DECIZIE   Nr. 234 din  5 iulie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 305 si 312 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 558 din  7 septembrie 2001

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Paula C. Pantea    - procuror
    Mihai Paul Cotta   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 305 si 312 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Hanover" - S.R.L. din Timisoara in Dosarul nr. 10.318/C/2000 al Tribunalului Timis - Sectia civila.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei. Se apreciaza ca textele de lege criticate de autorul exceptiei sunt constitutionale, deoarece nu contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie. Administrarea si a altor probe noi in fata instantelor de recurs nu ar face decat sa tergiverseze solutionarea cauzei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 13 februarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 10.318/C/2000, Tribunalul Timis - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 305 si 312 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Hanover" - S.R.L. din Timisoara.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 305 din Codul de procedura civila, potrivit carora nu se admit probe noi in instanta de recurs, cu exceptia inscrisurilor, precum si dispozitiile art. 312 din acelasi cod, care nu permit in toate cazurile casarea cu trimitere, contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, conform carora Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate. In argumentarea exceptiei autorul acesteia considera ca, deoarece "in recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, face ca adevarul <<judiciar>> sa fie indepartat prin lege de adevarul <<real>>, creand posibilitatea ca justitia sa consacre <<adevaruri>> care nu au nimic comun cu realitatea [...]". In ceea ce priveste necesitatea casarii cu trimitere in toate cazurile se considera ca o asemenea prevedere ar inlatura risipa inutila de energie si ar face ca instanta de recurs sa fie o instanta a adevarului si a dreptatii.
    Tribunalul Timis - Sectia civila, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciaza ca aceasta este nefondata, intrucat in realitate prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, considerate de autorul exceptiei ca fiind incalcate prin textele de lege criticate, "nu au nici o legatura cu precitatele dispozitii procedurale enuntate". Referitor la sustinerea potrivit careia art. 312 ar fi neconstitutional in sensul ca instanta de control judiciar ar trebui sa caseze cu trimitere spre rejudecare pricinile in toate situatiile si nu doar in cele expres si limitativ prevazute de textul de lege criticat, instanta considera "ca prin admiterea acestei ipoteze s-ar ajunge la limitarea atributiilor de control judiciar, ceea ce este inadmisibil".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Principalele argumente cuprinse in acest punct de vedere se refera la faptul ca dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei nu au nici o legatura cu textele din Codul de procedura civila considerate neconstitutionale. Totodata Guvernul, referindu-se la dispozitiile art. 305 din Codul de procedura civila, le considera justificate, "intrucat instanta de recurs nu judeca pricina, ci hotararea instantei de fond [...]". In ceea ce priveste dispozitiile art. 312 din Codul de procedura civila se apreciaza ca "Natura recursului, cale de atac prin care se poate exercita, de regula, numai un control suplimentar de legalitate, justifica caracterul de solutie de exceptie al casarii cu trimitere, solutie ce poate fi pronuntata de instanta de recurs numai in cazurile limitativ prevazute de art. 312 alin. 2".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 305 si 312 din Codul de procedura civila, care au urmatorul cuprins:
    Art. 305
    "In instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor.";
    Art. 312, in redactarea sa in vigoare la data formularii exceptiei de neconstitutionalitate, avea urmatorul cuprins:
    "Curtile de apel si tribunalele, in caz de casare, vor judeca pricina in fond.
    Cu toate acestea, in cazul in care instanta, a carei hotarare este recurata, a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad. In cazul casarii pentru lipsa de competenta, cauza se trimite spre rejudecare instantei competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii.
    Daca instanta de recurs constata ca ea insasi era competenta sa solutioneze pricina in prima instanta sau in apel, va casa hotararea recurata si va solutiona cauza potrivit competentei sale."
    Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, intrata in vigoare conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 290 din 29 decembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 706 din 29 decembrie 2000, care a modificat termenul de intrare in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 la 2 mai 2001, art. 312 a fost modificat, avand in prezent urmatorul continut: "Instanta poate admite recursul, il poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.
    In caz de admitere a recursului, hotararea atacata poate fi modificata sau casata, in tot sau in parte.
    Modificarea hotararii atacate se pronunta pentru motivele prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 si 10, iar casarea pentru cele prevazute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 si 5. Daca sunt gasite intemeiate mai multe motive dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanta de recurs va casa in intregime hotararea atacata, pentru a se asigura o judecata unitara.
    In caz de casare, curtile de apel si tribunalele vor rejudeca pricina in fond, fie la termenul cand a avut loc admiterea recursului, situatie in care se pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop.
    Cu toate acestea, in cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad.
    In caz de casare a hotararii atacate, pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 3, instanta va trimite dosarul spre judecare instantei judecatoresti competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibila.
    Daca instanta de recurs constata ca ea insasi era competenta sa solutioneze pricina in prima instanta sau in apel, va casa hotararea recurata si va solutiona cauza potrivit competentei sale."
    Autorul exceptiei considera ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, text al carui cuprins este urmatorul: "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate."
    1. Examinand critica dispozitiilor art. 305 din Codul de procedura civila in raport cu dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Trasatura esentiala a statului de drept o constituie suprematia Constitutiei si obligativitatea respectarii legii. Or, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar conform art. 128 din Legea fundamentala, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Din analiza celor doua texte constitutionale rezulta ca reglementarea conditiilor si a procedurii de exercitare a cailor de atac se stabileste prin lege, dispozitiile constitutionale necontinand prevederi in aceasta materie. In consecinta, dispozitia cuprinsa in art. 305 din Codul de procedura civila, conform careia "In instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor", reprezinta o norma prin care se stabileste, in raport cu celelalte dispozitii care reglementeaza sistemul probelor si cel al cailor de atac, o regula de baza a judecarii recursului. Este, de altfel, semnificativ faptul ca, in urma modificarilor si completarilor aduse Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, in prezent recursul este o cale extraordinara de atac. Or, se justifica si din acest punct de vedere deosebirea fata de apel in ceea ce priveste inadmisibilitatea probelor noi, cu exceptia inscrisurilor.
    2. Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 312 din Codul de procedura civila, astfel cum acestea au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, Curtea constata ca in raport cu obiectul criticii de neconstitutionalitate textul legal, in noua lui redactare, pastreaza principiul reglementarii anterioare, cu unele precizari suplimentare. Intr-adevar, ceea ce se critica de catre autorul exceptiei cu privire la textul art. 312 din Codul de procedura civila este faptul ca "nu se prevede casarea cu trimitere spre rejudecare in toate cazurile". Or, prin noua redactare a art. 312 din Codul de procedura civila (data de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000) se pastreaza regula potrivit careia in caz de casare curtile de apel si tribunalele vor rejudeca pricina in fond.
    Fata de aceasta situatie Curtea retine ca, desi textul de lege criticat pentru neconstitutionalitate, in vigoare la data ridicarii exceptiei, a fost modificat, avand in prezent o alta redactare, noua prevedere legala mentine solutia legislativa de principiu anterioara modificarii. Prin urmare, motivele de neconstitutionalitate fiind aceleasi, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 312 din Codul de procedura civila in noua sa redactare.
    Prevederile art. 312 din Codul de procedura civila sunt criticate in conditiile aplicarii art. 305 din Codul de procedura civila, potrivit caruia probele noi in recurs, cu exceptia inscrisurilor, sunt inadmisibile. Se considera de catre autorul exceptiei ca prin coroborarea celor doua texte este incalcata teza intai a art. 1 alin. (3) din Constitutie, care stabileste ca "Romania este stat de drept [...]", intrucat "este modificata inexplicabil atat ideea de adevar, cat si ideea de dreptate".
    Analizand aceasta sustinere, Curtea observa ca prevederile legale criticate urmeaza sa fie examinate in contextul garantiilor pe care atat reglementarile cuprinse in Codul de procedura civila cu privire la sistemul probator, care include si administrarea acestora, cat si cele cu privire la sistemul cailor de atac le ofera pentru stabilirea adevarului si pronuntarea unor hotarari judecatoresti temeinice si legale. Or, este evident ca din aceasta perspectiva limitarea admisibilitatii probelor noi in recurs numai la inscrisuri si stabilirea regulii potrivit careia in caz de casare curtile de apel si tribunalele vor judeca pricina in fond, nu sunt de natura sa duca la concluzia ca aceste prevederi legale ar contraveni principiului constitutional al statului de drept. Analiza acestor dispozitii legale trebuie sa se faca in conditiile conexiunii lor cu celelalte prevederi cuprinse in Codul de procedura civila, intre care, mai ales, cele care se refera la probe si administrarea lor la instanta de fond (art. 167 - 241), precum si la cele privind judecarea apelului (cale ordinara de atac, cu caracter devolutiv - art. 294 - 298). Din interpretarea sistematica a acestor dispozitii legale rezulta ca partile au posibilitatea sa ceara instantelor de fond toate probele care pot duce la dezlegarea pricinii (art. 167), iar in apel instanta va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea altor probe, daca le considera necesare pentru solutionarea cauzei (art. 295). In aceste conditii este evident ca dispozitiile art. 305 si 312 din Codul de procedura civila, care ingusteaza, sub un anumit aspect, posibilitatile de administrare a probelor noi in recurs, nu pot fi considerate neconstitutionale in sensul incalcarii principiilor statului de drept. Limitarea posibilitatilor de administrare a probelor noi in recurs, dupa ce s-a judecat fondul cauzei (pentru situatiile in care hotararea este fara drept de apel), sau, dupa caz, fondul si apelul, cu posibilitati largi de administrare a tuturor probelor pertinente, este rationala si necesara in organizarea sistemului cailor de atac atat pentru asigurarea cerintelor de celeritate (prevazute, de altfel, si la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sub forma de "termen rezonabil"), cat si pentru stimularea partilor din proces pentru a fi diligente in formularea cererilor de probe si in administrarea acestora in faza judecatii in fond si in cea a apelului, in scopul solutionarii litigiului aflat in aceste faze.
    De asemenea, tot in scopul asigurarii conditiilor de solutionare a proceselor intr-un timp cat mai scurt a fost instituita regula generala prevazuta la art. 312 alin. 4 din Codul de procedura civila, potrivit careia in caz de casare curtile de apel si tribunalele vor rejudeca pricina in fond fie la termenul cand a avut loc admiterea recursului, situatie in care se pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop. Legiuitorul a considerat ca numai in cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata, precum si in cazul incalcarii competentei cauza se trimite spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau, dupa caz, instantei competente. In aceste cazuri casarea cu trimitere spre rejudecare se justifica pentru a se asigura respectarea tuturor garantiilor procesuale privind judecata in fond, precum si parcurgerea in mod real a gradelor de jurisdictie prevazute de lege.
    In consecinta, Curtea constata ca prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 305 si 312 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Hanover" - S.R.L. din Timisoara in Dosarul nr. 10.318/C/2000 al Tribunalului Timis - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2001.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta