DECIZIE Nr.
1379 din 16 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza intai, art.
65 si art. 71 alin. 1 si 2 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 50 din 28 ianuarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi, art.
65 şi art. 71 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Costea Costică
în Dosarul nr. 4.493/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 27 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.493/121/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi, art. 65 şi art. 71 alin. 1 şi 2 din Codul
penal, excepţie ridicată de Costea Costică.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale,
deoarece restrângerea dreptului de a vota nu este necesară într-o societate
democratică şi că orice persoană, chiar dacă a fost condamnată, trebuie să aibă în continuare posibilitatea de a-şi
exprima opţiunile electorale.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât aplicarea ca pedeapsă a
restrângerii dreptului de a vota poate apărea ca fiind necesară într-o
societate democratică, iar această restrângere nu se aplică în mod
discriminatoriu, ci în conformitate cu regulile şi principiile stabilite de
Codul penal.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, invocând
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că textele de
lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi, art. 65 şi art. 71 alin. 1 şi 2
din Codul penal, excepţie invocată de apelantul-inculpat Costea Costică,
condamnat, prin sentinţă a Judecătoriei Galaţi, la pedeapsa închisorii,
fiindu-i aplicată şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor
drepturi.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 64 alin. 1 lit. a): „Pedeapsa
complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau
unora din următoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în
autorităţile publice sau în funcţii elective publice";
- Art. 65: „(1)Pedeapsa
complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa
principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată
că, faţă de natura şi
gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului,
această pedeapsă este necesară.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi
este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
(3) Condiţia arătată în alin. 1 cu privire la
cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care
aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie."
- art. 71 alin. 1 şi 2: „Pedeapsa accesorie constă
în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64. Condamnarea la pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor
prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă
şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a
restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a
executării pedepsei.
Interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit.
d) şi e) se aplică ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii
săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele
copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa
asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 735 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563
din 25 iulie 2008 şi Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 şi art.
71 din Codul penal. De asemenea, prin Decizia nr. 438 din 15 aprilie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din
Codul penal, pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată anterior de
Curte, precum şi considerentele care o fundamentează, îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte art. 65 din
Codul penal, în raport de care nu au fost formulate critici distincte.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit.d) si al art.147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi, art. 65 şi art. 71 alin. 1 şi
2 din Codul penal, excepţie invocată de Costea Costică în Dosarul nr.
4.493/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta