DECIZIE   Nr. 224 din 18 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, precum si a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si a celor ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 554 din 22 iunie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Dana Titian           - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 11, 12 si 13 din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, exceptie ridicata de primarul municipiului Constanta si Consiliul Local Constanta - Serviciul public de impozite, taxe si alte venituri ale bugetului local in Dosarul nr. 9.384/2003 al Judecatoriei Constanta.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, invocandu-se, in acest sens, Decizia nr. 154/2004, iar considerentele acesteia isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 decembrie 2003, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11, 12 si 23 din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, exceptie ridicata de primarul municipiului Constanta si Consiliul Local Constanta - Serviciul public de impozite, taxe si alte venituri ale bugetului local.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca prevederile "art. 11, 12 si 23 din Legea nr. 232/31.05.2003" incalca dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 41 alin. (2), devenit, dupa republicarea Constitutiei, art. 44 alin. (2), ale art. 49, devenit art. 53, ale art. 53 alin. (2), devenit art. 56 alin. (2), ale art. 119, devenit art. 120 alin. (1), precum si pe cele ale art. 138 alin. (1) si (2), devenit art. 139 alin. (1) si (2).
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate arata ca "legea retroactiveaza cu 5 luni", iar textele criticate contravin principiului autonomiei locale si lezeaza dreptul de proprietate privata. Se considera ca este incalcat dreptul consiliului local de a stabili impozite si taxe, fiind afectata "insasi existenta dreptului, atingere prohibita de art. 53 alin. (2) din Constitutie". De asemenea, se mai sustine ca "exceptarea discriminatorie de la plata taxei de folosinta a terenului incalca art. 56 alin. (2) din Constitutie, care prevede necesitatea unei asezari juste a sarcinilor fiscale" si ca prevederile criticate "lezeaza competentele reglementate prin art. 138 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei".
    Judecatoria Constanta, formulandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, conform dispozitiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, considera ca aceasta este intemeiata sub aspectul incalcarii principiului neretroactivitatii legii.
    Se arata ca "fata de situatia ca anul fiscal 2003 a inceput la 1.01.2003, iar Legea nr. 232/2003 a fost publicata in Monitorul Oficial la 31.05.2003, excluderile de la plata taxelor, incepand cu un moment anterior intrarii sale in vigoare, contravin art. 15 alin. (2) din Constitutie. Retroactivitatea legitimata de art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 nu este inlaturata nici de caracterul anual al impozitului cata vreme acesta se datoreaza pentru cladiri si terenuri, potrivit art. 10 si 20 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002, in rate trimestriale, la datele stabilite, din care una expirase la momentul publicarii legii".
    Cu referire la sustinerea conform careia sunt incalcate dispozitiile art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicata, instanta arata ca "taxele reglementate [...] sunt taxe de folosinta a unor bunuri proprietate publica", prin urmare nu se poate retine incalcarea dispozitiilor constitutionale mentionate. De asemenea, se apreciaza ca nici referirea la dispozitiile art. 53 din Constitutie, republicata, nu este pertinenta, "intrucat acestea legitimeaza posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi si libertati apartinand cetatenilor", iar autoritatile publice "nu sunt inzestrate cu drepturi, ci dispun de anumite prerogative destinate infaptuirii functiilor lor publice".
    Cu privire la art. 120 alin. (1) din Constitutie, republicata, invocat in sustinerea exceptiei, instanta arata ca "autonomia locala nu este absoluta, prerogativele decizionale transferate la nivel local fiind strict determinate prin lege", ceea ce nu este contrar textului constitutional. De asemenea, mai arata ca aceeasi solutie se impune si cu privire la pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 139 alin. (1) si (2).
    Se apreciaza, totodata, ca "referirea la o justa asezare a sarcinilor fiscale exclude dintru inceput o egalitate sinonima cu uniformitatea. In materie fiscala, legiuitorul poate sa isi varieze actiunile, creand diferite regimuri fiscale, de indata ce-si poate justifica rational optiunile", astfel ca dispozitiile criticate nu sunt de natura sa contravina dispozitiilor art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este inadmisibila.
    Guvernul considera ca prevederile legale supuse criticii de neconstitutionalitate "se refera la modificari si completari aduse exclusiv Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale [...] atat sub aspectul unor exceptari de la plata impozitelor si taxelor locale, cat si sub aspectul retroactivitatii acestor masuri", iar "Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost in mod expres si integral abrogata" potrivit art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "prevederile privind impozitele si taxele locale fiind revizuite si restructurate in noua reglementare". Se arata ca, in conformitate cu art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, Curtea "decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unor dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare", ceea ce, coroborat cu prevederile art. 23 alin. (6), duce la concluzia ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este inadmisibila.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, il constituie dispozitiile art. I pct. 11, 12 si 23 din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 373 din 31 mai 2003 (iar nu art. 11, 12 si 23 cum din eroare se mentioneaza in incheiere). Dispozitiile sus-mentionate au modificat si completat prevederile art. VI pct. 1 si 3 ale Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003. Dispozitiile art. VI pct. 1 si 3 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2003 modificasera si completasera, la randul lor, anexa nr. 2 pct. 7 subpunctele (12) si (14), respectiv anexa nr. 5 lit. B. din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002.
    In consecinta, Curtea retine ca dispozitiile criticate, in realitate, de autorul exceptiei sunt cele ale pct. 7 subpunctele (12) si (14) din anexa nr. 2, precum si cele ale lit. B. pct. 5 din anexa nr. 5 la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cele aduse conform art. I pct. 11 si 12 din Legea nr. 232/2003. In acelasi timp, Curtea retine ca autorul exceptiei in mod gresit a mentionat art. I pct. 23 al Legii nr. 232/2003, care se refera la alte acte normative fara legatura cu continutul exceptiei de neconstitutionalitate. In realitate, textul vizat este cel imediat urmator - art. II alin. (1) al Legii nr. 232/2003, care cuprinde dispozitia criticata pentru retroactivitate.
    Textele criticate pentru neconstitutionalitate au urmatorul cuprins:
    - dispozitiile pct. 7 subpunctele (12) si (14) din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin Legea nr. 232/2003, anexa cu lista cuprinzand cladirile care nu sunt supuse impozitului:
    "(12) constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de imbunatatiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele si statiile de pompare aferente canalelor;
    ...........................................................................
    (14) retele si conducte pentru transportul apei, al produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale, retele si conducte de termoficare si retele de canalizare."
    - dispozitiile lit. B. pct. 5 din anexa nr. 5 la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin Legea nr. 232/2003, anexa cuprinzand terenurile pentru care nu se datoreaza impozitul si taxa pe teren:
    "5. terenurile aferente complexelor hidrotehnice sau de navigatie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare.";
    - dispozitiile art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003:
    "Modificarile si completarile aduse [...], precum si cele aduse prin prezenta lege la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale se aplica incepand cu anul fiscal 2003."
    Ulterior invocarii exceptiei, Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogata prin art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Noul act normativ a preluat, in titlul IX, la art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si art. 257 lit. j), solutia legislativa prevazuta anterior la pct. 7 subpunctele (12) si (14) din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si pe cea prevazuta la lit. B. pct. 5 din anexa nr. 5 la aceeasi ordonanta. Aceste prevederi ale Codului fiscal au urmatorul cuprins:
    - Art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n): "(1) Impozitul pe cladiri nu se datoreaza pentru: [...]
    11. oricare dintre urmatoarele constructii speciale: [...]
    l) constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de imbunatatiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele si statiile de pompare aferente canalelor: [...];
    n) retele si conducte pentru transportul sau distributia apei, produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale, retele si conducte de termoficare si retele de canalizare.";
    - Art. 257: "Impozitele pe teren nu se datoreaza pentru: [...]
    j) orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigatie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare."
    In concordanta cu jurisprudenta sa, Curtea examineaza constitutionalitatea textelor din Codul fiscal care au conservat reglementarea cuprinsa anterior in textele criticate ale celor doua anexe ale Ordonantei Guvernului nr. 36/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 53, art. 56 alin. (2), art. 120 alin. (1), art. 139 alin. (1) si (2). Acestea au urmatorul cuprins:
    - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
    - Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.";
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 56 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.";
    - Art. 120 alin. (1): "Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.";
    - Art. 139 alin. (1) si (2): "(1) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
    (2) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii.";
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    I. In legatura cu invocarea incalcarii dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie privind neretroactivitatea legii, cu exceptia celei penale sau contraventionale mai favorabile, Curtea retine ca dispozitia art. II din Legea nr. 232/2003, care se refera la modificarile si completarile aduse Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, in sensul ca acestea se aplica incepand cu anul fiscal 2003, a fost ea insasi abrogata prin dispozitiile art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevederi care se refera expres si la modificarile si completarile ulterioare aduse Ordonantei Guvernului nr. 36/2002.
    In ceea ce priveste Codul fiscal, acesta, conform art. 297, a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2004, cu exceptia cazului in care se prevede altfel (sunt prevazute si termene ulterioare datei de 1 ianuarie 2004), nepreluand, astfel, prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003.
    In consecinta, Curtea, in temeiul art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, urmeaza a respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003, ca devenita inadmisibila.
    II. In analiza constitutionalitatii dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si a celor ale art. 257 lit. j) din Codul fiscal, Curtea retine ca, in conformitate cu dispozitiile art. 139 alin. (1) din Constitutie, republicata, impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc prin lege, iar, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii, ceea ce inseamna ca autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa se supuna legilor in vigoare in privinta stabilirii impozitelor si taxelor locale. De asemenea, art. 121 din Constitutie, republicata, care consacra, alaturi de art. 120, principiul autonomiei locale, stabileste ca autoritatile administratiei publice prin care acesta se realizeaza, functioneaza ca autoritati administrative autonome, in conditiile legii. In consecinta, legiuitorul are deplina legitimitate constitutionala in reglementarea impozitelor si taxelor locale, inclusiv a exceptarii anumitor imobile - cladiri si terenuri - de la plata acestora, tinand seama de natura bunurilor respective, care, asa cum se poate constata, sunt de uz sau de interes public, apartinand domeniului public.
    Curtea nu poate retine nici sustinerea conform careia proprietatea privata a unitatii administrativ-teritoriale ar fi lezata prin modul de reglementare a imobilelor exceptate de la plata impozitelor si taxelor de care ar fi putut beneficia. Dispozitiile art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicata, nu au incidenta in cauza, avand in vedere prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul acesteia, conform carora bunurile la care se refera dispozitiile criticate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate apartin domeniului public. De asemenea, sumele care, virtual, ar fi putut fi incasate ca impozite si taxe nu pot fi considerate proprietate privata a unitatii administrativ-teritoriale in raza careia se afla bunurile exceptate de la plata impozitelor si taxelor.
    In ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor constitutionale ale art. 53, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si sustinerea ca textele criticate ating insasi existenta dreptului de a incasa impozitele si taxele respective, Curtea constata ca legea este cea care stabileste impozitele si taxele ce se fac venit la bugetele locale si, prin urmare, dreptul autoritatilor administratiei publice locale de a le stabili si incasa. In cazul in care legea prevede anumite bunuri pentru care nu se platesc impozite si taxe, dreptul autoritatilor locale nu este in fiinta, astfel ca nu se poate pune problema restrangerii acestuia.
    In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicata, privind asezarea justa a sarcinilor fiscale, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate nu incalca, ci, dimpotriva, prin stabilirea obligatiei de plata a impozitelor si taxelor locale, precum si prin scutirea de la plata acestora pentru anumite bunuri, venituri sau categorii de contribuabili, dau expresie acestui text constitutional.
    De altfel, dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, inca nepublicata pana la data pronuntarii prezentei decizii, a respins exceptia. Neexistand elemente noi de natura a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, exceptie ridicata de primarul municipiului Constanta si Consiliul Local Constanta - Serviciul public de impozite, taxe si alte venituri ale bugetului local in Dosarul nr. 9.384/2003 al Judecatoriei Constanta.
    2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n), precum si ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2001 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de aceiasi autori in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 mai 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta