DECIZIE Nr.
235 din 4 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 303 din 17 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Aurelian-Nicuşor
Lupulescu în Dosarul nr. 9.157/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege
criticate nu sunt contrare prevederilor din Constituţie invocate ca fiind
încălcate. De asemenea, apreciază că prevederile Legii nr. 112/1995, la care
autorul excepţiei face trimitere, nu au relevanţă în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 9.157/99/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu ţionalitate a prevederilor
art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Aurelian-Nicuşor Lupulescu într-o cauză având ca obiect obligaţie
de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 42 alin. (3) din legea criticată este „vădit
neconstituţional", întrucât contravine art. 16 din Constituţie, care
garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii, precum şi prin raportare la
art. 9 din Legea nr. 112/1995, deoarece „suntem în faţa a două situaţii
juridice similare reglementate într-o manieră complet diferită cu toate că
privesc aceeaşi categorie de persoane, respectiv chiriaşii şi aceeaşi categorie
de bunuri, respectiv imobilele având destinaţia de locuinţe, efect al preluării
de către statul comunist a căror restituire nu a fost cerută de foştii
proprietari." In esenţă, arată că, potrivit Legii nr. 112/1995, chiriaşii
pot dobândi proprietatea asupra unei locuinţe doar prin simpla lor manifestare
de voinţă, pe când chiriaşilor care au solicitat cumpărarea apartamentelor în
baza Legii nr. 10/2001 li se garantează doar un drept de preemţiune, astfel
încât „suntem în faţa unui tratament juridic discriminatoriu". Autorul
excepţiei consideră că „persoanelor având statutul de chiriaş trebuie să li se asigure aceleaşi drepturi, indiferent
sub incidenţa căror prevederi legale s-ar afla, printr-o reglementare uniformă
care să recunoască un tratament juridic egal persoanelor care au aceeaşi
calitate de chiriaş şi deţin cu chirie un apartament care nu a fost solicitat
de fostul proprietar".
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată. In acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine
art. 16 din Constituţie, care „vizează egalitatea în drepturi pentru cetăţeni
în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi
libertăţi fundamentale, nu şi identitate de tratament juridic asupra aplicării
unor dispoziţii legale, indiferent de natura lor, cu atât mai mult cu cât
scopul pentru care a fost adoptată Legea nr. 10/2001 a fost acela de a
statornici măsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari ale căror
imobile au fost preluate în mod abuziv".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât
comparaţia dintre două categorii de chiriaşi ce au dobândit această calitate în
contexte diferite „nu îşi găseşte sensul", iar „coordonarea legislaţiei în
vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare". In acest sens se
invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 81 din 25 mai 1999.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale.
In acest sens, arată că, „fiind adoptate în materia revendicării imobilelor
preluate abuziv, asigură chiriaşilor o protecţie prin instituirea unui drept de
preemţiune în cazul înstrăinării de către deţinătorii actuali ai imobilelor cu
destinaţie de locuinţe, care nu au fost restituite persoanelor îndreptăţite,
reglementând situaţia în care un terţ ar oferi un preţ egal sau inferior celui
oferit de chiriaş". Consideră că invocarea prevederilor art. 9 din Legea
nr. 112/1995 nu are relevanţă, întrucât constituţionalitatea unui text de lege
se raportează la prevederi din Constituţie, iar nu la prevederi din alte legi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, text de lege care are următorul
cuprins: „(3) Imobilele cu destinaţia de locuinţe, prevăzute la alin. (1),
pot fi înstrăinate potrivit legislaţiei în vigoare, chiriaşii având drept de
preemţiune." [Alin. (1) la care se face trimitere prevede că „(1)
imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie
persoanelor îndreptăţite rămân în administrarea deţinătorilor actuali", iar Capitolul III din lege prevede „Proceduri de
restituire."]
Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat
este neconstituţional prin raportare la art. 16 din Constituţie privind „Egalitatea în drepturi", precum şi „prin raportare la art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru
reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe
trecute în proprietatea statului."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile
art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor
imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, potrivit
cărora chiriaşii pot cumpăra imobilele în care locuiesc printr-o simplă cerere
adresată deţinătorului, sunt mai favorabile chiriaşilor decât prevederile art.
42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, supuse controlului de constituţionalitate în prezenta cauză. In
consecinţă, invocându-se încălcarea art. 16 din Constituţie, se susţine că „persoanelor având statutul de chiriaş
trebuie să li se asigure aceleaşi drepturi, indiferent sub incidenţa căror
prevederi legale s-ar afla, printr-o reglementare uniformă care să recunoască
un tratament juridic egal persoanelor care au aceeaşi calitate de chiriaş şi
deţin cu chirie un apartament care nu a fost solicitat de fostul
proprietar".
Din analiza acestor critici, Curtea constată că, în
opinia autorului excepţiei, neconstituţionalitea art. 42 alin. (3) din Legea
nr. 10/2001 se întemeiază pe modul diferit în care sunt reglementate „două
situaţii juridice similare", „cu toate că privesc aceeaşi categorie de
persoane, respectiv chiriaşii şi aceeaşi categorie de bunuri, respectiv
imobilele având destinaţia de locuinţe". Or, potrivit art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sunt neconstituţionale legile, tratatele internaţionale, regulamentele
Parlamentului şi ordonanţele Guvernului „care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei". Aşa fiind, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât
raportarea dispoziţiilor de lege atacate la prevederile art. 9 din Legea nr.
112/1995 nu reprezintă un aspect de constituţionalitate, ci de contrarietate cu
alte dispoziţii de lege, iar coordonarea legislaţiei în vigoare intră în
competenţa autorităţii legiuitoare.
De altfel, în legătură cu încălcarea art. 16 din
Constituţie nu sunt formulate şi alte critici de neconstituţionalitate, astfel
că şi sub acest aspect excepţia este inadmisibilă.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Aurelian-Nicuşor
Lupulescu în Dosarul nr. 9.157/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu