
comunicare şi soluţionata în 30 de zile de către instanţa de contencios
administrativ) şi tot din aceleaşi considerente este admisă excepţia de la
obligaţia parcurgerii procedurii prealabile, specifică, de altfel,
contenciosului administrativ. Bineînţeles, excepţiile de la procedura comună,
caracterizată prin dreptul de exercitare a căilor de atac ordinare şi/sau
extraordinare, trebuie expres prevăzute de lege, situaţii excepţionale similare
fiind prevăzute, de exemplu, şi de art. 40 alin. 4 din Codul de procedură
civilă, care stabileşte că hotărârea de strămutare nu este supusă niciunei căi
de atac, sau de art. 34 alin. 1 din acelaşi cod, potrivit căruia încheierea prin
care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a
încuviinţat recuzarea, nu este supusa niciunei căi de atac.
Totodată, este de remarcat că pe parcursul soluţionării
contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ ambele părţi din
litigiu - atât primarul, cât şi prefectul - îşi pot exercita nefngrădit
drepturile şi garanţiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat
democratic, astfel că nu se poate susţine încălcarea accesului liber la
justiţie sub toate aspectele sale.
In consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 69
alin. (5) din Legea nr. 215/2001 conţin norme de procedură specială,
derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126
alin. (2) din Constituţie şi care nu îngrădesc exercitarea dreptului la
folosirea căilor legale de atac şi nu contravin nici principiului accesului
liber la justiţie.
In sfârşit, în ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate referitoare la tratamentul procedural discriminatoriu
instituit de normele de lege examinate faţă de cele care reglementează
procedura de contestare în justiţie a hotărârilor consiliului local sau
judeţean prin care se constată încetarea de drept a mandatului de consilier
local/judeţean, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Chiar dacă
atât primarul, cât şi consilierii locali sau judeţeni fac parte, ca regulă, din
aceeaşi categorie a aleşilor locali, aceştia se diferenţiază clar prin
atribuţiile specifice exercitate în cadrul comunităţii ai cărei reprezentanţi sunt,
încât este justificată diferenţa de procedură specifică înlocuirii unui
consilier local sau judeţean faţă de cea specifică înlocuirii primarului al
cărui mandat a încetat de drept. Astfel, dacă în caz de vacanţă a mandatului
unui consilier local sau judeţean locul rămas liber se completează prin
apelarea la lista de supleanţi ai aceluiaşi partid politic, alianţă politică
sau alianţă electorală, în situaţia vacanţei funcţiei de primar, atribuţiile acestuia sunt exercitate
temporar de viceprimar sau, după caz, de un consilier local, până la momentul
alegerilor locale, care se organizează în maximum 90 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin.
(4) sau de la data pronunţării hotărârii instanţei, în condiţiile alin. (5) al
art. 69 din Legea nr. 215/2001.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001, excepţie ridicată de Instituţia Prefectului Judeţului Vaslui, prin
prefect Ciprian Iftimoaei.în Dosarul nr. 6.553/89/2006 al Curţii de Apel Târgu
Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi