DECIZIE Nr. 232 din 16 decembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin.
3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 73 din 18 februarie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Elena
Alexe in Dosarul nr. 1.072/1999 al Judecatoriei Constanta.
La apelul nominal se prezinta Societatea Comerciala "Carion" -
S.R.L. Constanta prin asociat Caracostea Gheorghe, lipsind celelalte parti:
Elena Alexe, Societatea Comerciala "Transim 97" - S.R.L. Navodari,
Societatea Comerciala "Madex" - S.R.L. Constanta si Societatea
Comerciala "Siguranta" - S.R.L. Constanta, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul partii prezente solicita
respingerea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca neintemeiata, aratand ca textele de lege criticate sunt conforme
prevederilor constitutionale cuprinse in art. 24, referitoare la dreptul la
aparare. Mai precizeaza ca acest drept constitutional este reflectat in alin. 1
al art. 171 din Codul de procedura penala, iar in alin. 2 si 3 ale aceluiasi
articol legiuitorul, potrivit competentei sale exclusive, consacrata in art. 58
alin. (1) si in art. 125 alin. (3) din Constitutie, reglementeaza asistenta
juridica obligatorie. In final arata ca textele de lege criticate au mai fost
supuse controlului de constitutionalitate al Curtii care, prin deciziile
pronuntate, a constatat conformitatea acestora cu prevederile Constitutiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 24 septembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr.
1.072/1999, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala, ridicata de Elena Alexe prin aparator.
Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale mentionate sunt contrare
prevederilor constitutionale cuprinse in art. 24, referitoare la dreptul la
aparare. Se sustine ca nu este asigurata asistenta juridica obligatorie in tot
cursul procesului penal, existand o vadita contradictie intre dispozitiile
celor doua alineate, in sensul ca, spre deosebire de alin. 2 al art. 171 din
Codul de procedura penala, conform caruia, pentru anumite situatii asistenta
juridica este obligatorie si in faza de urmarire penala, alin. 3 al art. 171
din Codul de procedura penala prevede obligativitatea asistentei juridice numai
in cursul judecatii, fiind incalcat astfel dreptul la aparare garantat la art.
24 din Constitutie.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata a apreciat ca "dispozitiile
art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile art.
24 din Constitutie, deoarece, in faza urmaririi penale, organul de urmarire
penala are obligatia sa asigure asistenta juridica in situatiile expres si limitativ
prevazute de alin. 2".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia este
neintemeiata, intrucat "Faptul ca se prevad unele cazuri de asistenta
juridica obligatorie in faza de urmarire penala, diferite de cele prevazute
pentru faza de judecata, nu constituie o incalcare a prevederilor art. 24 din
Constitutie, deoarece aceste dispozitii nu prevad obligativitatea asistentei
juridice a partilor in tot cursul procesului penal, ci doar dreptul acestora de
a fi asistati, drept care poate sau nu sa fie exercitat de parti, si nu
obligativitatea acordarii asistentei juridice". In final, Guvernul
considera ca pretentia autorului exceptiei de a face obligatorie asistenta
juridica si in faza de urmarire penala, daca pedeapsa prevazuta de lege este
mai mare de 5 ani, constituie o propunere de modificare legislativa, iar
nicidecum o critica de neconstitutionalitate a reglementarii legale actuale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 12 si 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze
exceptia cu care a fost legal sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, enuntat de autorul exceptiei,
il constituie dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala,
care au urmatorul cuprins: "Asistenta juridica este obligatorie cand
invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen
redus, rezervist, concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant,
internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori
cand este arestat, chiar in alta cauza.
In cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in
care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare
de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur
apararea."
Din motivarea exceptiei si din sustinerile orale ale autorului ei Curtea
Constitutionala constata insa ca exceptia vizeaza numai dispozitiile alin. 3 al
art. 171 din Codul de procedura penala, referitoare la obligativitatea
asistentei juridice exclusiv in cursul judecatii.
In opinia autorului exceptiei acest text de lege ingradeste dreptul la
aparare, consacrat in art. 24 din Constitutie, pentru ca nu extinde
obligativitatea asistentei juridice a inculpatului si pentru faza de urmarire
penala, limitandu-l numai la faza judecatii.
Examinand exceptia, Curtea constata ca prevederile art. 171 alin. 3 din
Codul de procedura penala, asupra carora se limiteaza controlul de
constitutionalitate, nu contravin dreptului la aparare reglementat prin art. 24
din Constitutie, conform caruia: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat,
ales sau numit din oficiu."
Din aceste prevederi constitutionale rezulta ca legea fundamentala
reglementeaza, in mod general, dreptul la aparare al oricarei persoane, precum
si dreptul partilor de a fi asistate de un avocat in tot cursul procesului.
Aceasta dispozitie constitutionala este reluata in alin. 1 al art. 171 din
Codul de procedura penala, potrivit caruia "Invinuitul sau inculpatul are
dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al
judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest
drept". Prin acest text este garantat dreptul la aparare al inculpatului
sau al invinuitului in procesul penal, prevazandu-se obligatia organelor
judiciare de a aduce existenta acestui drept la cunostinta celui in cauza.
Totodata dreptul la aparare este garantat si prin obligatia pe care o au
organele judiciare de a asigura partilor deplina exercitare a drepturilor
procesuale, in conditiile prevazute de lege, precum si prin dreptul de a
administra probele necesare in aparare. Componentele dreptului la aparare, in
cadrul procesului penal, sunt prevazute in numeroase alte dispozitii ale legii
procesuale penale, printre care cele cuprinse in art. 6, 7, 8 si 171 din Codul
de procedura penala.
In aceste conditii, in alin. 2 si 3 ale art. 171 din Codul de procedura
penala sunt prevazute anumite cazuri in care asistenta juridica este
obligatorie, considerandu-se ca apararea este o institutie de interes social
care functioneaza atat in interesul invinuitului sau al inculpatului, cat si in
interesul asigurarii unei bune desfasurari a procesului penal. Curtea constata
ca nu constituie o incalcare a prevederilor art. 24 din Constitutie faptul ca
la alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penala se prevad unele cazuri de
asistenta juridica obligatorie pentru faza de judecata, diferite de cele
prevazute la alin. 2 al aceluiasi articol pentru faza de urmarire penala, deoarece
dispozitiile constitutionale nu prevad obligativitatea asistentei juridice in
tot timpul procesului penal, ci doar dreptul partilor de a fi asistate, drept
pe care ele il pot sau nu il pot exercita. Textul de lege criticat prevede deci
unele exceptii de la regula generala a caracterului facultativ al asistentei
juridice. Stabilirea, extinderea sau restrangerea acestor exceptii este de
competenta exclusiva a legiuitorului.
De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 171 alin. 3 din
Codul de procedura penala, cu raportare la prevederile constitutionale ale art.
24, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, si anume prin Decizia nr. 17 din
9 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112
din 18 martie 1999, si prin Decizia nr. 121 din 23 septembrie 1999, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 5 noiembrie 1999,
respingand exceptiile de neconstitutionalitate.
In considerentele acestor decizii Curtea a retinut ca dreptul la aparare, garantat
prin dispozitia constitutionala, se refera la asistenta juridica facultativa,
iar exceptiile de la aceasta regula pot fi stabilite in mod exclusiv de catre
legiuitor, conform prevederilor constitutionale cuprinse in art. 58 alin. (1),
potrivit carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii", si in
dispozitiile art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura
de judecata sunt stabilite de lege".
Considerentele si solutia pronuntata in aceste decizii isi mentin
valabilitatea si in prezenta cauza, neintervenind elemente noi care ar putea
justifica reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3
din Codul de procedura penala, ridicata de Elena Alexe in Dosarul nr.
1.072/1999 al Judecatoriei Constanta.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 decembrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Marioara Prodan