DECIZIE Nr.
224 din 4 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 260 din 2 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Chen
Zhenling în Dosarul nr. 6.520/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia a II-a civilă, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 1.303D/2007 al
Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, însoţit
de traducătorul desemnat de limbă chineză, dl. Ioan Budura. Lipseşte partea
Oficiul Român pentru Imigrări - Direcţia azil şi integrare, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
1.381 D/2007, nr. 1.382D/2007 şi nr. 1.383D/2007, având ca obiect aceeaşi
excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Lin Feiyue, Moyor Phillip şi Lin Cong în dosarele nr. 21.331/3/2007,
nr. 10.959/302/2006'şi nr. 21.334/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund autorii Lin Feiyue şi Lin
Cong, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
1.417D/2007, nr. 1.418D/2007 şi nr. 1.484D/2007, având ca obiect aceeaşi
excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Sun Yumei, Brojani Amir Houshang
şi Zhou Guanglin în dosarele nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 şi nr.
6.139/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Brojani
Amir Houshang, însoţit de traducătorul desemnat de limba persană, dl. Heidari
Abdolreza, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Partea prezentă formulează, prin intermediul
interpretului, o cerere de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a cererii, întrucât cauza se află la al doilea termen de judecată,
autorul excepţiei beneficiind deja de o amânare pentru aceleaşi motive invocate
şi la acest termen.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui
nou termen de judecată.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.531
D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstitutionalitate, ridicată de
Ye Weiycong în Dosarul nr. 16.630/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele
sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Părţile prezente, prin intermediul interpreţilor,
susţin că sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de
acord cu propunerea de conexare a dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.531 D/2007, nr.
1.484D/2007, nr. 1.418D/2007, nr. 1.417D/2007, nr. 1.383D/2007, nr. 1.382D/2007
şi nr. 1.381 D/2007 la Dosarul nr. 1.303D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autorilor prezenţi ai excepţiei de neconstitutionalitate, care
susţin, de principiu, admiterea acesteia, arătând că legea română nu oferă
suficientă protecţie faţă de situaţia de fapt specifică fiecăruia dintre ei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, motivând, în acest sens, că în
prezentele cauze nu au intervenit elemente noi care să modifice jurisprudenţa
în materie a Curţii, astfel că cele reţinute prin Decizia nr. 597/2007 îşi
găsesc aplicarea şi în aceste dosare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 august 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.520/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a
II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţia a fost ridicată de Chen Zhenling într-o cauză
având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva hotărârii Oficiului Român
pentru Imigrări - Direcţia de azil şi integrare de respingere a cererii de
acordare a statutului de refugiat sau a unei forme subsidiare de protecţie.
Prin încheierile din 20 septembrie 2007, 13 septembrie
2007 şi, respectiv, 20 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr.
21.331/3/2007, nr. 10.959/302/2006 şi nr.
21.334/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2
din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţiile au fost ridicate de Lin Feiyue, Moyor
Phillip şi Lin Cong în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri
împotriva unor sentinţe civile prin care au fost respinse plângerile împotriva
refuzului Oficiului Naţional pentru Refugiaţi (în prezent, Oficiul Român pentru
Imigrări) de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie
subsidiară.
Prin încheierile din 2 octombrie 2007 şi 5 octombrie
2007, pronunţate în dosarele nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 şi,
respectiv, nr. 6.139/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi
alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţiile au fost ridicate de
Sun Yumei, Brajani Amir Houshang şi Zhou Guanglin în cauze având ca obiect soluţionarea
unor plângeri împotriva hotărârilor prin care Ie-a fost respinsă cererea de
acordare a statutului de refugiat sau a unei forme subsidiare de protecţie.
Prin Incheierea din 11 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 16.630/302/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţia a fost ridicată de Ye Weiycong într-o cauză
având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe judecătoreşti
prin care a fost respinsă plângerea împotriva refuzului Oficiului Naţional
pentru Refugiaţi (Oficiul Român pentru Imigrări) de acordare a statutului de
refugiat sau a unei forme de protecţie subsidiară.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, având un conţinut identic, se susţine, de principiu, că
dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale datorită impreciziei cu
privire la spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane care permit
acordarea protecţiei subsidiare. Astfel, acestea limitează sfera de
aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în textele art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale doar la riscul de tortură şi tratamente inumane şi
degradante survenit ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuţie
prevăzute de Convenţia din 1951 privind Statutul refugiaţilor (rasa, religia,
naţionalitatea, opinia politică şi apartenenţa la un anumit grup social). Or,
conform prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate şi avându-se în
vedere practica jurisprudenţială în materie a Curţii Europene a Drepturilor
Omului, rezultă, în opinia autorilor excepţiei, că spectrul motivelor de
pedepse şi tratamente inumane este mult mai larg, acesta putând surveni din
orice cauze, fără a permite limitări de natura celor invocate de Oficiul Român
pentru Imigrări.
In plus, în Dosarul nr. 1.381 D/2007, autorul excepţiei
susţine că textele de lege examinate contravin prevederilor art. 26 alin. (1)
din Constituţie, raportate la dispoziţiile art. 8 din Convenţie, şi
jurisprudenţei în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume
Hotărârea din 18 mai 2006, pronunţată în Cauza Lupşa împotriva României, contradicţie
ce vizează dreptul persoanei la respectul vieţii de familie, drept garantat
prin normele mai sus indicate. Se mai arată că orice ingerinţă a autorităţilor
statului în exercitarea dreptului invocat trebuie să fie prevăzută de lege
printr-o normă suficient de clară şi accesibilă, iar măsura să fie necesară
într-o societate democratică, să corespundă unei nevoi imperioase şi să fie
proporţională cu scopul urmărit.
In sfârşit, în cuprinsul fiecărei motivări scrise sunt
menţionate aspecte particulare specifice cauzei deduse judecăţii,
corespunzătoare situaţiei de fapt în care se află fiecare dintre autorii
excepţiei.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi
fiscal apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, în
argumentarea punctului său de vedere, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel cum s-a pronunţat şi Curtea
Constituţională în numeroase rânduri, de exemplu prin deciziile nr. 597/2007,
nr. 407/2007, nr. 717/2006 şi nr. 799/2006.
Avocatul Poporului, prin
punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, apreciază că dispoziţiile
art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România, modificată, sunt constituţionale. Protecţia subsidiară reprezintă un
beneficiu acordat de statul român cetăţenilor străini sau apatrizilor care
îndeplinesc cerinţele legale specifice, condiţii care sunt conforme
reglementărilor internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului
şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 428 din 18 mai
2006, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea
Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi
modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au următoarea redactare:
Art. 26. - Protecţia subsidiară: „(1) Protecţia
subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru
recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive
temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în
ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în
sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu
doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se
înţelege: (...) 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante." In opinia autorilor excepţiei,
aceste texte legale contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie
şi, prin raportare la art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) şi art. 148 din
aceasta, încalcă şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, reglementări care instituie şi garantează dreptul
persoanei la protecţie împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane
ori degradante. Totodată, este invocată şi contradicţia faţă de art. 26 alin.
(1) din Constituţie şi art. 8 din Convenţie, norme prin care se instituie şi se
garantează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, precum şi faţă
de jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că textele de lege criticate au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate în numeroase rânduri, prin raportare la
aceleaşi norme constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză
şi faţă de critici similare. De exemplu, prin deciziile nr. 648/2006, nr.
162/2007, nr. 383/2007, nr. 597/2007 şi nr. 978/2007, Curtea a reţinut, în mod
constant, pentru argumentele acolo expuse, că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi
alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România nu contravin
textelor constituţionale şi convenţionale referitoare la interzicerea torturii
şi la protejarea vieţii private şi de familie. Intrucât faţă de cele statuate
de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate nu au intervenit elemente
noi care să justifice modificarea jurisprudenţei indicate, soluţia şi
considerentele ce stau la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
In ceea ce priveşte aspectele de fapt, ce ţin de
situaţia fiecărui solicitant, invocate în aceste cauze, precum şi cele de
interpretare şi aplicare a legii, Curtea Constituţională a stabilit în mod
constant, în jurisprudenţa sa, că acestea constituie un atribut suveran al
instanţei judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Chen Zhenliang, Sun Yumei,
Brojani Amir Houshang şi Zhou Guanglin în dosarele nr. 6.520/302/2007, nr.
5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 şi nr. 6.139/302/2007 ale Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, precum şi de Lin Feiyue, Moyor
Phillip, Lin Cong şi Ye Weiycong în dosarele nr. 21.331/3/2007, nr.
10.959/302/2006, nr. 21.334/3/2007 şi nr. 16.630/302/2006 ale Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi