DECIZIE   Nr. 226 din 19 februarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 395 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 149 din 10 martie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Iuliana Nedelcu                      - procuror

Oana Cristina Puică              - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 395 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Marius Jurcău în Dosarul nr. 184/337/2008 al Judecătoriei Zalău.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 2 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 184/337/2008, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 395 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Vasile Marius Jurcău cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, în măsura în care dovedirea cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c) şi d) din Codul de procedură penală se poate face şi prin ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Arată că art. 395 alin. 1 din acelaşi cod permite procurorului nemulţumit de o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care inculpatul a fost achitat, să pornească urmărirea penală pentru mărturie mincinoasă împotriva martorilor din respectivul dosar, ca apoi să dea o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 181 din Codul penal, pentru a dovedi astfel presupusul caz de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) din Codul de procedură penală. Consideră că textul de lege criticat deschide larg porţile abuzului pentru procuror, care prin propriile ordonanţe îşi poate crea dovezi pentru a demonstra existenţa cazului de revizuire, în condiţiile în care persoana achitată prin hotărâre judecătorească definitivă nu are posibilitatea de a ataca în instanţă respectiva ordonanţă a procurorului. Mai mult, având în vedere dispoziţiile art. 403 alin. 2 din Codul de procedură penală, persoanele prevăzute în art. 394 lit. b) şi d) nu pot fi ascultate ca martori în cauza supusă revizuirii. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate tind să pună pe picior de egalitate o hotărâre judecătorească definitivă cu o apreciere subiectivă a unui participant la procesul penal, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil, întrucât ordonanţa procurorului nu are valoare de hotărâre judecătorească definitivă pe baza căreia se poate constata că o persoană a comis o anumită infracţiune.

Judecătoria Zalău apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece infracţiunea de mărturie mincinoasă este o faptă gravă care împiedică aflarea adevărului şi soluţionarea corectă a unui proces penal, fapt ce impune o cercetare corectă şi un tratament juridic adecvat. Arată că, din punct de vedere juridic, nu există o echivalenţă între ordonanţa procurorului şi o hotărâre judecătorească definitivă. De altfel, prevederile noului cod de procedură penală au înlăturat ordonanţa procurorului ca mijloc de dovedire a acestui caz de revizuire, respectiv a martorului care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 395 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 395 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovăţie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat, conform căruia situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) din Codul de procedură penală se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, nu conţine dispoziţii care prin natura lor afectează dreptul la un proces echitabil, întrucât părţile se pot prevala de toate garanţiile care condiţionează caracterul echitabil al procesului. Totodată, procedura de judecată a cererii de revizuire asigură dreptul la apărare al părţilor pe tot parcursul judecării ei. Conform art. 405 din Codul de procedură penală, „Rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă".

Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau ale procurorilor, la care se face referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui motive de neconstitutionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 395 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Marius Jurcău în Dosarul nr. 184/337/2008 al Judecătoriei Zalău.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică