DECIZIE Nr.
226 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 311 din 10 mai 2007
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Parthis" - S.R.L. din
Constanţa în Dosarul nr. 1.374/118/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia
comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocand jurisprudenţa constantă a Curţii în
această materie.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1/com din 10 ianuarie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 1.374/118/2006, Tribunalul
Constanţa - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Parthis" - S.R.L. din Constanţa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de
procedură civilă încalcă prevederile constituţionale invocate, întrucat nu fac distincţie între hotărarile judecătoreşti pe care instanţa de
judecată le poate pronunţa şi care constituie în mod nediferenţiat titluri
executorii. Astfel, împotriva acestora nu se pot formula apărări de fond, chiar
dacă au fost pronunţate în materia ordonanţei preşedinţiale, produc efecte
limitate în timp şi nu se bucură de autoritate de lucru judecat.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal apreciază că soluţia
legiuitorului de împiedicare a reformării sau retractării unei hotărari printr-o altă modalitate decat cea reglementată de căile ordinare şi
extraordinare de atac este pe deplin justificată, fiind menită a ocroti ordinea
de drept şi securitatea raporturilor de drept civil. Din această perspectivă,
dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu contravin
prevederilor constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinand încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au
următorul conţinut: „în cazul în care executarea silită se face în temeiul
unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot
invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului
executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare
la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, precum şi
ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
In prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată în faţa Judecătoriei Constanţa, care, prin încheiere, a respins
ca fiind inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Impotriva
acestei încheieri autorul excepţiei a formulat recurs la Tribunalul Constanţa -
Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, instanţă care, prin Decizia
civilă nr. 1 din 10 ianuarie 2007, a admis calea de atac şi a modificat
încheierea judecătoriei în sensul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia
de neconstituţionalitate.
Intr-o atare situaţie, Curtea
constată că decizia pronunţată de Tribunalul Constanţa nu a soluţionat fondul
cauzei, împrejurare ce ar fi făcut inutil controlul de constituţionalitate al
prevederilor criticate, ci numai problema admisibilităţii excepţiei de
neconstituţionalitate. Aşa fiind, deşi sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin.
(4) din Legea nr. 47/1992, pentru a se evita tergiversarea soluţionării
litigiului dintre părţi, deci pentru înfăptuirea cu celeritate a actului de
justiţie, Curtea Constituţională reţine spre judecare critica formulată.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra criticii avand ca obiect dispoziţiile art. 399 alin. 3
din Codul de procedură civilă s-a pronunţat în mai multe randuri, de exemplu, prin Decizia nr.
249/2003, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, sau prin Decizia
nr. 454/2003, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 926 din 29 iulie 2003, respingand
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Curtea a reţinut că, „în esenţă, contestaţia la
executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul
urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi
valorificat. In cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina
împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în
discuţie hotărari care emană
de la organe cu activitate jurisdicţională, în faţa cărora au avut loc
dezbateri contradictorii, părţile avand posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond
necesare".
Pe de altă parte, posibilitatea utilizării apărărilor
de fond este condiţionată de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale
pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate.
Dacă însă legea pune la dispoziţia debitorului o cale de atac, cum este cea
prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă în cazul ordonanţei
preşedinţiale, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul
contestaţiei la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a
liberului acces la justiţie sau a dreptului la apărare, ci, în realitate, dă
expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept şi
tergiversarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
In ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a art. 16 alin.
(1) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că „textul de lege criticat nu
creează nicio discriminare între părţile raportului
juridic, întrucat nu se poate reţine o similitudine
între situaţia juridică a debitorilor şi cea a creditorilor, de natură să
permită caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca
fiind discriminatoriu".
Atat soluţia, cat şi considerentele cuprinse în aceste
decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECI DE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Parthis" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr.
1.374/118/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu