DECIZIE Nr.
237 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 alin. 1 si art. 278 1 alin. 7
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 263 din 19 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi ale art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasilica Miriuţă în Dosarul nr. 9.654/299/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 9.654/299/2006, Tribunalul Bucureşti -
Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 278 alin. 1 şi art. 2781 alin. 7 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Vasilica Miriuţă în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze
penale aflate în calea de atac a recursului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul
internaţional şi dreptul intern, ale art. 20
referitoare la Tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 23
alin. (12) referitoare la stabilirea şi aplicarea
pedepsei în condiţiile legii, ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la
reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de
executare a acestora, precum şi ale art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul
părţilor la un proces echitabil şi ale art. 7 referitoare la Nicio pedeapsă
fără lege, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Astfel, art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală
este neconstituţional, deoarece procurorul care soluţionează plângerea nu este
independent în sensul prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală este neconstituţional,
întrucât instanţa de judecată nu poate fi independentă şi imparţială în măsura
în care este ţinută să se pronunţe analizând materialul de urmărire penală
instrumentat de procuror, care se supune controlului ierarhic.
In sfârşit, autorul excepţiei mai arată că dispoziţiile
legale criticate au o redactare ambiguă, care nu permite destinatarilor legii
să îşi corecteze conduita, şi, de aceea, contravin principiului legalităţii
incriminării şi domeniului de reglementare al legilor organice.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece examinarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei de netrimitere în
judecată dispuse de procuror se poate face, în mod logic, numai pe baza
lucrărilor şi a materialului existent la dosar, precum şi pe baza eventualelor
noi înscrisuri prezentate, întrucât instanţa nu a fost sesizată pentru
judecarea fondului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate au fost concepute de către legiuitor ca răspuns la necesitatea
garantării exercitării neîngrădite a liberului acces la justiţie şi a dreptului
la apărare.
Dispoziţiile art. 278 alin. 1 şi ale art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură
penală nu împiedică părţile să beneficieze de toate garanţiile procesuale care
asigură caracterul echitabil al procesului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 278 alin. 1, cu denumirea marginală Plângerea contra actelor procurorului, şi
ale art. 2781 alin.
7 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa
judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de
netrimitere în judecată, aşa cum a fost modificat, preluând soluţia
legislativă anterioară, prin art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări
similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 54 din 26 ianuarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Cât priveşte art. 278 alin. 1 din Codul de procedură
penală, deşi a fost examinat de Curtea Constituţională în numeroase cazuri,
jurisprudenţa în materie nu poate fi invocată, deoarece criticile formulate
constau în susţinerea că reglementarea este redundantă, întrucât procurorul nu
este independent şi nu poate asigura părţii interesate
un proces echitabil.
Această susţinere nu poate fi primită, deoarece norma
legală criticată nu conţine nicio dispoziţie de natură să ştirbească
independenţa procurorului, consacrată, între altele, de art. 3 alin. (i) din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit
căruia „Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate
şi sunt independenţi, în condiţiile legii". In plus, conform
art. 132 alin. (1) din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii,
imparţialităţii şi controlului ierarhic. Or,
dispoziţia legală criticată, împreună cu celelalte alineate ale art. 278 din
Codul de procedură penală, nu reprezintă altceva decât o consacrare a
principiului controlului ierarhic.
Textele de lege criticate conţin dispoziţii de
procedură judiciară pe care legiuitorul are competenţa să le adopte, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără ca prin aceasta să fie
încălcate normele şi principiile consacrate prin Legea fundamentală.
Susţinerea autorului excepţiei, în sensul că art. 278
alin. 1 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
este nefondată, deoarece, tocmai în virtutea dreptului la un proces echitabil,
orice persoană care apreciază că prin actul procurorului s-a adus o vătămare
intereselor sale legitime poate face plângere la procurorul ierarhic superior.
Dispoziţiile legale atacate, împreună cu cele cuprinse în art. 2781 din Codul de
procedură penală, au instituit posibilitatea cenzurării actelor procurorului de
către instanţele judecătoreşti, asigurând prin aceasta accesul la justiţie al
persoanelor nemulţumite de soluţiile date de procuror
în faza de urmărire penală a procesului penal.
excepţiei, părţile având posibilitatea să-şi apere drepturile şi Aceste
prevederi nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale, interesele în cursul
judecăţii, prin mijloacele prevăzute de nici actelor normative internaţionale
invocate de autorul lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi ale art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Vasilica Miriuţă în Dosarul nr. 9.654/299/2006 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a II-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru