DECIZIE   Nr. 229 din 14 decembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 954 din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 133 din 28 martie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 954 din Codul civil, exceptie ridicata de Primaria Orasului Ocna Mures in Dosarul nr. 3.037/1998 al Judecatoriei Aiud.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand, in esenta, ca principiul constitutional al egalitatii nu este aplicabil in cauza. Astfel, egalitatea in fata legii, in sensul avut in vedere de Constitutie si confirmat prin jurisprudenta Curtii Constitutionale, poate fi invocata de persoane aflate in situatii identice, ceea ce nu este cazul in speta. Nu exista o situatie identica intre persoane care au incheiat acte juridice sub imperiul unor vicii de consimtamant diferite. Or, in cazul viciilor de consimtamant, legiuitorul a decis ca pot atrage anularea actului juridic: eroarea, in formele la care se refera art. 954 din Codul civil, dolul, violenta si leziunea. In concluzie, sustine ca legiuitorul este suveran sa reglementeze conditiile in care anumite atingeri aduse libertatii consimtamantului pot sau nu sa conduca la anulabilitatea actului juridic respectiv.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 1 aprilie 1999 a Judecatoriei Aiud, pronuntata in Dosarul nr. 3.037/1998 al acelei instante, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 954 din Codul civil, exceptie ridicata de Primaria Orasului Ocna Mures, judetul Alba. Obiectul dosarului il constituie actiunea in anulare a unui contract de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile, intrucat unul dintre elementele esentiale ale contractului, si anume consimtamantul cu privire la pretul vanzarii, a fost viciat de eroare.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 954 din Codul civil sunt neconstitutionale, intrucat prevederile sale sunt limitative, permitand invocarea viciului de consimtamant doar in cazurile expres prevazute de textul mentionat, iar nu "in toate reprezentarile false ale realitatii, in care ar cadea cineva, cu ocazia incheierii unui act juridic civil, cu privire la orice element al contractului". Astfel, se sustine in continuare, se creeaza o discriminare intre cei care pot invoca eroarea, intrucat se incadreaza in ipoteza prevazuta la art. 954 din Codul civil, si cei care nu o pot invoca, pentru ca nu se incadreaza in aceeasi ipoteza, desi atat unii, cat si ceilalti pot sa fie victimele unor false reprezentari cu privire la oricare dintre elementele contractului, cu ocazia incheierii lui. Or, din moment ce pretul este un element esential al contractului, autorul exceptiei considera ca partile contractante pot fi in eroare cu privire la acesta. Altminteri, ar trebui ca acest viciu de consimtamant sa fie supus regulilor de la leziune.
    Se arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, intrucat creeaza o discriminare intre persoanele care pot invoca eroarea ca viciu de consimtamant (respectiv cei care au fost in eroare asupra identitatii ori calitatilor persoanei) si cei care nu o pot invoca (respectiv cei care au fost in eroare asupra contravalorii economice a contraprestatiei). Astfel, neprevazand invocarea erorii relative la pretul contractului si nici leziunea, pentru ca ea se refera numai la actele minorului, dispozitiile art. 954 din Codul civil sunt in contradictie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. In final se solicita sa se constate neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 954 din Codul civil "cel putin referitor la necuprinderea in continutul erorii - viciu de consimtamant - a ipotezei in care acesta se refera la pretul unui contract, cand acest pret este stabilit de o terta persoana".
    Judecatoria Aiud si-a exprimat opinia in sensul ca exceptia este neintemeiata, deoarece textul constitutional invocat are in vedere o egalitate in fata legii, care presupune ca "in fata unei situatii juridice date, toti cetatenii beneficiaza de acelasi tratament legal". Prin urmare, arata instanta, "aprecierea egalitatii sau inegalitatii cetatenilor in fata legii se face prin raportarea lor la o anume situatie juridica, si nu prin raportarea comparativa la situatii juridice distincte".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si putea exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul sau de vedere presedintele Camerei Deputatilor arata ca dispozitiile art. 954 din Codul civil nu contravin art. 16 alin. (1) din Constitutie, avand in considerare, pe de o parte, ca in legislatia noastra leziunea are un domeniu restrans de aplicare, iar pe de alta parte, ca egalitatea in fata legii poate fi invocata de persoane aflate in situatii juridice identice, ceea ce nu este cazul in speta. Se precizeaza ca, in situatii in care eroarea nu poate fi invocata spre a repara consecintele lezionale ale unui contract, exista alte mijloace juridice care pot servi in acest scop, cum ar fi: anularea bazata pe dol, nulitatea decurgand din cauza ilicita ori imorala, o actiune in daune intemeiata pe un contract.
    In punctul de vedere al Guvernului se sustine ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata pentru ca, in esenta, prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie nu sunt incalcate prin art. 954 din Codul civil. "Eroarea constituie o cauza de ineficacitate a contractului doar atunci cand priveste unul dintre elementele strict prevazute de lege. Or, legea nu prevede intre aceste cazuri si pe acela al disproportiei vadite intre contraprestatii, pentru aceste situatii existand alte posibilitati de aparare a dreptului incalcat." Se mai considera ca, exprimand disproportia vadita intre contraprestatiile ce rezulta dintr-un contract, leziunea "constituie prin ea insasi o cauza de anulabilitate doar atunci cand actul incheiat indeplineste urmatoarele conditii: este un act de administrare pentru a carui validitate nu se cere autorizarea prealabila a autoritatii tutelare, a fost incheiat de un minor intre 14 si 18 ani fara incuviintarea ocrotitorului legal" si care nu l-a ratificat expres sau tacit dupa ce a devenit major. Este anulabil, chiar si fara leziune, contractul incheiat de o persoana incapabila. Sunt anulabile astfel de contracte, intrucat opereaza "prezumtia ca in cazul acestei categorii de persoane discernamantul este incomplet format si aptitudinea de apreciere diminuata. De aceea, lezionarea unei persoane cu capacitatea de exercitiu restransa poate constitui o cauza de nulitate chiar si in cazul lipsei de echivalenta intre pret si valoarea reala a lucrului". Pentru persoanele cu capacitate de exercitiu deplina insa, spre a atrage nulitatea actului, nu este suficienta disproportia vadita intre contraprestatii. Se mentioneaza in final ca lipsa unui pret sincer si serios la incheierea contractului de vanzare-cumparare poate atrage nulitatea actului, dar nu in temeiul art. 954 din Codul civil, ci in temeiul art. 1295 din acelasi cod.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile verbale si concluziile scrise ale autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 954 din Codul civil, care au urmatorul cuprins:
    "Eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei.
    Eroarea nu produce nulitate cand cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara numai cand consideratia persoanei este cauza principala, pentru care s-a facut conventia."
    Autorul exceptiei considera ca aceasta dispozitie legala incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1), potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". In opinia sa, dispozitiile art. 954 din Codul civil creeaza o inegalitate care priveste, pe de o parte, persoanele care pot invoca eroarea ca viciu de consimtamant, si anume acelea care au fost in eroare cu privire la substanta obiectului actului juridic sau cu privire la identitatea ori la calitatile persoanei cu care s-a contractat, si pe de alta parte, persoanele care nu o pot invoca pentru ca eroarea lor poarta asupra contravalorii economice a contraprestatiei.
    Din examinarea dispozitiilor legale criticate Curtea retine ca dispozitiile art. 954 din Codul civil nu sunt contrare principiului egalitatii dintre cetateni, intrucat ele nu sunt de natura sa genereze o stare de inegalitate. Curtea Constitutionala, in jurisprudenta privind egalitatea dintre cetateni, a statuat in mod constant ca "principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit". In acest sens sunt, de exemplu, deciziile Curtii Constitutionale nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, si nr. 175 din 4 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 11 din 13 ianuarie 2000.
    In cazul viciilor de consimtamant Curtea observa ca legiuitorul a decis ca anularea actului juridic poate fi atrasa de eroare, in formele prevazute la art. 954 din Codul civil, dolul, violenta si leziunea. De vreme ce, potrivit prevederilor art. 1157 din Codul civil, aplicate in conditiile art. 25 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, leziunea este caracterizata ea insasi ca fiind un viciu de consimtamant, oricat de restransa i-ar fi sfera de aplicare, conditiile in care leziunea opereaza nu pot fi cautate in reglementarea data prin lege erorii ca viciu de consimtamant. Este de observat, asadar, ca nu exista o situatie identica intre persoane care au incheiat un act juridic sub imperiul unor vicii de consimtamant diferite.
    Curtea mai retine ca autorul exceptiei priveste global si nediferentiat chiar si cauzele ce pot provoca diferitele vicii de consimtamant, cum este, de exemplu, faptul ca de cele mai multe ori eroarea asupra substantei obiectului conventiei se concretizeaza intr-o disproportie grava intre valoarea prestatiilor participantilor la contract, caz in care actiunea in anulare este posibila.
    Pentru considerentele expuse mai sus Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu determina violarea principiului constitutional al egalitatii intre subiectele de drepturi si obligatii civile, astfel incat legiuitorul este suveran sa reglementeze, potrivit politicii sale legislative, conditiile in care atingerile mai mici sau mai importante, aduse consimtamantului la incheierea unor acte juridice, pot sau nu pot sa conduca la anulabilitatea actului juridic.
    De altfel, insusi autorul exceptiei, facand distinctie intre ipotezele avute in vedere de art. 954 din Codul civil, a precizat ca principiul constitutional al egalitatii nu este incalcat de dispozitiile acestui text, ci de interpretarea sa doctrinara. Potrivit competentei sale, care este strict si limitativ prevazuta la art. 144 lit. c) din Constitutie si la art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea poate exercita controlul de constitutionalitate numai cu privire la o lege sau o ordonanta in vigoare sau la dispozitii cuprinse in acestea, iar nu si asupra constitutionalitatii interpretarii lor doctrinare.
    In fine, Curtea retine ca si in ipoteza in care critica ar fi fost intemeiata, in cazul in care s-ar fi constatat crearea unor inegalitati prin dispozitiile art. 954 din Codul civil, Curtea Constitutionala nu ar putea sa adauge noi ipoteze la cele cuprinse de legiuitor in textul respectiv, pentru ca aceasta ar avea semnificatia unei ingerinte in actul de legiferare.

    Fata de motivele aratate mai sus, in temeiul art. 58 alin. (1), al art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 954 din Codul civil, exceptie ridicata de Primaria Orasului Ocna Mures in Dosarul nr. 3.037/1998 al Judecatoriei Aiud.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 decembrie 1999.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu